Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul familiei
DezbateriCărţiProfesionişti
MOLOMAN LAZAR & ASOCIATII
 
Print Friendly, PDF & Email

Tribunalul Constanta. Masura diminuarii indemnizatiei lunare pentru cresterea copilului cu 15% a fost dispusa in conditii de legalitate
14.05.2012 | JURIDICE.ro, George Dan GOGU

Tribunalul Constanţa-Scţia civilă a constatat (prin Încheierea nr. 3090/23.05.2011, nepublicată) că cererea dedusă judecăţii avand ca obiect nelegalitatea reduceruii cu 15% a indemnizaţiei pentru creşterea copilului este de natura contencios administrativă şi a trimis dosarul spre competentă judecare Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Constanţa. Judecătorul din cadrul Secţiei comerciale şi de contencios administrativ a Tribunalului Constanţa a apreciat (în cuprinsul Sentinţei civile nr. 2149/10.11.2011, nepublicată) că măsura diminuării indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului cu 15% şi, ulterior, 10%, nu încalcă condiţiile reglementate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a fost dispusă în condiţii de legalitate avand în vedere dispoziţiile consacrate prin Legea nr. 118/2010 şi OUG nr. 111/2010. În aplicarea şi interpretarea acestei dispoziţii legale, s-a pornit în analiză de la verificarea măsurii în care dreptul la indemnizaţia pentru creşterea copilului intră în sfera noţiunii de „bun” şi prin urmare, beneficiază de protecţia asigurată de prevederile art. 1 al Protocolului nr. 1, Curtea realizand o distincţie esenţială între „dreptul de a continua să primeşti în viitor un salariu într-un anumit cuantum şi dreptul de a primi efectiv salariu, caştigat pentru o perioadă în care munca a fost prestată”.

O incursiune în jurisprudenţa instanţei de contencios european arată că optica este în sensul că dreptul la anumite beneficii băneşti în calitate de salariat nu este un drept de sine stătător consacrat şi apărat ca atare de Convenţie, ci a fost asimilată de Curte în anumite condiţii unui drept de proprietate şi analizat din perspectiva art. 1 al primului Protocol adiţional la Conveţie. Observand jurisprudenţa CEDO, se poate concluziona că prin Convenţie este protejat dreptul la salariu – şi implicit, dreptul la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului, fără însă a fi garantat pe viitor întinderea acestuia. Or, raportat la situaţia de speţă, ceea ce s-a afectat prin măsurile reglementate de Legea nr. 118/2010 şi OUG nr. 111/2010, nu este dreptul la indemnizaţia menţionată al persoanei care a contestat măsura de aplicare a legii, ci cuantumul acesteia, în sensul diminuării pentru viitor cu 15% respectiv 10%, ceea ce din perspectiva CEDO nu reprezintă o încălcare a Convenţiei şi a art. 1 al primului Protocol.

Chiar dacă am depăşi distincţia, în raport cu care jurisprudenţa Curţii este nuanţată sub aspectul problemei analizate şi am primi susţinerile reclamantului – potrivit cu care drepturile salariale reprezintă un bun în sensul art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, diminuarea acestor drepturi nu este neconformă cu prevederile Convenţiei. Aceasta întrucat se plasează în contextul unei ingerinţe a autorităţilor publice în exercitarea dreptului la respectarea bunului, care este compatibilă cu Convenţia şi jurisprudenţa CEDO, de vreme ce sunt întrunite cumulativ condiţiile în care ingerinţa este permisă, respectiv: să fie prevăzută de lege, să urmărească un scop legitim de interes general, să fie proporţională cu scopul legitim urmărit, adică să releve un „echilibru” just între cerinţele interesului general şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale omului.

Concluzionand, măsura diminuării indemnizaţiei lunare pentru creşterea copilului cu 15% şi ulterior, 10%, nu încalcă condiţiile reglementate de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie, situaţie în care dispoziţiile consacrate prin Legea nr. 118/2010 şi OUG nr. 111/2010 urmează a fi avute în vedere de instanţă în analiza măsurii dispuse de parată.

Se constată astfel că măsura diminuării dreptului la indemnizaţia lunară pentru creşterea copilului cu 15% şi ulterior, 10%, a fost dispusă în condiţii de legalitate, neexistand motive pentru lipsirea sa de eficienţă.

În aceste condiţii, Tribunalul Constanţa a respins acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.

av. dr. George Dan GOGU

Baroul Tulcea


Aflaţi mai mult despre , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.