BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Contencios administrativ
DezbateriCărţiProfesionişti
VLAD CENUSE & ASOCIATII
Print Friendly, PDF & Email

Din nou despre confiscarea extinsa. Necesitatea reconsiderarii reglementarii. Solutii propuse

14.05.2012 | JURIDICE.ro, Mihai Adrian HOTCA
Abonare newsletter

Abstract: În rândurile ce urmează vom dezvolta punctul de vedere că reglementarea actuală privind confiscarea extinsă trebuie reconsiderată.

Totodată, vom propune soluţii prin care, de lege lata, apreciem că incidenţa legii penale poate fi „extinsă” sub aspectul sancţiunilor de natură patrimonială.

* * *

Introducere

În cuprinsul articolului „Neconstituţionalitatea şi inutilitatea reglementărilor privind confiscarea extinsă”[1] am afirmat că reglementarea privind confiscarea extinsă este neconstituţională şi inutilă.

Analizând dispoziţiile art. 1182 C. pen., introduse prin Legea nr. 63/2012, din perspectiva prevederilor constituţionale, am apreciat că ele contravin legii fundamentale, întrucât sunt lipsite de claritate şi previzibilitate.

Tot în acel material, examinând comparativ dispoziţiile privind confiscarea extinsă cu cele referitoare la confiscarea specială, am conchis că reglementarea este şi inutilă, deoarece nu există nicio ipoteză de incidenţă a acesteia care să nu poată fi încadrată în prevederile art. 118 C. pen.

În continuare, vom încerca să demonstrăm că „modalitatea” aleasă de legiuitor pentru transpunea în legislaţia naţională art. 3 din Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor şi a bunurilor având legătură cu infracţiunea nu este cea potrivită. Când vorbim despre „modalitate” greşită, avem în vedere faptul că reglementarea cuprinsă în Legea nr. 63/2012 a fost integrată în instituţia măsurilor de siguranţă.

1. De ce natura măsurii „confiscării extinse” trebuie reconsiderată?

Fără îndoială că prevederile Deciziei-cadru 2005/212/JAI, conform cărora, pentru a preveni si combate eficient criminalitatea organizată transfrontalieră, eforturile organelor competente trebuie concentrate pe depistarea, îngheţarea, sechestrarea şi confiscarea produselor având legătură cu infracţiunea, transpun în operă principiul ,,criminalitatea nu (nu trebuie să aducă) aduce venituri”[2].

În ceea ce ne priveşte, apreciem că „locul” reglementării privind confiscarea extinsă, nu trebuie să fie cel destinat măsurilor de siguranţă, ci acela rezervat pedepselor. Susţinerea noastră se întemeiază pe anumite dispoziţii cuprinse în Constituţie, în Codul penal şi în Decizia-cadru 2005/212/JAI.

Potrivit art. 44 alin. (9) din Constituţie: „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”. Din aceste prevederi rezultă cât se poate de clar că măsura confiscării, indiferent dacă este specială sau extinsă, se poate lua numai dacă bunurile în cauză sunt „destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii”.

Aşadar, orice „extindere” a măsurii, asupra altor bunuri ale unei persoane condamnate, înfrânge prevederile constituţionale. Or, bunurile „destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni”[3] intră în categoria celor vizate de art. 118 C. pen., iar bunurile „destinate, folosite sau rezultate” din contravenţii pot forma obiect al confiscării – sancţiune  contravenţională complementară[4].

Faţă de conţinutul art. 44 alin. (9) din Constituţie, se poate spune că anumite prevederi ale art. 118 C. pen. sunt contrare Constituţiei. Avem în vedere, în principal, dar nu numai, toate dispoziţiile care permit confiscarea unor bunuri aflate în legătură cu simple „fapte” sau cu „fapte prevăzute de legea penală”. De exemplu, art. 118 alin. (1) lit. a), care prevede că sunt supuse confiscării „bunurile produse prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală. Ştiut fiind faptul că nu toate faptele prevăzute de legea penală sunt infracţiuni, înseamnă că bunurile produse prin fapte prevăzute de legea penală care nu realizează conţinutul unei infracţiuni nu pot fi confiscate. De exemplu, comiterea unei fapte prevăzute de legea penală de către un minor care nu are discernământ.

În opinia noastră, în afara dispoziţiilor care permit confiscarea de la simpli făptuitori, sunt „suspecte” de neconstituţionalitate şi prevederile art. 118 alin. (1) lit. c) teza a II-a, conform cărora: „Când bunurile aparţin altei persoane confiscarea se dispune dacă producerea, modificarea sau adaptarea a fost efectuată de proprietar ori de infractor cu ştiinţa proprietarului”.

Luând în considerare realităţile relevate mai sus, îndeosebi dispoziţiile legii fundamentale, considerăm că de lege lata reglementarea „confiscării extinse” având natura unei măsuri de siguranţă este o „misiune imposibilă”.

Pe de altă parte, dacă prin „confiscare extinsă”, înţelegem o măsură de siguranţă, constând în trecerea în proprietatea statului a unor bunuri rezultate din săvârşirea de infracţiuni, putem spune că Decizia-cadru (2005)/212/JAI era de mult „transpusă” în Codul nostru penal, de vreme ce, în ipotezele avute în vedere de art. 118 C. pen., se încadrează toate cazurile vizate de prevederile acestei decizii-cadru.

Spre edificare, redăm mai jos definiţiile date de art. 1 din Decizia-cadru (2005/212/JAI unor noţiuni. Art. 1 din acest document stipulează că, în sensul prezentei decizii-cadru:

– „produs” înseamnă orice avantaj economic obţinut din infracţiune. Acest avantaj poate consta din bunuri de orice natură;

– „bun” înseamnă un bun de orice natură, corporal sau incorporal, mobil sau imobil, precum şi actele juridice sau documentele care atestă un titlu sau un drept asupra unui astfel de bun;

– „instrument” înseamnă orice obiect utilizat sau destinat a fi utilizat, în orice mod, în tot sau în parte, pentru săvârşirea uneia sau mai multor infracţiuni;

– „confiscare” înseamnă o pedeapsă sau o măsură dispusă de o instanţă în urma unei proceduri în legătură cu o infracţiune sau infracţiuni, având ca rezultat deposedarea definitivă de bunul respectiv.

Confiscarea – măsură de siguranţă – existând în dreptul nostru penal rămâne în discuţie reglementarea confiscării „ca pedeapsă”;

Aşadar, dacă legiuitorul doreşte lărgirea spectrului sancţiunilor penale în cazul infracţiunilor din săvârşirea cărora persoanele condamnate urmăresc să obţină sau chiar obţin anumite bunuri, reglementarea actuală trebuie reconsiderată.

2. Soluţii permise de actualul cadru constituţional

Fiind de acord cu ideea că persoanele care comit infracţiuni din săvârşirea cărora obţin anumite avantaje patrimoniale, acestea ar trebui să suporte şi anumite sancţiuni pecuniare, apreciem că soluţia este cea prevăzută de noul Cod penal.

Avem în vedere dispoziţiile art. 62 alin. (1) din noul Cod penal, potrivit cărora: Dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica şi pedeapsa amenzii. Un asemenea, text poate fi introdus după alin. (5) al art. 63 C. pen.

Pentru a-şi atinge scopul, o asemenea reglementare trebuie, însă, să fie însoţită de încă cel puţin două modificări.

Prima vizează sporirea considerabilă a limitelor pedepsei amenzii, care în prezent nu mai realizează scopul preventiv-disuasiv specific pedepselor. Prin comparaţie cu amenda penală, în multe situaţii, amenda contravenţională este mult mai mare decât cea penală.

Limitele amenzii penale din dreptul nostru penal sunt, dacă nu cele mai scăzute din Europa, cu siguranţă printre cele mai reduse. Considerăm că amenda ar putea fi cuprinsă între 10.000 şi 1.000.000 lei.

O a doua modificare ar trebui să constea în rescrierea art. 631 C. pen., în sensul prevederii posibilităţii înlocuirii pedepsei amenzii cu închisoarea, indiferent dacă cele două sunt prevăzute alternativ sau amenda este pedeapsă unică.


[1] Publicat pe JURIDICE.ro, în data de 7 mai 2012
[2] http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=CELEX:32005F0212:RO:NOT
[3] Sigur, în ceea ce priveşte măsura confiscării extinse, legea are în vedere numai bunurile „rezultate din infracţiuni”. Acest lucru reiese din conţinutul prevederilor art. 1181 alin. (2) lit. b) C. pen., conform cărora: „instanţa are convingerea că bunurile respective provin din activităţi infracţionale de natura celor prevăzute la alin. (1)”
[4] Potrivit art. 5 alin. (2) lit. a), una dintre sancţiunile contravenţionale complementare este „confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenţii”. Observăm că formularea textului este similară cu cea cuprinsă în Constituţie.


prof. univ. dr. Mihai Adrian HOTCA

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week