« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
7 comentarii

Pre(a)ocupat de a pastra aparenta de impartialitate si obiectivitate, judecatorul devine distant
30.05.2012 | JURIDICE.ro, Daniel MIRĂUȚĂ

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Actul de justiţie este unul eminamente umanist, determinat de dinamica relaţiilor interumane şi conceput pentru reglarea acestora. Relaţia interumană este însuşi obiectul actului de justiţie. Mai mult decât o chestiune tehnică, judecătorul are în faţă o problemă de viaţă, de relaţie interumană care necesită dezlegare. Finalitatea actului de justiţie nu este o hotărâre judecătorească, ci o relaţie socială recuperată, restaurată. Viziunea corectă asupra justiţiei este într-adevăr aceea a unui serviciu public. Nu există justiţie de dragul justiţiei.

Este deci de aşteptat ca actul de justiţie să se desfăşoare într-o manieră care să rezoneze la şi să solicite in cea mai mare parte dimensiunea umană a participanţilor.

Din păcate însă pragmatismul excesiv şi utilitarismul au răpit tot mai mult din ce este umanist, superior sau chiar sacru în actul de justiţie, l-au ,,secularizat”; dimensiunea umanistă a pierdut tot mai mult teren în favoarea dimensiunii pragmatice. Comunicarea în şedinţa de judecată a devenit fugitivă, lapidară, redusă doar la nivel tehnic. Cum interesul economic a devenit măsura tuturor lucrurilor, în multitudinea şi viteza proceselor, preocuparea pentru ceea ce este mai mult decât tehnică în actul de justiţie pare să constituie o podoabă inutilă, greoaie şi parcă anacronică.

Prezenţa unor simboluri în şedinţele de judecată (Biblia, crucea), invocarea divinităţii (în cadrul jurământului), solemnitatea şedinţei, ceremonialitatea adresărilor şi gesturilor sunt însă câteva reminescenţe care ne aduc aminte de o procedură la origine  aproape sacră, redusă însă în ultima vreme la o formă pur administrativă.

Vom arăta însă că în joc este nu doar forma exterioară sau prestanţa actului de justiţie, ci chiar raţiunea profundă a acestuia.

S-a pierdut din vedere astfel faptul că actul de justiţie a fost conceput şi cu o funcţie pedagogică, educatoare. În fond publicitatea şedinţelor de judecată nu serveşte doar pentru transparenţa actului de justiţie ci şi pentru exemplaritate, pentru educarea participanţilor. Privit din această perspectivă actul de justiţie trebuie să fie spectacol, privelişte. Dreptatea nu trebuie doar făcută, ci trebuie ca fiecare conştiinţă care asistă la actul de justiţie să vadă şi să fie convinsă că dreptatea a fost într-adevăr făcută, după principiul „Not only must Justice be done; it must also be seen to be done.”. Judecătorul ideal nu este cel care doar da soluţia corectă din punct de vedere tehnic, ci acela care, pe lângă aceasta, creează şi sentimentul împlinirii actului de justiţie in faţa spectatorilor şi a părţilor.

Justiţiabilul intră în contact cu un sistem care are la bază valori ca adevărul, dreptatea, echitatea. El trebuie să înţeleagă că sala de judecată este un loc in care adevărul şi dreptatea sunt căutate si preţuite, că recunoaşterea si regretul sincer sunt încurajate si răsplătite, că minciuna, falsitatea şi eschivarea sunt sancţionate. Judecătorul trebuie să se asigure ca justiţiabilul este expus la aceste valori şi principii elementare. In felul acesta actul de justiţie capătă o funcţie pedagogică iar judecătorul nu îşi poate nega acest rol.

Eşecul de până acum al funcţiei educatoare a actului de justiţie se poate uşor observa in uşurinţa cu care se propun în instanţe martori mincinoşi şi cu care aceştia îşi susţin depoziţiile, mizând fie pe toleranţa magistratului, fie pe credulitatea lui.

Lipsit de dimensiunea umanistă şi de funcţia sa pedagogică, transformatoare, actul de justiţie este privat de însăşi substanţa sa, cade în banalitate şi îşi pierde prestigiul. Dintr-un templu al justiţiei, sala de judecată devine un simplu ghişeu funcţionăresc iar zeiţa justiţiei devine o contabilă grăbită. Judecătorul se focalizează exclusiv pe găsirea soluţiei tehnice, pe dimensiunea administrativă a actului de justiţie, uitând şi neconştientizând privilegiul şi oportunitatea enormă pe care o are de a se implica într-o relaţie socială conflictuală ca un factor de stabilitate, de arbitru şi restaurator al ordinii şi în acelaşi timp ca factor educator pentru participanţi.

