Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
7 comentarii

Replica la articolul „Calitatea de salariat si administrator al societatii cu raspundere limitata”
01.06.2012 | Ștefan VLAD

Secţiuni: Dreptul muncii, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Articolul pe care il comentez este Calitatea de salariat si administrator al societatii cu raspundere limitata, scris de doamna avocat Monica Novac.

Contrar opiniei exprimate de autoarea articolului, consider ca administratorul unei societati cu raspundere limitata nu poate cumula aceasta functie cu cea de salariat in cadrul aceleiasi societati.

Pentru a-si sustine opinia, autoarea face apel la doua argumente si anume:

Primul argument:La art. 1371 alin. 3 se prevede expres că pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. Prevederile menţionate anterior sunt însă de strictă interpretare. Nu există temei pentru a lărgi sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 1371 alin. 3 care se referă exclusiv la administrarea societăţilor pe acţiuni, nu şi la administrarea societăţilor cu răspundere limitată.”

In replica, sustin ca nu exista intr-adevar nici un temei pentru a largi sfera de aplicare a dispozitiilor art 1371 alin 3, dar-dupa cum voi arata mai jos- nici nu este necesar acest lucru pentru a ajunge la concluzia imposibilitatii acestui cumul inclusiv in cazul societatilor cu raspundere limitata. Altfel spus, existenta unei concluzii comune atat pentru SA cat si pentru SRL, nu este rezultatul unei extinderi a sferei de aplicare a art 1371 ci rezultatul unor rationamente separate care conduc la o concluzie similara..

Al doilea argument: „Ceea ce nu este interzis este permis”

Autoarea utilizeaza acest argument si concluzioneaza ca in lipsa unei interdictii exprese administratorul unei societati cu raspundere limitata poate cumula si calitatea de salariat. Intai de toate pentru corectitudine, trebuie sa arat ca eu nu sunt in general un adept al acestui tip de argument logic  pe care il consider fie un argument de „criza” fie „de ultima instanta”; desi in aparenta aplicarea lui nu necesita eforturi mari , totusi aceasta nu este decat o aparenta. In drept, a stabili ceea ce este interzis si ceea ce este permis nu este o operatiune intotdeauna usoara ; tocmai de aceea dreptul este o stiinta practicata in general de oameni specializati in interpretarea legii. Iar in aceasta stiinta, interdictiile nu sunt doar exprese ci si rodul unor interpretari doctrinare sau jurisprudentiale. Prin urmare pentru a stabili daca o anumita conduita sau situatie este interzisa, interpretul nu trebuie doar sa cerceteze formal daca exista vreun text de lege care sa instituie expresis verbis o anumita interdictie ci trebuie sa observe si sa analizeze daca sistemul in intregime permite acea conduita sau situatie. De aceea, pentru a avea o concluzie corecta in ceea ce priveste subiectul discutiei abordate, opinez ca se impune o analiza a sistemului, dincolo de aparenta regulii „ceea ce nu este interzis este permis”.

Autoarea articolului pe care il comentez, atunci cand cerceteaza subiectul se limiteaza  strict la analiza dispozitiilor Legii 31/1990, omitand ca vorbim de cumulul calitatii de administrator cu cea de salariat. Prin urmare o abordare completa a problemei impune inclusiv cercetarea Codului Muncii din moment ce vorbim si de calitatea de salariat.

Cercetand dispozitiile Legii nr. 31/1990, observam intr-adevar ca nu exista nici o interdictie privind acest cumul si deci concluzia intermediara este aceea ca acest act normativ nu se opune acestui cumul; ajunsi in acest punct trebuie sa observam ca nu am parcurs decat cel mult jumatate de drum. Pentru a ajunge la destinatie este nevoie insa sa parcurgem si cealalta jumatate, care in cazul nostru inseamna analizarea Codului Muncii. Desigur, spatiul nu-mi permite sa tratez in mod exhaustiv toate dispozitiile Codului Muncii  prin raportare la compatibilitatea calitatii de salariat cu cea de administrator, insa voi incerca sa arunc in lupta cateva idei care mie mi se par importante. Imposibilitatea administratorului de a fi salariat rezulta si din imposibilitatea aplicarii unor institutii esentiale ale codului muncii fata de administrator. Iata de exemplu raspunderea disciplinara a salariatului. Se stie ca in conformitate cu dispozitiile codului muncii, inainte de angajarea raspunderii disciplinare a salariatului acesta trebuie obligatoriu ascultat de catre reprezentantii angajatorului(adica de catre administrator). Cum ar putea fi insa respectate regulile privind cercetarea disciplinara prealabila a salariatului in cazul in care acesta ar avea si calitatea de administrator? Sa admitem ca in acest caz administratorul s-ar cerceta singur inainte sa-si dea o decizie de sanctionare(!!!). Ce se intampla  insa daca salariatul doreste sa conteste la Tribunal decizia de sanctionare? Cine reprezinta societatea si cine pe salariat? Iata ca administratorului care ar avea si calitatea de salariat nu i s-ar putea aplica o parte importanta din codul muncii si din legislatia din domeniul asa numitului “drept social” (raspunderea disciplinara , institutia concediului de odihna, o parte din institutia incetarii contractului de munca, legislatia privind sindicatele si protectia sociala, legislatia privind sanatatea si securitatea in munca etc). Daca veti face exercitiul de a analiza toate institutiile de dreptul muncii, veti fi probabil surprinsi sa observati cat de putine dintre acestea se pot aplica salariatului care este si administrator. Ori din acest punct de vedere este inadmisibil ca unei persoane angajate cu contract de munca sa nu i se poata aplica TOATE dispozitiile din codul muncii aplicabile unui contract de munca ci doar o parte din ele. Dar chiar daca ne limitam la a cerceta doar institutia raspunderii disciplinare si tot este suficient pentru a trage concluzia ca un salariat nu poate fi niciodata si administrator; aceasta deoarece prin imposibilitatea aplicarii unei institutii esentiale a dreptului muncii( asa cum este raspunderea disciplinara), raportului juridic de munca ii lipseste o trasatura fundamentala si anume:  principiului subordonarii salariatului, manifestat inclusiv prin posibilitatea angajatorului de a atrage raspunderea disciplinara.

Asadar, putem spune ca intr-adevar Legea nr. 31/1990 nu interzice cumulul calitatii de administrator cu cea de salariat, insa Codul muncii este astfel construit incat nu permite cumulul calitatii de salariat cu cea de administrator. De aceea, regula “ceea ce nu este interzis este permis” suporta in acest caz (ca de altfel in foarte multe alte cazuri) o modificare importanta si anume: “ceea ce nu este interzis este permis, daca este posibil.

Stefan VLAD
avocat, Baroul Bucuresti

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

7 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti