Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecomTransporturi
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 

Calitatea unui vin de a fi usor de digerat. Inadmisibilitatea referirii la sanatate
04.06.2012 | Mihaela MAZILU-BABEL, Mihaela MAZILU

JURIDICE - In Law We Trust

Carta UE, calitatea unui vin de a fi ușor de digerat, interzicerea fără excepție unui producător sau comerciant de vinuri să facă publicitate utilizând o “mențiune de sănătate”, Regulamentul 1924/2006, libertatea de a desfășura o activitate comercială și principiul proporționalității

AVEM:

În plan intern, o acțiune între o cooperativă viticolă și autoritatea responsabilă cu supravegherea comercializării băuturilor alcoolice. Acțiunea are drept obiect publicitatea prin etichetare în care descrierea unui vin ca fiind „bekömmlich” (ușor de digerat, sănătos, nutritiv) este asociată cu o referire la aciditate scăzută. Pentru a putea stabili dacă această descriere constituie o „mențiune de sănătate” – care, în ceea ce privește băuturile alcoolice precum vinul în litigiu, este interzisă fără excepție, potrivit articolului 4 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006 instanța de trimitere administrativă supremă germană solicită clarificări cu privire la această noțiune și dacă o asemenea interdicție este compatibilă cu libertatea de alegere a ocupației și cu libertatea de a desfășura o activitate comercială prevăzute la articolul 15 alineatul (1) și, respectiv, la articolul 16 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta UE”).

1. Situația de fapt

Deutsches Weintor este o cooperativă viticolă ce comercializează vinuri din soiurile de struguri Dornfelder și Pinot gri/alb cu descrierea „Edition Mild”, care este urmată de indicația  în germană „sanfte Säure” (ușor acidulat).

Pe etichetă principală se menționează în special: „Gustul delicat se obține prin utilizarea procedeului nostru special LO3 de dezacidificare biologică”. Pe eticheta de pe gâtul sticlei de vin apare tipărit: „Edition Mild bekömmlich” (Edition Mild sănătos/ușor de digerat). În lista de prețuri, vinul este descris ca „Edition Mild – sanfte Säure/bekömmlich” (Edition Mild – aciditate scăzută/agreabil).

După ce autoritatea responsabilă cu supravegherea comercializării băuturilor alcoolice în landul Rheinland‑Pfalz a interzis utilizarea descrierii „bekömmlich” pentru motivul că aceasta constituia o mențiune de sănătate în sensul Regulamentului nr. 1924/2006, Deutsches Weintor a introdus o acțiune în fața tribunalului administrativ prin care solicita să se constate că etichetarea și publicitatea descrise anterior sunt permise.

Argumentele reclamantei au fost următoarele:

1. descrierea de pe etichetă nu avea nicio relație cu sănătatea, ci s‑ar referi doar la bunăstarea generală

2. „mențiunile de sănătate” ar trebui interpretate în sens strict, fiind o excepție de la libertatea etichetării produselor.

Acțiunea a fost însă respinsă nu numai de prima instanță ci și de către instanța de apel.

Instanța de apel motivând că:

1. noțiunea de sănătate cuprinde, în orice caz, consecințele pe care un produs alimentar le are asupra organismului consumatorului și asupra funcțiilor somatice ale acestuia. Spre deosebire de medicamente, în cazul acestor produse nu se pune problema unei influențe deliberate asupra funcțiilor organismului.

2. în cazul vinului, descrierea ca agreabil,sănătos sau ușor de digerat stabilea o legătură cu procesele somatice și nu ar fi vizat doar bunăstarea generală. Chiar în cazul în care noțiunea ar fi interpretată doar în sens general, semnificația acesteia ar fi și mai amplă, fiind considerată sinonimă cu termeni precum „sănătos”, „ușor de digerat” sau „agreabil pentru stomac”.

3. în cazul consumului de vin, asociat adeseori cu dureri de cap și de stomac – în anumite împrejurări, vinul ar putea avea consecințe nocive asupra organismului uman și ar putea da dependență. Utilizarea noțiunii „bekömmlich” care înseamnă și sănătos cu referire la un procedeul special de dezacidificare și la o aciditate scăzută creează, în percepția consumatorului, o legătură între vin și lipsa consecințelor negative pe care consumul de vin le are uneori asupra procesului de digestie. De fapt, acest produs are consecințe negative dar nu la fel de negative ca alte produse din aceeași categorie dar mult mai acidulate.

Deutsches Weintor a formulat recurs în fața intanței de trimitere supreme și a invocat greșita aplicare a regulamentului  unional sus-menționat.

2. De ce consideră instanța de trimitere supremă necesar ca instanța de la Luxemburg să răspundă  întrebările adresate?

Instanța de trimitere are îndoieli cu privire la interpretarea extensivă adoptată în privința noțiunii „mențiune de sănătate” de instanțele inferioare deoarece:

1. pentru a exista o mențiune de sănătate în sensul regulamentului unional, nu poate fi suficient să se invoce doar o menținere temporară a funcțiilor organismului sau o influență temporară de alt tip asupra acestora. Dimpotrivă, ar trebui să se considere că o mențiune de sănătate se justifică doar atunci când sunt vizate efectele pe termen mai lung, durabile asupra stării fizice și a bunăstării, iar nu simplele efecte pasagere asupra procesului metabolic, care nu afectează constituția și, prin urmare, starea de sănătate în sine.

2. mențiunea privind caracterul „bekömmlich” al vinurilor comercializate de Deutsches Weintor datorită acidității scăzute a acestora vizează doar digerabilitatea produselor și se limitează la afirmația că, în timpul digestiei, vinul nu provoacă sau provoacă mai puține dureri de stomac decât ar fi de așteptat în cazul unui vin de acest tip și de această calitate.

Drept urmare, potrivit instanței de trimitere, nu se poate considera că această afirmație reprezintă o raportare concretă la sănătate sau chiar și numai o trimitere nespecifică la faptul că, în general, consumul de vin contribuie la o alimentație „sănătoasă”.

De aceea, instanța de trimitere solicită Curții de Justiție:

1. să se stabilească dacă efectele benefice temporare, limitate la durata necesară consumului și digerării unui produs alimentar, pot constitui în sine o mențiune de sănătate în sensul Regulamentului nr. 1924/2006.

2. în caz afirmativ, dacă interdicția din regulament este compatibilă cu drepturile fundamentale, mai exact cu libertatea de alegere a ocupației [articolul 15 alineatul (1) din cartă] și cu libertatea de a desfășura o activitate comercială (articolul 16 din cartă). În cazul în care o descriere ca „bekömmlich”, folosită în mod tradițional pentru băuturi, ar trebui considerată a fi o mențiune de sănătate în sensul Regulamentului nr. 1924/2006 și, în consecință, ar trebui interzisă în legătură cu vinul, aceasta ar depăși, în opinia Bundesverwaltungsgericht, obiectivul urmărit de regulament și ar putea reprezenta o restrângere disproporționată a acestor drepturi fundamentale.

De fapt, instanta de trimitere supremă germană consideră că dacă o asemenea etichetare poate fi considerată o mențiune de sănătate în baza regulamentului nr. 1924/2006 și deci interzisă, acest lucru ar fi contrar drepturilor fundamentale conținute în carta UE iar o asemenea restrângere ar fi disproporțională. Practic, dacă regulamentul ar permite o asemenea interpretare extensivă, acea dispoziție  din regulament ar fi contrară dreptului primar unional și deci invalidă. Dar cum, potrivit jurisprudenței Foto-Frost, actele legislative ale Uniunii nu pot fi anulate decât în cazul în care Curtea de Justiție confirmă existența unei incompatibilități cu tratatele în cadrul unei proceduri de examinare a validității unei măsuri legislative secundare și cum cf. art. 6 TUE , Carta UE are aceeași valoare ca și tratatele, aceasta a făcut trimiterea preliminară pentru a oferi Curții de la Luxembourg posibilitatea de a se pronunța.

3. Aplicabilitatea Cartei UE și principiul proporționalității

În cererea de întrebare preliminară, curtea federala administrativă supremă din Germania invocă posibilitatea ca o interpretare extensivă a noțiunii “mențiune de sănătate” să aducă atingere libertății de a desfășura o activitate comercială, respectiv acea activitate comercială de a produce un vin “sănătos” datorita aciditatii scazute a acestuia, libertate ce constituie un drept fundamental unional.

Avem astfel o problema de  control de conformitate ierarhică, regulamentul neputând fi interpretat de către o instanță națională într-o manieră ce contravine unor drepturi fundamentale unionale, deoarece o asemenea interpretare ar fi contrară dreptului primar unional și ar reprezenta o încălcare a obligației generale impuse și asupra judecătorului național prin dispozițiile cuprinse în art. 4 alin. 3 TUE (ex-articolul 10 TCE – (3) În temeiul principiului cooperării loiale, Uniunea și statele membre se respectă și se ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate).

De asemenea, pe de o parte, avem Regulamentul nr. 1924/2006 care, “având în vedere imaginea pozitivă pe care tind să o confere mențiunile de sănătate produselor alimentare în discuție și efectul de încurajare pe care îl pot avea astfel de mențiuni asupra consumatorului, urmărește să protejeze consumatorii împotriva mențiunilor înșelătoare și/sau neadevărate, în special impunând ca acestea să fie dovedite științific” (A se vedea în acest sens considerentele (10), (14), (16) și (17) ale Regulamentului nr. 1924/2006, precum și articolele 5 și 6 din același regulament – concluziile AG Mazak în această cauză pendinte. Pe de altă parte, avem libertatea de a desfășura o activitate comercială ocrotită la nivelul dreptului primar unional, în cuprinsul Cartei UE.

4. Libertatea de a desfășura o activitate comercială

În ceea ce privește conținutul libertății de a desfășura o activitate economică sub forma libertății de a desfășura o activitate comercială, Curtea de Justiție recunoscuse anterior intrării în vigoare a cartei, acest drept fundamental ca fiind o componentă a libertății de exercitare liberă a profesiei (a se vedea pct. 106  din concluziile avocatului general în C-59/11, Kokopelli.

Deși această libertate este o libertate fundamentală adresată tuturor celor care aleg să desfășoare o activitate econimică de natură comercială, aceasta nu este o libertate absolută. De altfel, potrivit articolului 52 din Carta drepturilor fundamentale, orice restrângere a exercițiului drepturilor și libertăților recunoscute prin această cartă trebuie să fie prevăzută de lege și să respecte substanța acestor drepturi și libertăți. Prin respectarea principiului proporționalității, pot fi impuse restrângeri numai în cazul în care acestea sunt necesare și numai dacă răspund efectiv obiectivelor de interes general recunoscute de Uniune sau necesității protejării drepturilor și libertăților celorlalți (pct. 108 – concluziile avocatului general în Kokopelli C-59/11  sus-menționată și jurisprudența la care se face trimitere la acel punct)

În ceea ce privește interdicția publicității printr-o asemenea etichetare, aceasta în mod evident aduce atingere și libertății de a desfășura o activitate comercială, prevăzută la articolul 16 coroborat și cu art. 15 alin.1  din Carta drepturilor fundamentale și în jurisprudența Curții. Suntem de părere că o comunicare comercială prin etichetare are o legătură strânsă cu libertatea de a desfășura o activitate comercială. Publicitatea și informarea, condiții indispensabile pentru desfacerea unui produs, reprezintă o formă tipică de exercitare a dreptului fundamental de a desfășura o activitate comercială. Pe de altă parte, acest principiu nu este un drept absolut și trebuie luat în considerare că asupra lui se pot constitui restricții ca cea conținută în regulamentul sus-menționat. Aceste restricții trebuie însă să răspundă efectiv unor obiective de interes general urmărite de către Uniunea Europeană, în cazul de față, acela de protecție a sănătății publice și implicit a consumatorului și sa nu constituie, față de scopul urmărit, o intervenție disproporționată și intolerabilă care ar aduce atingere însuși conținutului drepturilor garantate astfel.

Potrivit reclamantei, o asemenea interdicție reprezintă o atingere disproporționată a libertății producătorilor și comercianților de vinuri de a‑și alege o ocupație și de a desfășura o activitate comercială. Avocatul general nu este de acord. Domnul Mazák subliniază, în concluziile depuse în data de 29 martie 2012, că “în ceea ce privește interdicția prevăzută la articolul 4 alineatul (3), regulamentul urmărește – astfel cum se poate de asemenea observa din considerentele (10) și (18) – să asigure un nivel ridicat de protecție a sănătății publice prin faptul că este elaborat astfel încât să se opună, având în vedere efectele posibil negative și pericolul de abuz asociat cu consumul de băuturi alcoolice, oricărei asocieri pozitive între sănătate și consumul de băuturi alcoolice, indiferent dacă mențiunile de sănătate vizate sunt sau nu sunt corecte din punct de vedere științific.” (pct. 68).

Totodată, acesta atrage atenția că, cf. jurisprudenței Keller ( pct. 9, disponibil textul dar nu în limba română), “nu se poate totuși susține că ar fi afectate esența și însăși substanța libertății de desfășurare a unei activități economice sau a libertății de alegere a ocupației, întrucât interdicția de utilizare a mențiunilor de sănătate [c]u privire la băuturile alcoolice precum vinurile, impune restricții numai în cadrul unei sfere bine definite a activităților comerciale pe care le desfășoară producătorii sau comercianții acestor băuturi.

Practic, producătorul ar putea, în continuare, beneficia de dreptul de a desfășura o activitate economică dacă în loc de folosirea unei etichetări ce cuprinde o mențiune de sănătate interzisă cu privire la toate băuturile alcoolice, acesta ar atrage atenția doar cu privire la faptul că acel vin are o aciditate scăzută, consumatorul avizat fiind capabil să realizeze astfel eventualele beneficii ale acelui produs fără a exista riscul atragerii unor noi consumatori cum ar fi cei care prezintă o anumită sensibilitate digestivă.

În ceea ce privește România, dreptul de a exercita o activitate economică este protejat și la nivel constituțional, prin art. 45 din Constituție. Totuși, la fel cum Curtea Constituțională Română subliniază, “exercitarea activităţilor comerciale şi libera iniţiativă sunt garantate doar dacă sunt exercitate în condiţii de legalitate.” (decizia nr. 113 din 8 septembrie 2011, Monitorul Oficial nr. 783 din 8 noiembrie 2011).   Se poate afirma că o asemenea etichetare, contrară dispozițiilor unui regulament unional – dispoziții ce sunt de aplicabilitate imediată în dreptul intern al statelor membre și deci asimilate dispozițiilor legale interne, ar fi o exercitare a acestei activități contrară condițiile de legalitate specifice. Totodată, Curtea Constituțională română a subliniat, la fel cum o face  de altfel și avocatul general, că acestă libertate economică nu este una absolută deoarece “restrângerea libertăţii economice este necesa într-o societate democratică, aceasta caracterizându-se, printre altele, prin respectul drepturilor şi libertăţilor celorlalţi, precum şi prin exercitarea acestora cu bună-credinţă.” ( aceeași decizie nr. 113 din 8 septembrie 2011, Monitorul Oficial nr. 783 din 8 noiembrie 2011).

Întorcându-ne la carta UE, chiar art. 52 alin. 4 stabilește că “În măsura în care prezenta cartă recunoaște drepturi fundamentale, așa cum rezultă acestea din tradițiile constituționale comune statelor membre, aceste drepturi sunt interpretate în conformitate cu tradițiile menționate.”.

Ca observație adiacentă generală, cf. art. 52 alin. 3 și alin. 4  din Carta UE rezultă că, instanța de la Luxemburg dar și instanțele interne vor avea obligația ca atunci când vor interpreta dispoziții ale Cartei UE într-un litigiu aflat pe rol, să interpreteze aceste dispoziții conform dispozițiilor din constituția națională, în eventualitatea în care aceasta ar conține dispoziții care asigură protecția aceluiași drept (în speța noastră, al art. 45 din Constituție) dar și conform dispozițiilor CEDO, în măsura în care, la fel ca și în cazul constituțiilor, aceasta ar cuprinde drepturi și libertăți conținute și în carta UE. Practic, prin intermediul art. 52 din Carta UE se impune instanțelor naționale să realizeze o interpretare sistemică în sens larg, respectiv să interpreteze dispozițiile cartei în conformitate cu dispozitiile din constituția națională dar și cu dispozițiile din CEDO, acolo unde găsim același drept reiterat în toate cele trei instrumente de protecție.

Ce se întâmplă însă dacă o instanță din România, de drept comun, nu interpretează un drept fundamental conținut în cartă în conformitate cu dispozițiile constituționale și dă câștig de cauză unei părți aducând în același timp atingere dreptului fundamental al celeilalte părți și folosing drept temei juridic chiar dispozițiile Cartei? Poate această interpretare să fie atacată la Curtea Constituțională sau să se ceară modificarea sau casarea unei asemenea hotărâri judecătorești adoptate în baza unei interpretări neconforme cu dispozițiile constituționale? Răspunsul la această întrebare depăsește scopul acestui articol informativ însă la o primă vedere și interpretând extensiv art. 309 alin. 9 din Codul de procedură civilă în vigoare, se poate argumenta că o asemenea interpretare neconformă ar fi, de fapt, o aplicare greșită a legii.

În ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale, aceasta nu pare a fi competentă să soluționeze o cerere prin care s-ar considera constituțională sau nu o interpretare a legii realizată de către instanțele judecătorești. Practic, dacă cererea de casare a unui justițiabil ar fi respinsă pe motiv că interpretarea legii a fost corect realizată de către judecător, justițiabilul nu mai dispune de un alt mecanism prin care să sesizeze Curtea Constituțională. Pe de altă parte, având în vedere pronunțarea Curții Constituționale în decizia nr. 223/2012 (M.O. 256 din 18.04.2012 cu rectificarea din M.O. nr. 279 din 26.04.2012), prin care CCR a condiționat constituționalitatea unei prevederi legale fiscale doar dacă aceasta va fi interpretată de către autoritățile statului (și inclusiv de către instanțele judecătorești) în sensul stabilit chiar de către instanța constituțională română, prin analogie, s-ar putea oarecum argumenta că pe viitor, ar fi posibil, ca un justițiabil, folosindu-se de mecanismul excepției de neconstituționalitate, să conteste  interpretarea și aplicarea greșită a legii (în cazul nostru, a dispozițiilor din Cartă ce au efect direct în ordinea internă și care protejează drepturi fundamentale ocrotite și la nivel constituțional) de către instanța judecătorească, interpretarea pe care ulterior, Curtea Constituțională poate să o considere constituțională sau neconstituțională.

Desigur, un mare semn de întrebare va fi dacă ea, Curtea Constituțională se va considera competentă să judece o asemenea excepție de neconstituționalitate.

Cu scopul de a oferi o privire comparativă, dorim să subliniem faptul că, în țări precum Cehia sau Germania, justițiabilul dispune de o acțiune directă în fața curții constituționale naționale, prin care să conteste interpretarea considerată neconstituțională conferită de către o instanță de drept comun dispozițiilor legale aplicabile litigiului în care justițiabilul a fost parte. (cunoscută sub numele de plângere de constituționalitate – a se vedea în acest sens – M. Bobek, Consecinţele mandatului european al instanţelor de drept comun asupra statutului curţilor constituţionale, în RRDE 1/2012)

În ceea ce privește celelalte dispoziții din cartă care nu își găsesc corespondent într-o constituție națională, judecătorul de drept comun național va avea obligația de a se adresa instanței de la Luxembourg în măsura în care nu există déjà jurisprudență cu privire la o anumita dispoziție din carta UE și care este invocată în litigiul aflat pe rolul instanței naționale, deoarece art. 52  alin. 3  ultima teză  din carta UE stabilește posibilitatea oferirii unui grad mai ridicat și extins de protecție decât cel oferit la nivelul constituțional sau convențional. (“Această dispoziție (art. 52 – n.a.) nu împiedică dreptul Uniunii să confere o protecție mai largă.”).

5. Concluzie: prin această cauză pendinte pe rolul Curții de Justiție putem observa cum dispoziții ale cartei UE pot fi folosite de către justițiabil pentru a contesta măsuri de sancționare adoptate de către o autoritate administrativă națională (de protecție a consumatorului, în cazul nostru) în baza dispozițiilor unui regulament unional, considerat de altfel valabil până în prezent. Practic, prin această cerere se contestă, în subsidiar, chiar validitatea unei dispoziții de drept derivat unional, dispoziție ce a intrat în vigoare înainte de intrarea în vigoare a cartei UE. Pe de altă parte, multe dintre drepturile fundamentale conținute în cartă au fost recunoscute drept principii generale de drept ale Uniunii Europene și care puteau fi folosite pentru a testa, în aceeași manieră, validitatea sau invaliditatea unui regulament unional.

Rămâne să se pronunțe Curtea de Justiție (în 2013 cel mai probabil).

PS: Pentru consumatori, a apărut lista cu mențiunile de sănătate care pot fi dispuse pe eticheta unui produs alimentar.

Mihaela MAZILU-BABEL

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , , , , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.