Pre(a)ocupat de a păstra aparenţa de imparţialitate si obiectivitate, judecătorul devine distant până la dezumanizare sau până aproape de absenţă. Retras în scaunul său, comunicând puţin sau deloc, judecătorul pare insensibil şi lipsit de empatie, ca o maşină. Dintr-o perspectivă umanistă însă (şi cred că nu greşim când afirmăm că justiţiabilul are astfel de aşteptări), justiţiabilul trebuie să plece din sala de judecată convins că a fost ascultat cu atenţie, că a fost înţeles, că judecătorului îi pasă, că procesul lui nu este pentru judecător doar o speţă, un exerciţiu de raţionament juridic, ci însăşi o chestiune de viaţă. Perspectiva şi aşteptarea justiţiabilului este în primul rând cea umană; acesta se aşteaptă la un arbitru implicat, iar nu o maşinărie impersonală care dă soluţia.

Privită din această perspectivă, profesia de judecător face apel în aceeaşi măsură la vocaţia de pedagog, cât şi la aceea de tehnician al dreptului.

Prin urmare, dorim să semnalăm necesitatea reinvestirii actului de justiţie cu acest sens pedagogic, necesitatea ridicării lui din sfera pur tehnică, administrativă în cea mult mai profundă, morală şi umanistă. Justiţia trebuie să îşi propună ca activitatea ei sa aibă un impact mult mai mare, mai puternic decât cel strict utilitar, pragmatic.

Daniel MIRĂUȚĂ
judecător, Judecătoria Iași

 
Secţiuni: Opinii | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Pre(a)ocupat de a pastra aparenta de impartialitate si obiectivitate, judecatorul devine distant”

  1. Liviu ZIDARU spune:

    Felicitari pentru ideea sustinuta!

  2. Vlad STEFAN spune:

    Excelenta pledoarie dle judecator!

  3. Mihai COSTACHE spune:

    sunt de parere ca rolul judecatorului trebuie restrins doar la gestiunea sedintei de judecata si la vegherea respectarii procedurii de catre parti. Ar trebui responsabilizate partile – si avocatii lor – mult mai mult. rolul activ al judecatorului nu trebuie transformat intr-o „dadaceala” a partilor sau avocatilor incompetenti, aratindu-le ce si cum trebuie sa isi gestioneze litigiul.
    In final, rlul sau s-ar incheia cu pronuntarea unei sentinte corecte, prefer un judecator gen Sfinx dar care sa stie „meserie” decit unul uman dar total neavenit. intrebati partile procesuale ce tip de judecator prefera.

    • Luiza NEAGU spune:

      Am vazut un caz la jud. sect. 6. Reclamanta, cu un ochi vanat, raspunde la apel. Raspunde si paratul. Obiectul cauzei: evacuare.
      Doamna Judecator: ce probe solicitati ?
      Reclamanta: nu stiu, doamna judecator; nu stiu ce trebuie sa zic;
      Judecator : angajati-va avocat !
      Reclamanta : n-am bani, am 500 lei pensie.
      Judecator : doamna, ce probe solicitati ?
      Reclamanta : nu stiu, ma bate in casa mea si nu vrea sa plece, o sa ma omoare de atata bataie !
      Judecator : doamna grefier, consemnati : reclamanta nu solicita probe, paratul nu solicita probe. Pe fond !
      Reclamanta : reitereaza : ma bate …..
      Judecator : in pronuntare !
      Aceasta este judecata ? Asa trebuie sa fie o judecata ? Veti spune ca da ? Ca judecatorul a respectat procedura si a analizat cauza in baza probelor propuse de parti ? Ca lipsa rolului activ nu poate fi invocat in apel ?
      Nu e judecata, stimat coleg ! E vai s-amar de justitiabilii care n-au avocat !

  4. 1. prezenta crucifixelor si a bibliei pe masa judecatorului este ilegala, discriminatorie si inutila.

    2. in Romania judecatorii nu stiu sa dezbata, sa discute, sa puna intrebari, sa discute ipotetic… iar atunci cand habar nu au de lege sau nu stiu chestiuni de fapt din cauza discutata, le este rusine sa intrebe partile. groaznic.

    Sunt robotizati. Cu 100 de cauze pe sedinta nu au timp de nimic.

