Litigii, achiziţii publice, arbitraj, banking, concurenţă, drept civil, drept penal, dreptul familiei, dreptul muncii, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, insolvenţă, Internet, procedură civilă, proprietate intelectuală, societăţi
Afaceri transfrontaliere, asigurări, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, drept comercial, drept constituţional, dreptul sportului, dreptul UE, energie, health & pharma, infrastructură, jocuri de noroc, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, telecom
 
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
CITR
Print Friendly, PDF & Email

Practica judiciara neunitara. Aceeasi instanta, aceeasi speta, solutii diferite

11 mai 2012 | Marian OPREA, Marian OPREA

DATA PROTECTION
Gratuit pentru membri

In cadrul procedurii insolventei debitoarei D, creditorii au aprobat regulamentul de vanzare a bunurilor societatii in varianta propusa de lichidatorul judiciar, potrivit art. 117 din Legea 85/2006.

Potrivit acestuia, dupa cel putin 3 licitatii imobilul aflat in patrimonial debitoarei se putea vinde la cel mai mare pret oferit. In acelasi regulament de vanzare a fost consacrat principiul potrivit caruia vanzarea se va face dupa regula competitiva, la un pret in urcare, precizandu-se, la art.5 pct.2, alin.3 ca “pretul minim acceptat este valoarea de pornire a licitatiei a bunului oferit prezentat in anuntul publicitar editat in presa”.

In cadrul procedurii, imobilul a fost evaluat la valoarea de piata de 204.000 lei. In cadrul sedintei creditorilor, lichidatorul judiciar a propus, iar creditorii au fost de acord, ca prima licitatie sa porneasca de la pretul de 487.500 lei, iar la incepand cu a doua licitatie sa poata fi scazut cu 25 %.

La cea de a treia licitatie imobilul a fost vandut la pretul de 50.000 lei, fara TVA.

Impotriva vanzarii au formulat contestatie administratorul special al debitoarei si creditorul garantat cu ipoteca asupra imobilului, motivele contestatiei fiind, in esenta, nerespectarea regulamentului de vanzare precum si pretul derizoriu.

Prin sent. 704/06.07.2010 Tribunalul Braila a admis contestatiile si a anulat vanzarea, retinand ca lichidatorul judiciar nu a respectat dispozitiile din regulamentul de vanzare potrivit caruia “licitatia se desfasoara dupa regula competitiva, respectiv la un pret in urcare, iar in cazul in care niciun participant nu ofera pretul de pornire la licitatie, comisia de licitatie declara sedinta inchisa si intocmeste proces-verbal de constatare, licitatia urmand a se relua la o data ulterioara”.

A mai retinut judecatorul-sindic si faptul ca lichidatorul judiciar a acceptat cel mai mare pret oferit la cea de a treia licitatie, contrar regulamentului de vanzare, pret apreciat ca fiind derizoriu, neserios, net inferior pretului de pornire (487.500 lei), reprezentand aproximativ 10 % din acesta.

Curtea de Apel Galati, prin decizia nr.686/12.11.2010, a respins recursurile declarate de adjudecatar si lichidatorul judiciar impotriva hotararii judecatorului-sindic.

Instanta de recurs a apreciat ca intemeiate motivele retinute de judecatorul-sindic si, in plus, a subliniat ca “in mod evident pretul de adjudecare a bunului este unul modic prin raportare la valoarea rezultata in urma evaluarii bunului si la valoarea unor bunuri asemenatoare pe piata imobiliara, in general. Chiar daca admitem ca in aceasta perioada de criza economica preturile pe piata imobiliara au scazut, totusi aceasta scadere oricat de drastica ar fi nu poate cobori pana la 90 % din valoarea unui bun, inregistrata anterior acestei perioade”, evidentiind caracterul derizoriu al pretului acceptat de lichidatorul judiciar.

In urma acestei solutii, lichidatorul judiciar a reluat procedura de vanzare, in baza aceluiasi regulament de vanzare, fara a consulta creditorii si a propune modificarea regulamentului de vanzare.

Dupa alte 4 licitatii, imobilul a fost vandut la pretul de 70.000 lei(inclusiv TVA).

Administratorul special al debitoarei si creditorul garantat cu ipoteca asupra imobilului au formulat din nou contestatie, invocand aceleasi neregularitati ca si in cadrul primei contestatii, inclusiv pretul derizoriu.

Prin sent. 466/07.07.2011 judecatorul-sindic a admis contestatiile si a anulat din nou vanzarea imobilului, motivand ca nu a fost respectata regula competitiva si pretul minim acceptat, mentionat in regulamentul de vanzare. Un alt motiv gasit intemeiat de judecatorul sindic a fost si acela ca pretul de vanzare este disproportionat de mic fata de pretul de pornire a licitatiei si de valoare imobilului.

In plus, judecatorul-sindic a apreciat ca fata de solutia de anulare a primei vanzari, s-ar fi impus consultarea creditorilor de catre lichidatorul judiciar in vederea revizuirii strategiei de valorificare a imobilului si ca neprocedand in acest sens situatia este aceeasi ca in cadrul primei proceduri de vanzare, astfel ca se impune aceeasi solutie, anularea vanzarii.

Impotriva hotararii judecatorului-sindic au declarat recurs adjudecatarul si lichidatorul judiciar, sustinand legalitatea procedurii de vanzare.

Prin decizia nr.895/14.12.2011, Curtea de Apel Galati a admis recursul, a desfiintat hotararea judecatorului-sindic si a respins contestatiile ca nefondate.

Instanta de recurs a apreciat ca au fost respectate prevederile din regulamentul de vanzare.

Referitor la pret, instanta de recurs a apreciat ca “regulamentul nu limiteaza acceptarea ofertei de un anumit procent din pretul de pornire al licitatiei”, astfel ca nu se poate sustine ca pretul acceptat este derizoriu sau neserios, iar sustinerile referitoare la disproportia dintre pretul de pornire al licitatie si cele referitoare la diferenta dintre pretul obtinut si valoarea de piata sunt lipsite de relevanta.

Desi acelasi complet a solutionat ambele recursuri, iar motivele de nelegalitate au fost aceleasi, solutiile sunt diametral opuse.

In cel de al doilea recurs s-a invocat de catre contestatori decizia anterioara a aceluiasi complet de judecata, subliniindu-se considerentele referitoare la pretul de vanzare, sensibil egal, insa acestea au fost ignorate.

Consideram ca, fara a argumenta schimbarea solutiei fata de prima decizie data in cauza, asa cum s-ar fi impus, instanta de recurs si-a nesocotit propriile argument, propria decizie pronuntata in cauza.

Consideram ca judecatorul-sindic a procedat in conformitate cu dispozitiile legale atunci cand a anulat si ce-a de a doua procedura de vanzare, desfasurata in aceleasi conditii ca si prima si dupa acelasi regulament de vanzare, cu argumentul ca s-ar fi impus revizuirea strategiei de valorificare a imobilului din patrimoniul debitoarei si consultarea creditorilor in acest sens.

Recomandarea judecatorului-sindic a venit pe fondul constatarii ca regulamentul de vanzare, intocmit si propus de lichidatorul judiciar si aprobat de creditori asa cum a fost propus, contine reguli contradictorii ce nu se pot corela.

Pe de alta parte, apreciem ca argumentatia instantei de recurs, expusa in decizia pronuntata in urma solutionarii celui de al doilea recurs, in sensul ca pretul obtinut in urma unei vanzari in cadrul procedurii de insolventa trebuie raportat la preturile obtinute in urma unor vanzari silite, fortate, iar nu la valorile de pe piata libera, este pertinenta si corecta, insa atunci cand exista un pret de pornire si un regulament de vanzare, aprobate de creditori, si se constata ca nu au fost respectate, solutia nu poate fi decat cea de anulare a vanzarii.

Fara dubiu suntem in prezenta unor solutii contradictorii, insa ce este si mai de neinteles este reprezentat de faptul ca instanta de recurs a avut aceeasi componenta, atat in primul recurs cand a considerat pretul de 50.000 lei, fara TVA, ca fiind derizoriu, cat si in cel de al doilea recurs cand a considerat ca pretul de 70.000 lei, cu TVA inclus, nu mai este derizoriu, desi conditiile in care s-a efectuat vanzarea, din punct de vedere juridic si economic, au fost aceleasi.

In sprijinul argumentelor mai sus expuse, aratam ca Romania a fost sanctionata in nenumarate randuri de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului pentru crearea unui climat de insecuritate juridica, atunci cand in cauze asemenatoare solutiile au fost diferite (cauza Tutor Tudor vs Romania, cauza paduraru vs Romania), cu atat mai mult cu cat intrepretarile diferite ce au condus la solutii diferite, sunt in aceeasi cauza si provin de la aceeasi instanta(complet de judecata).

Marian OPREA
Avocat, Baroul Braila


Aflaţi mai mult despre

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.