CSM despre stergerea datelor cu caracter personal de pe portalul instantelor
21 mai 2012 | JURIDICE.ro
Joi, 17 mai 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat sesizarea Tribunalului Braşov cu privire la posibilitatea ştergerii sau cenzurării datelor cu caracter personal de pe portalul instanţelor judecătoreşti în cazul dosarelor arhivate, potrivit unui comunicat al CSM.
Având în vedere aspectele referitoare la:
– dispoziţiile art. 4 alin. 4 lit. e din Legea nr. 677/2001 potrivit căruia datele cu caracter personal trebuie să fie păstrate doar pentru perioada de timp necesară îndeplinirii scopului pentru care acestea au fost colectate sau pentru o prelucrare ulterioară;
– conţinutul dreptului la protecţia datelor cu caracter personal, care priveşte dreptul persoanei fizice de a-i fi apărate caracteristicile care conduc la identificarea sa şi obligaţia corelativă a statului de a adopta măsuri adecvate pentru a asigura o protecţie eficientă;
– scopul portalului instanţelor judecătoreşti de a asigura transparenţa procedurilor judecătoreşti, prin posibilitatea oricărei persoane interesate de a urmări evoluţia cauzelor supuse judecăţii, prin consultarea listelor de şedinţe de la instanţele judecătoreşti, inclusiv termenele de judecată şi soluţiile date în cauze;
– prelucrarea datelor, prin înregistrarea numelui părţilor pe portal, care este justificată de scopul portalului pe durata soluţionării cauzei şi care nu se mai impune după soluţionarea, respectiv arhivarea dosarului;
– faptul că după arhivarea unui dosar aflat pe portalul instanţelor, acesta poate fi în continuare identificat după numărul şi obiectul cauzei.
Plenul Consiliului a apreciat că se impune elaborarea unei proceduri care să permită ştergerea sau cenzurarea datelor cu caracter personal de pe portalul instanţelor judecătoreşti în cazul dosarelor arhivate şi a hotărât sesizarea Ministerului Justiţiei, în calitatea sa de administrator al portalului instanţelor judecătoreşti, cu aspectele semnalate.
Numele si prenumele unei persoane NU este data personala. Deci nu va fi sters de pe portalul ECRIS.
Intr-adevar, exista o isterie a protectiei datelor cu caracter personal. Dl Kurtyan are dreptate, numele si prenumele nu reprezinta date de personale. Legea 677/2001 are ca scop garantarea si protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor fizice, dreptul la viata intima, familiala si privata. Nu vad cum, daca dau cautare dupa numele „Pop Vasile” de exemplu, la Judecatoria Viseu de Sus, pot sa-l identific, cu certitudine, pe lista pe vecinul meu Pop Vasile. Am identificat cel putin 150 de dosare in care una din parti este Pop Vasile. Deci nu am cum sa-i afectez dreptul la viata privata pentru ca nu pot sa-l identific cu certitudine.
Art. 3 alin. 1 lit. a) date cu caracter personal – orice informaţii referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă; o persoană identificabilă este acea persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un număr de identificare ori la unul sau la mai mulţi factori specifici identităţii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale;
Ai dreptate, desi justifici gresit.
O persoana poate fi identificata prin nume prenume.
Legea protectiei datelor personale nu protejeaza pe nimeni impotriva IDENTIFICARII, ci impotriva divulgarii datelor personale atasate identificarii (adica numelui), intre anumite limite.
Art. 3 spune ca datele personale sunt acele informatii ATASATE sau referitoare la o persoana identificata.
Orice persoana se identifica prin numele sau (ma rog, nume, prenume, luati-o cum vreti).
Numele si prenumele nu au fost niciodata date personale in sensul L677.
Sigur, numele este o data personala in dreptul civil deoarece face parte din patrimoniul persoanei, dar nu este „data personala” in sensul L677. Poate de aici apare confuzia.
Deci este irelevant ca il cheama Popescu Vasile si ca sunt unul sau o mie cu acelasi nume, caracterul personal nu este dat de catre frecventa cu care este folosit in societate si de dificultatea identificarii lui.
De ex. pe mine ma cheama Alberto Kurtyan si pot fi identificat imediat prin nume la o simpla cautare. Simpla descoperire a numelui meu nu este o incalcare a dreptului la viata privata, iar infractiunile sau contraventiile savarsite de o persoana nu sunt date private, ci publice.
Datele personale sunt „adresa, CNP, data, locul nasterii, inaltimea, greutatea, orientare sexuala, rasa, culoarea pielii, date despre starea de sanatate fizica si psihica, venituri private (nu din sistemul public), caracteristici corporale, preferinte psihologice, etc.” iar legea protejeaza impotriva ingerintelor in „viata intima”.
Acestea sunt exemple de date private.
Dreptul la viata privata nu inseamna dreptul la ascunderea numelui sau dreptul la necunoasterea infractiunilor savarsite.
Numele si prenumele nu tin de „viata intima”.
Cazierul judiciar de exemplu nu este o data privata, ci ar trebui sa fie public deoarece infractiunile sunt chestiuni de interes social, public iar infractorii nu pot fi protejati sa isi savarseasca infractiunile in liniste, in „intimitate”.
Legea nu protejeaza „intimitatea infractiunii”.
L677 si principiul protectiei vietii private nu vor fi niciodata mai importante decat principiul transparentei si publicitatii justitiei.
Cei care doresc sa isi protejeze viata privata trebuie sa respecte doua reguli: 1. Sa nu savarseasca infractiuni si sa se fereasca de proceduri publice, conform legii. 2. Sa isi rezolve disputele in afara sistemului judiciar pe cat posibil.
Tot ce intra in justitie devine public. Bineinteles ca si justitia protejeaza detalii din „viata intima”, dar regula este de publicitate.
E mult de vorbit.
De retinut: Legea protejeaza „viata intima” sau „viata privata” adica ce se intampla in dormitor, in pat, in familie.
Daca cineva face lucruri in public care ar trebui sa ramana in dormitor atunci L677 nu ii ofera protectie deoarece multe alte legi intervin.
Niciodata nu poate fi folosita L677 pentru a incalca interesul public.
In esenta, se observa o incercare de secretizare a unor proceduri publice trecandu-le in „sfera intima, sfera privata”.
Justitia nu este nici „intima” si nici „privata”.
La nivel de principii e mult de vorbit.
Actele de stare civila si modificarile datelor de stare civila sunt informatii fundamentale intr-o societate si sunt PUBLICE prin esenta lor.
Altfel nu se mai inventa institutia „casatoriei publice” si ramaneam la casatoriile religioase, inopozabile tertilor.
Toate procedurile legale sau actele care impun prin lege opozabilitatea erga omnes sunt automat informatii publice.
Tot ce este secret sau restrictionat nu este opozabil erga omnes.
Cu gandirea mea simplista TOTUL este public cu exceptia actelor pe care legea le ENUMERA STRICT ca sunt informatii secrete sau restrictionate in vreun fel.
La starea civila nici nu exista discutie: casatori/necasatorit/divortat acestea sunt informatii publice obligatorii.
Iar actele emise in exercitarea atributiilor Justitiei nu cad in sfera privata, intima a Legii 677.
Legea 677 a fost facuta pentru a pazi oamenii de paparazzi care te fotografiaza in fundul gol, nu pentru a secretiza justitia sau pentru ca acest CSM sa faca el analogii si corespondente cu situatii asemanatoare.
Aceasta „legea a paparazzi-lor” se pare ca este abuzata.
Cazurile de restrictionare a informatiilor sunt enumerate restrictiv.
Testul este simplu:
Mergeti si solicitati o informatie la o autoritate. Vi se refuza.
Intrebati „Unde scrie ca nu am voie sa primesc aceasta informatie”.
Daca functionarul se balbaie si NU va arata negru pe alb atunci este clar ca este un abuz.
În justiţie,
Regula este următoarea: Toate informaţiile sunt publice cu excepţia celor clasificate.
Niciun document nu poate fi considerat implicit clasificat sau restricţionat de funcţionari, ci doar în baza unei legi şi a unei decizii formale.
Când se refuză eliberarea unui document funcţionarii sunt obligaţi de lege să motiveze refuzul şi să indice temeiul legal arătând precis norma de drept şi articolul invocat.
De ex. L677 in art.2 (6) ne spune ca aceasta lege nu poate fi aplicata persoanelor care prelucreaza date personale exclusiv pentru uzul lor personal, fara a fi dezvaluite.
Deci orice om are dreptul de acces, chiar la date personale.
art. 5 Prelucrarea nu trebuie aprobata de persoana vizata „f) cand prelucrarea priveste date obtinute din documente accesibile publicului, conform legii”
Documentele justitiei sunt publice cu mult inainte de aparitia L677 iar o abrogare implicita partiala Principiilor transparentei si publicitatii a codului civil/penal este EXCLUSA.
Iar numele si prenumele nu sunt date personale in sensul L677
Daca un judecator mentioneaza date personale in sentinte, acestea devin automat date publice in virtutea Codului civil si al constitutiei exceptate de la prevederile L677.
Tocmai de aceea, in occident se spune clar ca principiul protectiei transparentei si publicitatii actului de justitie este mult mai important decat principiul apararii dreptului la viata intima.
Dar după o anumită perioadă (3 ani + 1/2 din pedeapsa dictată de judecători, din momentul în care a devenit definitivă dacă e cu suspendare, respectiv din momentul eliberării dacă e cu executare), persoana condamnată pentru săvârșirea unei infracțiuni poate cere reabilitarea, deci să i se șteargă din cazier. Omul are dreptul să se îndrepte. De ce să fie toată viața afișat pe site-ul instanței că a comis o infracțiune?!? Și au și fost deja șterse de pe site-urile instanțelor de judecată anumite hotărâri.
Reabilitarea nu poate avea efecte retroactive.
Stergerea istoricului criminal al unei persoane din arhivele publice este ilegala.
Din păcate această lege 677/2001 este interpretată excesiv în defavoarea dreptului la informație garantat de Constituție! Această inițiativă miroase urât de tot și trebuie oprită!!!!