CEDO. Obligatia statului de a proteja media locala de presiunile politico-economice ale ”baronilor locali”. Frasila si Ciocirlan impotriva Romaniei
14 mai 2012 | JURIDICE.ro, Mihai SELEGEAN, Dragos BOGDAN, Cristiana BUDILEANU
In fapt: Reclamantul a infiintat in anul 1995 societatea Tele M, iar in 1999 societatea Radio M Plus, al caror asociat unic era si al caror obiect de activitate era producerea si difuzarea programelor de radio si de televiziune. In 2002, autoritatile financiare locale din Piatra Neamt au efectuat un control la sediul societatii Tele M, constatand ca aceasta avea mari sume de bani neplatite catre stat, astfel ca un acord de esalonare a fost incheiat. Reclamantul sustine ca acest control a fost cerut de I.T. (care amenintase sa bage societatile in faliment, dupa ce reclamantul publicase doua reportaje care-l afectau in mod negativ) si ca pentru a evita falimentul a fost convins sa vanda participatia majoritara a societatii Tele M lui I.T si societatii apartinand sefului directiei locale de finante publice, care realizase controlul fiscal. Ulterior, societatea Radio M Plus si Tele M au constituit o asociere in participatiune privind producerea si difuzarea programelor de radio. Tele M asigura bunurile mobile si imobile, programele, licentele si contractele, in timp ce Radio M Plus asigura echipamentele de specialitate, resursele financiare, programele si gestiunea asociatiei. Reclamanta era redactorul statiei de radio si incepand din octombrie 2002 directoarea de programe.
Incepand cu data de 2 octombrie 2002, ca urmare a neintelegerilor dintre cele doua societati, reclamantilor le-a fost refuzat accesul in redactia statiei de radio de catre reprezentantii societatii Tele M, astfel ca pe 16 octombrie, reclamantii au sesizat tribunalul cerand accesul in redactia statiei de radio. Pe 6 decembrie 2002, Tribunalul Piatra Neamt a admis cererea reclamantilor, cerand societatii Tele M sa le permita accesul in redactia Radio M Plus. Pe 11 martie 2003, aceasta decizie a fost confirmata de Curtea de Apel Bacau, care a aratat ca impiedicarea reclamantilor in redactia radioului constituie o actiune ilicita, de natura a prejudicia activitatile statiei de radio. Reclamantii nu au reusit sa puna in executare decizia tribunalului din cauza opozitiei reprezentantilor Tele M.
In drept: Reclamantii se plang ca autoritatile competente nu i-au asistat efectiv in demersurile lor de executare a deciziei definitive din 6 decembrie 2002 a Tribunalului Piatra Neamt, fiind impiedicati sa-si desfasoare activitatea de jurnalisti, dreptul lor la libertatea de expresie fiind astfel incalcat. Acestia invoca art. 10 al Conventiei, conform caruia oricine are dreptul la libera exprimare.
Aprecierea Curtii: Curtea aminteste importanta libertatii de exprimare, care constituie una dintre conditiile prealabile pentru buna functionare a democratiei. Aceasta observa ca prezenta cauza nu priveste imposibilitatea de a comunica anumite informatii sau anumite idei catre terte persoane, ci modalitatea de exercitare a unei profesii – jurnalist de radio la un post local – careia Curtea ii recunoaste un rol esential intr-o societate democratica. Se arata, de asemenea, ca nici jurisdictiile nationale si nici Curtea nu se pot substitui presei in alegerea modalitatii de exercitare a libertatii de exprimare. Curtea respinge argumentul Guvernului potrivit caruia reclamantii aveau alternative pentru a-si manifesta libertatea de expresie, bunaoara, pe calea publicarii unor articole ocazionale in presa centrala. De altfel, Curtea aminteste ca statul este ultimul garant al pluralismului, mai ales in ceea ce priveste presa audiovizuala ale carei programe se difuzeaza adesea pe scara larga. Acest rol devine indispensabil atunci cand independenta presei sufera presiuni exterioare exercitate de politicieni si de detinatori ai puterii economice. Prin urmare, trebuie acordata o importanta speciala contextului libertatii presei din Romania la data la care faptele au avut loc. Or, dupa cum rapoartele mai multor organizatii nationale si internationale o arata, situatia presei din Romania in anii 2002-2004 nu era deloc satisfacatoare. In aceste rapoarte se arata faptul ca presa locala se regasea direct sau indirect sub controlul responsabililor politici sau economici ai regiunii, ca urmare a unei adevarate campanii de intimidare sau dobandire a controlului economic. Curtea tine cont de afirmatia reclamantului in sensul ca a suferit presiuni politice si economice care au determinat vanzarea unei parti din participatia sa in societatea de televiziune. In aceste conditii, masurile pe care statul trebuia sa le ia, avand in vedere rolul sau de ultim garant al pluralismului si independentei presei, prezinta o mare importanta. Curtea este de parere ca autoritatile nationale erau obligate sa ia masuri eficace pentru a asista reclamantii in punerea in executare a hotararii judecatoresti definitive si executorii din 6 decembrie 2002.
Decizia Curtii: Avand in vedere toate aceste considerente, Curtea a constatat faptul ca a avut loc o incalcare a art. 10 din Conventie si a respins exceptia guvernului privind neepuizarea cailor de atac interne, admitand astfel cererea reclamantilor. Statul a fost condamnat la plata a 18.000 de euro catre ambii reclamanti si la plata a 5500 de euro catre primul reclamant pentru cheltuieli de judecata.
Importanta deciziei Curtii:
Decizia este importanta din cel putin 2 perspective. Pe de o parte, Curtea completeaza si clarifica intinderea si continutul obligatiilor pozitive ale statului decurgand din art. 10 CEDO. Astfel, obligatia de a pune in aplicare o decizie de justitie – analizata in mod traditional prin prisma cerintelor dreptului la un proces echitabil – a fost transpusa si analizata din perspectiva respectarii libertatii de exprimare, in contextul in care miza aplicarii hotararii judecatoresti o reprezenta continuarea exercitarii profesiei de jurnalist de radio la un post local.
In al doilea rand, Curtea insista asupra situatiei speciale existente in Romania perioadei 2002-2004 in ceea ce priveste libertatea de exprimare: societatile de media locale erau supuse unor presiuni politico-economice din partea oamenilor politici locali, concretizate prin numeroase plangeri penale, controale din partea autoritatilor si achizitii care au avut ca efect concentrari de media in mainile politicienilor si reducerea pana la disparitie a vocilor critice independente. Acest context special a contat in aprecierea indeplinirii de catre stat a obligatiei pozitive de a-i asista pe reclamanti in incercarea de punere in executare a hotararii juecatoresti care le-ar fi permis sa continue sa profeseze ca jurnalisti de radio.
Mihai SELEGEAN, Dragos BOGDAN, Cristiana BUDILEANU
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
