« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Custodia si istoricul sau
14.05.2012 | JURIDICE.ro, Codin BĂLTĂGAN

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Custodia asupra copiilor [1] [2] (‘la garde de l’enfant în franceză[3] sau child custody în engleză[4]), echivalentul colocvial al noțiunii de autoritate părintească, reprezintă un raport juridic între părinți și copii care apare în cazul unui divorț sau în cazul în care părinții necăsătoriți nu se mai înțeleg cu privire la aspectele legate de creșterea și educarea minorului sau cu privire la deciziile referitoare la minor, domiciliul minorului, etc. În general părinții au autoritate părintească începând cu nașterea copilului, autoritate pe care o exercită în comun dar într-un mod nereglementat. După un divorț sau după o separare se pune problema modului în care autoritatea părintească va fi exercitată într-un mod reglementat[5]. Aceasta este de fapt custodia: relația juridică dintre fiecare părinte și copil pe de o parte și dintre cei doi părinți pe de altă parte. Reglementarea modului în care se exercită autoritatea părintească se face de regulă în fața unei autorități a statului.

Istoric

În Anglia, ca de altfel și în multe alte state ale lumii, anterior secolului al 19-lea, legea considera copiii ca fiind proprietatea tatălui lor [6] [7] Cu toate acestea, schimbările economice și sociale care au apărut în secolul al 19-lea au dus la o schimbare în ideile cu privire la dinamica vieții de familie. Industrializarea, separarea și separarea locuințelor de locul de muncă, i-a ținut pe tați departe de copiii lor pentru a câștiga bani și a putea susține familiile lor. În schimb societatea se aștepta ca mamele să stea acasă și să aibă grijă de copii și de gospodărie. Schimbările importante din statutul civil al femeilor, ca de pildă obținerea dreptului de vot și teoriile despre dezvoltarea copiilor au permis dezvoltarea unor concepții cu privire la importanța îngrijirii materne în primii ani de viață, ca de pildă Doctrina anilor fragezi. Anglia fiind statul cel mai puternic la nivel mondial, practica s-a extins treptat asupra majorității sistemelor de drept din țările aflate sub influența engleză dar chiar și, bazat pe aceleași presiuni aduse de industrializare, țările de limbă franceză sau spaniolă. Din acest punct de vedere România s-a aliniat trendului mondial trecând pe la mijlocul secolului al XX-lea de la ideea că minorii aparțin tatălui (codul civil de influență napoleoneană) spre ideea că după divorț mama este mai potrivită să îngrijească de copiii după divorț (Codul Familiei – 1956 care prevedea expresă că statul ocrotește mama[8]).[9]. Ideea preferinței materne a fost însă treptat eliminată din sistemele de drept a majorității țărilor civilizate începând cu ultimele decenii ale secolului al XX-lea sub presiunea adusă de noi realități sociale (femeile intrând masiv în câmpul muncii), a mișcărilor feministe care militau pentru egalitatea de drepturi dintre bărbați și femei, dar și a mișcărilor de emancipare a bărbaților. Procesul de eliminare a preferinței materne și înlocuire cu ideea de interes superior al copilului a început în SUA în anii ’70 fiind treptat implementat în majoritatea statelor componente ale SUA, dar și în Canada (noul cod civil din Quebec) sau în Europa. Interesantă este Recomandarea Consiliului Europei 874 R (84)4 cu privire la responsabilitatea părintească[10] care prevede explicit nediscriminarea părinților în stabilirea interesului superior al copilului ori Convenția asupra Drepturilor Copilului (art. 9 și 18)[11] care are prevederi similare cu privire la nediscriminarea părinților în cazul divorțului. În România procesul a început prin intrarea în vigoare a Legii 272/2004 care introducea noțiunea de interes superior al copilului fiind continuat de intrarea în vigoare a noului Cod Civil al României care a abrogat in integrum Codul Familiei (1956). Inițiativa legislativă a ANPDC de modificare a legii 272/2004 vine să introducă în legislația românească prevederi explicite cu privire modul de stabilire a interesul superior al copilului inclusiv cu privire la adoptarea ideii invocate de către Recomandarea Consiliului Europei 874 R (84)4 cu privire la responsabilitatea părintească[12]


[1] Termenul „custodie” apare de mai multe ori în Manualul pentru implementarea Convenției cu privire la drepturile copilului (ISBN 973-86502-5-9) editat de către UNICEF în anul 2005 ca de pildă la paginile 16, 54 sau 151. Manualul complet sau pe capitole se poate consulta aici
[2] Termenul de custodie apare și pe pagina oficială a Comisiei Europene care menționează Convenția europeană asupra recunoașterii și executării hotărârilor privind custodia copiilor și de restabilire a custodiei copiilor din 1980
[3] A se vedea documentul explicativ publicat de guvernul Canadei, articol ce se poate descărca de aici sau de aici
[4] A se vedea articolul Stabilirea custodiei copiilor în SUA – Joan B. Kelly – Universitatea Standford, articol care poate fi consultat aici sau aici
[5] Art. 396 din noul Cod Civil
[6] Jay Folberg (23 August 1991). Joint Custody and Shared Parenting. Guilford Press. pp. 4–5. ISBN 978-0-89862-481-6. Accesat la 18 October 2011
[7] Margorie Louise Engel; Diana Delhi Gould (1 January 1992). Divorce Decisions Workbook: A Planning and Action Guide to the Practical Side of Divorce. McGraw-Hill Professional. pp. 107–108. ISBN 978-0-07-019571-4. Accesat la 19 October 2011
[8] „Statul apără interesele mamei și copilului și manifestă deosebită grijă pentru creșterea și educarea tinerei generații.” citat din art. 1 al Codului Familiei. Textul complet al articolului se poate consulta aici
[9] Citat din articolul Portretul-robot al familiei românești: femeia, exploatată – scris de Aurel Codoban, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai: „Ceea ce mi se pare interesant și de bine pentru familia românească este că tații se interesează de copii mult mai mult decât o făceau înainte. Marea complicație care a intervenit cândva în modernitate, prin secolul al XIX-lea, a fost că familia a trebuit să se spargă. Unul dintre cei doi soți, de obicei tatăl, a trebuit să plece să lucreze altundeva decât în contextul familiei. În familiile tradiționale dinainte de secolul XIX, chiar și în Europa, acestea aveau ateliere sau aveau ceva de produs în sistem închis. Important este că lucrau în comun. Atunci, într-un fel, tatăl avea în sarcină educația băieților, iar mama educația fetelor.”
[10] Recomandarea poate fi consultată aici
[11] A se vedea articolul de aici
[12] A se vedea art. 2 aliniatul (6) din proiectul de modificare a legii 272/2004 disponibil pe situl MMFPS, proiect care poate fi consultat [aici]


Codin BĂLTĂGAN

 
Secţiuni: Drept civil, Dreptul familiei, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD