Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveDrepturile omuluiData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Cyberlaw
CărţiProfesionişti
SAVESCU & ASOCIATII
 
10 comentarii

Infractori sexuali se lupta in intanta pentru a li se permite accesul la retele sociale
01.06.2012 | JURIDICE.ro, Cristina RĂCHITĂ

JURIDICE - In Law We Trust

Associated Press relateaza ca unii infractori sexuali înregistraţi ca atare in evidentele serviciilor specializate americane, carora le-a fost interzis accesul  la site-urile ce gazduiesc reţele sociale, se lupta în instanţele de judecată, contestand, uneori cu succes, multe dintre restricţiile impuse lor, sustinand ca acestea reprezinta adevarate încălcări ale libertăţii de exprimare şi ale dreptului lor de a participa la discuţii publice on-line.

Disputa juridica pune in balanta pe de o parte presiunea venita dinspre opinia publica scandalizata de infractiunile sexuale si pe de alta parte pretentia statelor americane de a oferi garanţii de libertate individuală chiar si in contextul schimbărilor profunde de comunicare aduse de către Facebook, LinkedIn şi zeci de alte site-uri.

Instanţele au permis mult timp statelor federale americane să introducă restricţii privindu-i pe infractorii sexuali condamnaţi, controland unde locuiesc şi muncesc şi cerându-le să se înregistreze in evidentele politiei. Dar utilizarea tot mai ampla a reţelelor sociale de comunicare ridică probleme juridice noi.

Interdicţiile impun, in general, infractorilor să nu se inregistreze in reţelele sociale sau pe formuri  sau sa nu foloseasca programele de mesagerie on line – doar câteva dintre instrumentele virtuale despre care aparatorii libertăţilor civile spun că au devenit practic indispensabile in exercitarea dreptului la liberă exprimare.

După ce au ascultat pledoariile, judecătorii din două state federale diferite au cenzurat reglemetari sau părţi ale unor reglementari de acest fel pe care le-au considerat prea restrictive. În Nebraska, o decizie a permis infractorilor sexuali să acceada la reţelele sociale. Şi în Louisiana, o nouă lege permite infractorilor sa foloseasca Internetul pentru cumparaturi, lecturarea ştirilor şi schimbul de mesaje prin e-mail.
Autorităţile insistă că interdicţiile se referă la o problemă reală: nevoia de a proteja copiii de pedofilii care stau la panda pe site-uri sau formuri vizitate si de minori.

Ruthann Robson, un profesor de drept constituţional de la City University din New York, a declarat că interdicţiile ar putea fi, eventual, inlaturate de către Curtea Supremă de Justiţie Americana  în cazul în care judecătorii ar decide că instituirea lor este o chestiune ce este calificabila drept neconstituţionala.

Susţinători interdictiilor sustin insa ca acestea ii vizeaza in special pe recidivişti.

American Civil Liberties Union din Indiana, care contesta legea din statul Indiana din 2008, susţine că este neconstituţional a se interzice infractorilor sexuali, care nu mai sunt în închisoare sau în perioada de supraveghere dupa executarea pedepsei, sa utilizeze serviciile de bază on-line.

In aceasta cauza, reclamantul, mentionat deocamdata doar sub numele de  „John Doe”, a fost condamnat în anul 2000 pentru două capete de acuzare privitoare la infractiuni de exploatare a copilului şi a fost eliberat din închisoare în anul 2003, potrivit documentelor judiciare federale.
El se plange instantei ca nu poate transmite intrebari la dezbateri televizate si nu poate comenta pe site-urile de ştiri locale, deoarece acest lucru este conditionat de existenta unui cont pe Facebook, arata ACLU. El reclama si faptul ca nici nu poate comunica cu membri ai familiei sale din afara statului folosind reţeaua socială si nu poate posta profilul său de afaceri pe LinkedIn.

Reclamantul este, de asemenea, impiedicat de a supraveghea folosirea, de catre fiul său adolescent, a site-urilor de Internet sau de a verifica cererile dubioase de impritenire in reteau sociala trimise de terti copilul său, susţine ACLU.

Procurorii susţin că site-urile de socializare nu sunt singurele forme de comunicare.

„Adevărul este că telefoanele funcţionează încă. Persoanele, inclusiv infractorii sexuali inregistrati, se pot aduna în continuare sa discute, să dezbată şi chiar să oganizeze demonstratii publice,” a replicat Procurorul General Adjunct al statului Indiana, Arthur David.
Televiziunea şi radioul sunt încă larg răspândite şi permit preluarea apelurilor telefonice in talk-show-uri. Ziarele încă mai acceptă scrisori către editor, a adăugat el.

ACLU sustine ca exista un precedent favorabil pretentiilor lui John Doe. Ar fi vorba de pronuntarea , în Louisiana, a unei hotărâri in februarie 2012, prin care un judecator federal a constatat că interdicţia a fost excesiva şi ” a restrâns în mod nejustificat multe activităţi obişnuite, care au devenit importante in viaţa de zi cu zi.”

Prin urmare, parlamentarii din Louisiana au adoptat o nouă lege în cursul lunii mai, care defineşte mai precis ce site-uri sunt vizate de interdictii. Site-uri de ştiri şi cele guvernamentale, serviciile de e-mail şi cumpărături on-line sunt excluse de la restrictiile de acces privitoare la unele persoane stabilite prin noile norme, la fel si site-urile de photo-sharing si cele de mesagerie on-line. Reglementarea va intra în vigoare la 1 august in acest an.

Dar, instanţele continuă să se confrunte cu problemele judiciare ridicate în Indiana şi Nebraska, mai ales dupa ce un judecător federal a inlaturat în 2009 o parte a unei reglementari care includea o interdicţie de socializare virtuala. O alta actiune judiciara similara, vizand ridicarea interdictiei, declansata de un infractor sexual din statul american Omaha are stabilit termen de judecata în luna iulie.

Cristina RĂCHITĂ
avocat, Baroul București

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 10 de comentarii cu privire la articolul “Infractori sexuali se lupta in intanta pentru a li se permite accesul la retele sociale”

  1. Freddy GÂRBACI spune:

    Tema infractorilor sexuali este una dintre cele mai sensibile si interesante, de regulă expediată cu răcnete de indignare civică. Explicabil de altfel, dacă ne gândim la afirmaţia lui Michel Onfray că “examinarea acestui subiect ar implica o zguduire a construcţiei sociale şi a temeliilor sale iudeo-creştine”. El explică în ce fel este responsabilă “amprenta” noastră creştină de proliferarea infracţiunilor sexuale, a nevrozelor, depresiilor şi patologiilor.
    Acest filozof deloc conformist spune că “tăcerea impusă asupra acestui subiect împiedică evaluarea dezastrului”. Sper să vă incit la lectură pe toţi cei ce vizitaţi site-ul JURIDICE.ro, citându-vă fragmentul în care vorbeşte despre “criminalii sexuali care umplu sălile de tribunal şi puşcăriile, transformaţi în monştri ai modernităţii noastre de o vulgata care evită astfel să considere monstruoase mai curând motivele sociologice şi culturale care-i împing pe unii să violeze femei, pe alţii să sodomizeze copii, pe alţii să comită crime în serie ca să-şi poată poseda victimele, şi care-i fac pe atâţia alţi oameni incapabili să-şi trăiască sexualitatea fără violenţe îndreptate contra celorlalţi”.
    Cartea se numeşte Prigoana plăcerilor şi e “caldă”, o puteţi găsi la standul Humanitas de la Bookfest. Eu am luat-o ieri şi am fost încântat s-o găsesc, Onfray scrie excelent.

    P.S. Domnule Gabriel Liiceanu, nu aştept vreo recompensă financiară pentru “reclamă”, dar dacă vreţi să vă exprimaţi recunoştinţa puteţi să-mi publicaţi una dintre cărţi la Humanitas. Oricare, lumea susţine că am scris numai cărţi bune… 🙂

    • Ce modest e Gârbaci!
      Îmi place de Gârbaci. Are unele fraze care merită citite.

      Iar despre infractorii sexuali, pedofili, etc., mai întâi trebuie publicate pe net adresele acestor javre sa stie toată lumea unde locuiesc ca in Statele Unite şi abia apoi să ne preocupăm de „libertăţile” lor.

      Vedeţi ce înseamnă o protecţie a datelor personale prost înţeleasă?

      Toţi condamnaţii pentru infracţiuni sexuale din România sunt protejaţi, nimeni nu ştie unde locuiesc, nimeni nu ştie ce fac în prezent.

      În SUA infractorii sexuali sunt obligati sa se inregistreze iar adresa lor este publica:

      http://www.nsopw.gov

      Ar trebui si la noi sa fie asa!

    • Mihai COSTACHE spune:

      sincer, ca unul care este tata a 2 copii, nu cred ca pot privi aceasta problema obiectiv. opinia mea merge de la inchisoare pe viata pina la castrarea fizica si nu chimica.
      juridic vorbind, acesti oameni au si ei drepturi atit in timpul executarii pedepsei cit si dupa iesirea din inchisoare. cred ca problema care s epune este urmatoarea: ce este mai important, drepturile acestor oameni sau protectia copiilor, stiu fiind efectul devastator asupra viitorului copilului a unei asemenea infractiuni.
      eu as proteja copii pina la inchiderea pe viata a acestor infractori, insa cred ca cine stabileste politica penala la nivel de UE / national nu are copii acasa. sau este inconstient.

    • Marcel GHEORGHE spune:

      Nu, cartea lui Michel Onfray – care ne recomandă „pornografia filozofică” –, n-ar trebui să fie adăpostită prin biblioteca personală, decât dacă vrei să capeţi argumente pentru libertinaj sau desfrâu sexual. Nici atacul visceral la adresa creştinismului şi a simbolurilor sale nu recomandă această carte, care e plină de speculaţii băşcălioase care nu au nicio legătură cu o abordare obiectivă, ştiinţifică, academică. Un fel de Cancan cu iz filozofic întru amăgirea cititorilor. Editura a urmărit probabil să vândă mult, spre dezastrul spiritual al clienţilor săi.

      Dacă tot s-a dat un citat din cartea lui Onfray, cred că se impune un contracitat, ca replică la aplecarea hedonistă a autorului care e sătul de spirit şi ahtiat după carnal. „Pe aceşti sătui ai spiritului îi uram. Am vrea să le turnăm o picătură de nelinişte, care să-i turbure din beatitudinea lor animalică, o picătură de otravă ca să simtă vântul nebuniei şi al morţii; o lovitură de târnăcop ca să le dărâmăm cocioabele murdare şi să-i facem să primească oxigenul pădurilor de brazi şi al înălţimilor celeste. Să nu mai hiberneze sugându-şi ursăreşte labele. Să-şi amintească de marile întrebări. Să le deschidem cu forţa ochii plini de urdori somnoroase. Să-i spălăm ca Samariteanul şi să le arătăm frumuseţea fără de asemănare şi noutatea de fiecare clipă a lumii şi a vieţii. Căzuţi într-un extaz porcin, ei au uitat pe Dumnezeu. Au pierdut simţământul pentru taina destinului uman.”

      • De unde este citatul?
        Îmi place citatul pentru că în fapt este un anti-contra-citat.
        Ideea extazului mistic porcin ai adeptilor teoriei „crede şi nu cerceta”.
        În justiţie, procurorii şi judecătorii trebuie să aplice un principiu ştiinţific: cercetează şi nu crede.
        Ce rost mai are să critici cartea lui Onfray dacă sfatul tău este ca ea să nu fie citită. Dacă nu va fi citită niciodată, nu merită nici criticată, ci pur şi simplu interzisă. Această carte trebuie interzisă.
        Şi eu critic biblia ca fiind o poveste dar nu îmi permit s-o interzic. Face parte din istoria noastră literară la fel ca alte scrieri de gen, cum ar fi Păcală şi Tândală, Porcul cel Fermecat sau Călin-Nebunul.
        Toate au tâlcul lor, toate ne amuză sau, în cazul bibliei cu ucideri, dezmembrări, diavoli, prostituţie cultică, idolatrie, sodomii, masturbări, canibalism, pogrom, asasinate, etc., ne îngrozesc.

        Eu aş prefera să dau copiilor să citească Porcul cel Fermecat decât povestea lui deus christianorum care omoară copiii în pântecele mamelor şi decapitează duşmani.

        Nu vă mai uitaţi la filme cu zombi; citiţi biblia: veţi găsi mai mult sânge decât la abator.

        • Marcel GHEORGHE spune:

          Domnule Kurtyan, aveţi aşa o inocenţă când scrieţi ceea ce scrieţi, încât îmi dau seama că trebuie să revin cu ceva explicaţii pentru dv. peste vreo 50 de ani. Până atunci, sper să vă decideţi să abordaţi serios subiectul.

      • Freddy GÂRBACI spune:

        Marcel, eu nu vreau să intru în vreo dispută aici, nici cu tine şi nici cu altcineva. Nu vreau pentru că o asemenea dispută n-are nicio miză pentru mine. Am ezitat două zile să dau un răspuns…
        Aş fi preferat, totuşi, să te abţii (poate ar fi fost bine să mă abţin şi eu de la a “provoca” pe un subiect atât de sensibil). Ştii bine că noi doi am mai avut discuţii pe tema religiei, iar faptul că nu suntem de acord nu înseamnă că trebuie să ne încruntăm unul la altul şi nici să ne “răfuim” în public.
        Mă surprinde un pic faptul că vrei să-l “nimiceşti” pe Onfray în trei rânduri (şi în acelaşi timp pe mine, care l-am recomandat), deşi nimic din ce spui nu indică faptul că l-ai fi citit, pe când eu, să-mi fie iertat, i-am citit de la primul până la ultimul rând cele 6 (şase) volume din “O contraistorie a filosofiei”, plus “Freud – amurgul unui idol”, plus Jurnalul hedonist, plus alte două cărţi de mai mică însemnătate. “Pornografie filozofică”?! Hm… Hm… Nu, în niciun caz.
        Mă rog, nu asta e problema, n-ai decât să-l priveşti cum vrei pe Onfray, eu nu-i sunt nici avocat şi nici discipol, dar de ce vrei să le spui tu oamenilor ce trebuie să ţină în bibliotecă şi ce nu? Consideri că ei nu au discernământ? Ce să înţeleg, că mâine-poimâine mi se va spune că e necesar să-mi fie arse nişte cărţi din bibliotecă, iar eu însumi să fiu torturat şi trimis la rug pentru că am îndrăznit să le citesc şi să le recomand? Trăim în secolul XXI, ce naiba!
        Bun, mă opresc si nu mai răspund la alte mesaje, altfel tind să dezvolt o ironie tot mai agresivă şi nu vreau. Preferam să nu ne apucăm de dispute pe teme religioase în public, îţi spun încă o dată.

        • Marcel GHEORGHE spune:

          Dragă Freddy, nu am nicio dispută cu tine. Şi cum poţi să gândeşti că aş vrea să te „nimicesc”!? Nici pe Onfray nu vreau să-l nimicesc. (Creştinii nu se gândesc decât la nimicirea păcatului şi nu a aproapelui.) De încruntat m-am încruntat (văzând recomandarea pe care o faci), dar aici nu este o răfuială în public. Tu ai făcut, în public, o recomandare. Eu am emis, în public, o opinie asupra recomandării tale şi atât. Am citit şi eu ceva din Onfray (chiar dacă ţie nu ţi se pare), însă eu am scris doar despre cartea pe care ai recomandat-o (în care Iisus este prezentat ca o ficţiune, iar Apostolul Pavel ca fiind un handicapat sexual care, viclean, şi-ar fi normalizat situaţia prin comandamente de înfierare a libertinajului sexual).

          De ce recomand oamenilor să nu ţină în bibliotecă această carte? Pentru acelaşi motiv pentru care nu e bine să ţii în bibliotecă, la îndemâna copiilor, reviste sau cărţi pornografice ori cărţi care strică moralitatea ori cărţi care, pur şi simplu, nu merită citite. Pervertirea minţilor se face, de cele mai multe ori insidios, prin ceea ce se vede (citeşte) şi prin ceea ce se aude. Cei care cred că sunt la adăpost de orice influenţă în urma lecturii, crezând că au puterea de a discerne nelimitat între bine şi rău şi de a rămâne într-o stare angelică, se amăgesc singuri. Realitatea demonstrează cu vârf şi îndesat contrariul. Iar orice contact cu răul produce, vrând-nevrând, o maculare, dar şi o pierdere de timp şi energie care puteau fi consumate cu mai mult folos. Pentru că, după mine, este un rău să murdăreşti simbolurile creştine, este un rău să inciţi la libertinaj sexual şi este un rău să mânjeşti instituţia căsătoriei. De aici precauţia de a nu avea la îndemână această carte sau, mai exact, această ispită. Şi mai sunt şi realităţile nevăzute, despre care unii nici nu ştiu, dar care sunt prezente şi acţionează continuu. Nu vorbesc aici despre asta pentru că nu e cazul.

          La nivel teoretic, este surprinzător că îmi negi (prin „deranj”) dreptul de a nu recomanda această carte, în timp ce tu îţi exerciţi dreptul de „a incita” la lectura acestei cărţi. De ce ţi se pare potrivit ca tu să poţi incita la lectură şi nepotrivit ca alţii să incite la reţinere? La un alt nivel, nu sunt surprins de reacţia ta, pentru că am întâlnit-o de atâtea ori la alţii care gândesc ca tine. Nu am recomandat arderea cărţii. Trebuie, totuşi, subliniat că arderea unei cărţi nu e întotdeauna blamabilă. (Astăzi nu s-ar mai arde, ci s-ar pedepsi publicarea cărţii. Legal vorbind, azi, în România, nu poţi să negi ori să conteşti holocaustul pentru că, în concepţia legiuitorului, este necesar „Pentru prevenirea şi combaterea incitării la ură naţională, rasială sau religioasă, la discriminare şi la săvârşirea de infracţiuni contra păcii şi omenirii… A se remarca şi „ura religioasă” printre obiectele incitării.) Cu alte cuvinte, poţi să scrii texte pline de blasfemii şi să le publici într-o carte, nimeni n-ar trebui să-ţi interzică publicarea, însă autorul ar trebui să se gândească mai întâi că ele pot, totuşi, tulbura pacea socială, vexându-i pe alţii (a se vedea exemple monumentale precum Versetele satanice şi desenele daneze). Apoi ar trebui să te gândeşti şi că, fără ardere, tot vei da socoteală (legal) pentru ceea ce ai scris, dar şi (spiritual) pentru ceea ce ai făcut şi/sau gândit. Fiecare răspunde pentru păcatele sale. (Sigur, ateul nu va considera că e păcat nici uciderea, nici violul, nici minciuna; pentru el, acestea sunt doar diferite şi nevinovate reprezentări ale realităţii. Noroc că, legal, încă se mai pedepsesc astfel de păcate, iar ateul le situează automat într-o nedefinită zonă a moralităţii sau a legalităţii.) Trăim în secolul XXI, dar asta nu înseamnă că răul a evoluat şi s-a transformat în bine. Poate în special pentru că suntem în secolul XXI, nu poţi să vii, nonşalant, să spui în mijlocul unei comunităţi (în care sunt mulţi creştini), că Iisus e o ficţiune sau că Apostolul Pavel face virtuţi din propriile sale tare. Aceste texte denotă un soi de „ură religioasă” (dacă tot e o negare sau o contestare a dogmelor creştine). Observ şi că editura nu a preluat coperta franceză a cărţii, care şi ea exprimă încă o dată profunzimea filozofică a lui Michel Onfray. Oare de ce nu o fi preluat-o? Sper să nu dezvolţi o ironie tot mai agresivă, pentru că eu nu o să o dezvolt.

        • Din ce a scris Marcel, cartea lui Onfray a devenit mult mai interesanta. O voi cumpara negresit.

          hahahahahahahhahahaha
          extrasele din mesajul lui Marcel m-au facut sa rad de s-au spart geamurile.

    • Dragos NICU spune:

      Toate carţile d-lui Gârbaci sunt bune…

      …mai ales „Alb si Albastru”. 🙂

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.