Judecatoria sectorului 6. Exercitare autoritate parinteasca de catre ambii parinti
14 mai 2012 | JURIDICE.ro
DOSAR NR. 3587/303/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA SECTOR VI MUNICIPIUL BUCUREŞTI
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2189
ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.03.2012
INSTANŢA COMPUSĂ DIN:
PREŞEDINTE: MV
GREFIER: BE
Pe rol soluţionarea cauzei civile de faţă având ca obiect „exercitarea autorităţii părinteşti”, privind pe reclamanta SFC în contradictoriu cu pârâtul DA şi cu Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 Bucureşti.
La apelul nominal făcut in şedinţă publică, se prezintă reclamanta personal, şi pârâtul personal, lipsă fiind Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 Bucureşti.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,
Reclamanta personal învederează instanţei că s-a înţeles cu pârâtul şi doresc exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei de către ambii părinţi. Cu privire la capătul de cerere privind stabilirea unui program de vizitare a minorei de către tată învederează că până în prezent nu au existat neînţelegeri în exercitarea dreptului şi că lasă soluţia la aprecierea instanţei . Depune la dosar chitanţa şi taxa judiciară de timbru aferente cererii.
Pârâtul personal confirmă susţinerile reclamantei.
Nemaifiind formulate cereri noi, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor la dezbateri asupra fondului.
Reclamanta personal solicită admiterea acţiunii, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei de către ambii părinţi, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul său şi stabilirea unei contribuţii în sarcina pârâtului şi în favoarea minorei la suma în cuantum de 300 lei lunar, fără emiterea ordonanţei de poprire. Cu privire la stabilirea unui program de vizitare a minorului de către tatăl său arată că lasă la aprecierea instanţei. Solicită comunicarea sentinţei la adresa indicată în cerere, respectiv Bucureşti, sector 6.
Pârâtul personal arată că este de acord cu concluziile reclamantei respectiv, admiterea acţiunii, exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei de către ambii părinţi, stabilirea domiciliului minorei la domiciliul mamei reclamante şi stabilirea unei contribuţii în sarcina sa şi în favoarea minorei la suma în cuantum de 300 lei lunar, fără emiterea ordonanţei de poprire. Cu privire la stabilirea unui program de vizitare a minorului de către sine arată că lasă la aprecierea instanţei. Solicită comunicarea sentinţei la adresa din Bucureşti, sector 6.
INSTANŢA
Prin cererea înregistrată la această instanţă sub nr. 3587/303/2012 din 15.02.2012 reclamanta SFC a chemat în judecată pârâtul DA , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei DDV de ambii părinţi; stabilirea domiciliului minorei la domiciliul mamei reclamante; stabilirea unui program de vizitare a minorei de către tată şi stabilirea unei contribuţii în sarcina pârâtului pentru creşterea şi educarea minorei în cuantum de 300 lei lunar, începând cu data introducerii acţiunii.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că din relaţia sa de concubinaj cu pârâtul a rezultat minora DVV, născută la 2011.
Reclamanta arată că relaţia de cuplu a părţilor s-a destrămat , părţile s-au separat şi au hotărât de comun acord asupra măsurilor ce urmează a fi luate în privinţa minorei , motiv pentru care solicită ca instanţă să dispună măsurile în cauză, în baza învoielii intervenite între părinţi, după cum urmează: exercitarea în comun a autorităţii părinteşti; stabilirea domiciliului minorei la mama reclamantă ;stabilirea unei contribuţii egale a părţilor la cheltuielile minorei, în cuantum de 300 lei lunar şi stabilirea unui program de vizitare a minorei de către tatăl pârât, program indicat detaliat în cuprinsul cererii. Se arată în plus că atunci când vor apare neînţelegeri părinţii sunt dispuşi să apeleze la mediator.
În drept s-au invocat disp. 397 şi urm. Cod civil.
Cererea legal timbrată a fost însoţită de copii de pe următoarele înscrisuri: certificat de naştere pe numele minorei, certificat de naştere pe numele TTC, act de identitate reclamantă, act de identitate pârât.
Pârâtul legal citat nu a formulat întâmpinare în apărare dar s-a prezentat în instanţă personal la termenul de azi, acordat în cauză şi a declarat că este de acord cu cererea reclamantei.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele: minora SDV, este născută la 2011, are statutul de copil din afara căsătoriei şi are stabilită filiaţia faţă de ambii părinţi, în persoana părţilor dosarului. În prezent părinţii minorei nu mai formează un cuplu, sunt separaţi şi nu mai au un domiciliu comun Sub aspectul exercitării autorităţii părinteşti, stabilirii domiciliului minorei şi stabilirii contribuţiei părinţilor la cheltuielile minorei instanţa reţine că învoiala părţilor pe aceste capete de cereri este în concordanţă cu interesul copilului astfel că faţă de dispoziţiile art.263 şi art. 396 teza finală Cod. Civ. instanţa va lua act de această învoială .
Asupra învoielii părinţilor având ca obiect stabilire program de vizitare instanţa reţine că prin poziţia exprimată în faţa instanţei părinţii minorei nu întâmpină dificultăţi în exercitarea dreptului de a avea legături personale cu copilul; întrucât eventualele neînţelegeri ce se pot ivi în viitor urmează a fi abordate cu responsabilitatea necesară de către ambii părinţi, în scopul urmăririi interesului copilului de a avea relaţii personale cu părintele de care este separat şi având în vedere că dreptul de a avea relaţii personale cu copilul este un drept izvorât din lege (nu acordat prin hotărâre judecătorească), pentru a cărui realizare nu este necesară calea acţiunii în justiţie ( art. 401 alin. 2 – stabileşte că instanţa de tutelă va decide asupra modalităţii de exercitare a drepturilor personale doar când părinţii nu se înţeleg asupra acestui aspect ) instanţa apreciază că interesul copilului impune ca exercitarea drepturilor personale să fie apreciate de către părinţi prin raportare la împrejurările concrete în care se află minora şi părinţii; aceste împrejurări sunt diferite în momente diferite ale vieţii copilului şi sunt practic imposibil de prevăzut ( nici părinţii şi nici instanţa nu pot aprecia dacă în viitorul apropiat sau îndepărtat poate să apară o împrejurare care să reclame prezenţa ambilor părinţi lângă copil şi să „dimensioneze” un program de vizită care să corespundă unei nevoi necunoscute, inexistente la momentul luării deciziei). Suspiciunile părinţilor – că în viitor pot să apară neînţelegeri referitoare la desfăşurarea acestor relaţii personale – sau lipsa de colaborare dintre părinţi , uneori chiar „confortul” urmărit de părinţi ( în sensul că părându-le dificil să stabilească ei înşişi un program adaptat de fiecare dată nevoilor copilului, preferă să se conformeze unui program prestabilit dispus de o instituţie a statului chiar dacă „preţul” acestui confort reprezintă în esenţă o intervenţie a statului în viaţa de familie a părţilor fără ca o astfel de intervenţie să fie justificată de necesitatea ocrotirii unui interes ci doar de asigurarea „confortului” părinţilor ) nu pot argumenta soluţia solicitată de părţi , ca legăturile personale dintre copil şi unul dinte părinţi să se desfăşoare conform unui program de vizită prestabilit de către instanţă, chiar dacă acest program este convenit de părinţi. În esenţă, responsabilitatea părintească impune ca ambii părinţi să analizeze interesul copilului lor în fiecare moment al vieţii copilului şi să acţioneze conform acestui interes.
Reţinând că interesul concret al copilului nu poate fi analizat în abstract şi că pentru viitor acest interes este determinat de împrejurările concrete în care copilul îşi desfăşoară viaţa instanţa va respinge ca nefiind în interesul copilului învoiala părinţilor având ca obiect desfăşurarea relaţiilor personale tată/minor conform unui program de vizită prestabilit urmând a menţine neîngrădit dreptul minorei de a avea relaţii personale cu tatăl (prin stabilirea unui program practic s-ar aduce limitări acestui drept ce ar urma să se desfăşoare conform programului) şi va lăsa posibilitatea reală părinţilor de a stabili împreună modalitatea în care se va exercita acest drept astfel ca, numai în situaţia în care în exercitarea dreptului apar neînţelegeri grave între părinţi ( art. 401 alin. 2 cod.civ. ) instanţa să aprecieze asupra oportunităţii intervenţiei instanţei în viaţa privată a părinţilor urmărindu-se astfel asigurarea respectării drepturilor copilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite în parte cererea formulată de reclamanta SFC, cu domiciliul în Bucureşti, sector 6, în contradictoriu cu pârâtul DA, cu domiciliul în Bucureşti, sector 6 şi cu Autoritatea Tutelară Primăria Sector 6 Bucureşti cu sediul în Bucureşti, Calea Plevnei nr. 147-149, sector 6 şi în consecinţă:
Ia act de învoiala părţilor privind:
– exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei S D V, născută la 2011 de către ambii părinţi;
– stabilirea domiciliului minorei la domiciliul mamei reclamante.
– stabilirea contribuţiei părţilor la cheltuielile minorei în sumă de 300 lei lunar fiecare, începând cu 15.02.2012 până la majorat.
Respinge ca nefiind în interesul minorei învoiala având ca obiect desfăşurarea relaţiilor personale minoră/tată, conform unui program de vizită prestabilit.
Menţine neîngrădit dreptul minorei de a avea relaţii personale cu tatăl pârât.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 08.03.2012.
PREŞEDINTE
GREFIER