  5. Dragos NICU spune:

    Judecătorii buni au mai mult decât „ştiinţă de carte”, au înţelegere şi înţelepciune. Articolul este cu adevărat remarcabil. Chapeau bas!

  6. Luiza NEAGU spune:

    In urma cu ceva timp, fiind revoltata de pasivitatea unor judecatori, am criticat o sentinta civila pronuntata de Judecatoria Oltenita. La acel moment au fost comentarii care m-au acuzat ca nu cunosc legea 202/2010, ca nu stiu ca judecatorul nu este obligat sa manifeste rol activ etc.
    Trebuie sa recunosc ca respectivele comentarii m-au intristat, m-au facut sa cred ca ne indreptam spre un drum total gresit, ca in curand judecata se va desfasura chiar in lipsa judecatorului. Totodata trebuie sa recunosc ca si practica m-a facut sa cred acest lucru.
    Sunt avocat, zilnic raspund in 2, 3 sau chiar 4 dosare la instantele din Bucuresti si zilnic vad justitiabili ce pleaca nemultumiti ca n-au putut explica judecatorului ceea ce doresc. Vad batrani repeziti de un un judecator de 20 de ani, judecator ce nici macar nu stiu de ce se afla la masa aceea. Inca n-a inteles ce rol are, ce obligatii si caruia uneori ii lipsesc cei 7 ani de acasa. Afirmatii de genul „ascult toti sclerozatii”, „angajati-va avocat”, „nu cunoasteti lege, cititi legea, domnilor avocati”, priviri dispretuitoare, ton ridicat sunt la ordinea zilei. Insa cea mai mare problema a justitiabililor este ca judecatorul nu-i asculta, se uita pe pereti, se uita in dosar sau, daca sunt 2, vorbesc. Atentie, nu delibereaza. Vorbesc in timp ce un om, care a asteptat luni de zile sau chiar 1 an ( cazul Tribunalului Bucuresti) ca sa ajunga in fata lor, isi expune problema. Ceea ce pentru justitiabil inseamna ani de judecata si de asteptare, pentru judecator inseamna cateva minute de dezinteres, o pronuntare casata sau nu si inca un dosar finalizat.
    Asa cum ati subliniat, judecatorii au ajuns masini, au uitat / n-au aflat ce reprezinta aceasta nobila profesie.
    Mai grav este ca aceste probleme nu le au doar justitiabilii; si avocatii se confrunta cu asemenea probleme. Cand inregistram un dosar ne bucuram/suparam la aflarea completului de judecata. Sunt judecatori care nu stiu sa gestioneze sedinta, la care stam pana la ora 1, 2 pentru solicitare de probe; sunt judecatori care nu lasa dosarele la a doua strigare ( desi am formulat o cerere in acest sens, aratand ca ne aflam la alta instanta ). Am intalnit si 1 judecator ( la Jud. Sect. 5 ) care nu a incuviintat paratului probe, nici macar inscrisuri !!
    Insa, sunt si judecatori pe care ii apreciem. Spre exemplu, la Judecatoria Sectorului 6 sunt cativa judecatori care merita toata stima ( nu doar pentru ca pronunta hotarari bune, ci si pentru caracterul lor ) :
    – o doamna ( complet minori-familie ) care dupa lista de amanari ia dosarele cu avocati, pentru ca acestia sa ajunga si la alte instante,
    – un domn ( complet civil ) care desi intra in sedinta la 12:30 si nu are sedinte usoare, are puterea sa asculte partile. Chiar saptamana aceasta am avut dosar la acest complet; reclamantele au fost asistate de mine, paratii ( vreo 7-8 la numar ) oameni de la tara, peste 70 de ani, fiind fara avocat n-au stiu ce probe sa solicite. Insa, judecatorul, exercitandu-si rolul activ a luat ( din oficiu ) interogatoriu reclamantelor. Am fost ultimul dosar, cu audierea a 2 martori si vreo 7-8 interogatorii. Dupa ce a administrat probele, judecatorul a explicat paratilor ce drepturi au, a ascultat ce au avut de spus, a facut in asa fel incat partile au plecat multumite ca si-au prezentat versiunea. Nu pot sa nu apreciez aceasta atitudine.
    – o doamna ( complet minori – familie ) care desi are sedintele incarcate, sta pana la ora 3 si explica parintilor ca procesele lor se rasfrang asupra copiilor.

    Va felicit pentru articol, pentru ca trageti un semnal de alarma si m-as bucura ca mai multi juristi sa ne impartasasca opinia.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD