BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Proprietate intelectuală
DezbateriCărţiProfesionişti
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

Inadmisibilitatea anulării unei mărci în cadrul procedurii de înregistrare a unei mărci comunitare

13.06.2012 | Vladimir DIACONIȚĂ

Este necesar să se recunoască un anume grad de distinctivitate mărcii naționale sau internaționale anterioare invocate în cadrul unei proceduri de opoziție la înregistrarea unei mărci comunitare. O soluție contrară este inadmisibilă întrucât elimină protecția conferită de marca anterioară națională ori internațională în cadrul procedurii de înregistrare desfășurate la nivel comunitar. Din punct de vedere funcțional, aceasta echivalează cu anularea mărcii naționale anterioare, lucru ce poate avea loc exclusiv prin intermediul unei acțiuni în anulare pornite la nivel național, OHIM nefind competent să se pronunțe cu privire la aceste aspecte.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a fost învestită cu soluționarea unui recurs împotriva deciziei Tribunalului prin care s-a respins cererea de anulare a unei decizii a Primei Camere de Recurs din cadrul OHIM. Decizia din urmă reprezintă soluția pronunțată în calea de atac împotriva unei decizii a Diviziei de Opoziții luate în cadrul procedurii de înregistrare a mărcii figurative „F1-Live”. Opoziția a fost formulată de titularul mărcilor „F1”  – marcă verbală înregistrată internațional pentru anumite State Membre și național pentru altele și „F1 Formula 1” – marcă figurativă înregistrată la nivel european.

Divizia de Opoziții din cadrul OHIM a admis opoziția formulată în cadrul procedurii de înregistrare a mărcii „F1-Live” întemeindu-se pe dispozițiile art. 8 (1) b din Regulamentul Consiliului (CE) Nr. 40/1994 – fostul Regulament privind marca comunitară, înlocuit actualmente de Regulamentul Consiliului (EC) Nr. 207/2009, dar aplicabil în speța avută în vedere aici. În linii mari, potrivit acestui text, un semn nu poate fi ]nregistrat ca marcă  în măsura în care este identic sau similar cu o marcă anterioară care desemnează produse identice sau similare, generând în felul acesta confuzie în rândul publicului pe teritoriul de protecție a mărcii înregistrate.

Camera de Recurs din cadrul OHIM a anulat decizia de mai sus a Diviziei de Opoziții, în esență, pe motivul că elementul comun al mărcilor în discuție – cuvântul „F1” – nu poate genera confuzie în rândul publicului pentru întrucât este un element descriptiv, iar nu distinctiv al mărcilor anterioare.

Titularul mărcilor anterioare a atacat hotărârea Camerei de Recurs în fața Tribunalului (fostul Tribunal de Primă Instanță). Aici, instanța europeană a constatat că produsele și serviciile pe care mărcile în discuție le desemnează sunt fie identice (acesta fiind cazul produselor și serviciilor din clasele 16 și 38 cu privire la care sunt înregistrate mărcile), fie similare (pentru serviciile din clasa 41) precum și că elementul „F1” este comun acestor mărci. Cu toate acestea, Tribunalul a considerat că elementul „F1”, chiar dacă a constituit obiectul unei înregistrări naționale sau internaționale anterioare, nu este distinctiv pentru mărcile anterioare, ci descriptiv, fiind văzut ca o simplă abreviere a sintagmei „Formula 1”. Ca atare, instanța a considerat că publicul va înțelege că marca „F1-Live” se referă la sportul Formula 1, dar nu va face legătura cu activitatea titularului mărcilor anterioare. Drept consecință, Tribunalul a menținut hotărârea Camerei de Recurs de respingere a cererii de anulare a deciziei Diviziei de Opoziții din cadrul OHIM.

Această hotărâre a Tribunalului a fost atacată de către titularul mărcilor anterioare în fața CJUE, invocându-se multiple motive de recurs. Dintre acestea, Curtea l-a analizat, fiind hotărâtor, numai pe cel potivit căruia hotărârea atacată are drept consecință, în fapt, anularea protecției conferite unei mărci naționale sau internaționale în cadrul procedurii de înregistrare la nivel european a unei mărci subsecvente.

Curtea a admis recursul introdus de titularul mărcii anterioare și a anulat, pe cale de consecință, hotărârea Tribunalului descrisă mai sus. Raționamentul care a condus la adoptarea aceastei soluții a fost, în liniile sale esențiale, următorul:

Sistemul construit de  legislația europeană în acest domeniu este acela al coexistenței mărcii comunitare cu cele naționale și internaționale. Această coexistență presupune cu necesitate, printre altele, ca validitatea unei mărci protejate la nivel național sau internațional să nu poată fi pusă în discuție altfel decât în cadrul unei proceduri de anulare desfășurate în Statul Membru respectiv. Astfel, nu se poate obține anularea unei mărci naționale sau internaționale anterioare în cadrul procedurii de înregistrare la nivel european a unei mărci subsecvente, Curtea citând, în acest sens, precedente din jurisprudența Tribunalului [cazul T‑6/01 Matratzen Concord v OHIM ‑ Hukla Germany și cazul T‑7/04 Shaker v OHIM – Limiñana y Botella (Limoncello della Costiera Amalfitana shaker)].

Urmează că, în cadrul procedurii de înregistrare la nivel european a unei mărci, nu se poate stabili un motiv absolut de refuz în legătură cu un semn identic cu o marcă protejată într-unul dintre Statele Membre. O asemenea soluție (care ar avea drept consecință respingerea opoziției și înregistrarea mărcii comunitare) ar elimina protecția de care se bucură marca națională ori internațională în cauză, fiind, din punct de vedere funcțional, echivalentă cu anularea acestei mărci. Așadar, soluția descrisă ar fi incongruentă cu sistemul bazat pe coexistența mărcii comunitare cu cele naționale și internaționale.

Curtea arată, mai departe, că a spune despre un semn că este descriptiv sau generic echivalează cu a nega acelui semn caracterul său distinctiv și, prin urmare, cu anularea mărcii constând în semnul respectiv. Această afirmație rămâne adevărată chiar dacă, în urma unei opoziții, este necesar să se evalueze gradul de distinctivitate al semnului identic cu marca națională ori internațională anterioară. Evaluarea este, însă, supusă unor limite: un anumit grad de distinctivitate trebuie să fie recunoscut mărcii naționale ori internaționale anterioare, tocmai pentru a nu ajunge, indirect, la anularea unei mărci naționale în cadrul unei proceduri derulate în fața OHIM. Acest lucru nu s-a întâmplat în speță, prin urmare Curtea a admis recursul formulat de titularul mărcilor anterioare împotriva hotărârii Tribunalului și a trimis acestuia cauza spre rejudecare.

În concluzie, Curtea a stabilit că, în cadrul unei proceduri de opoziție la înregistrarea unei mărci, instanțele comunitare nu pot decide în sensul existenței unui motiv de nulitate (cum ar fi, lipsa de distinctivitate) a mărcii naționale opuse.

Vladimir DIACONIȚĂ
avocat, RĂZVAN DINCĂ & ASOCIAȚII


Aflaţi mai mult despre , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


 Abonare newsletter | Corporate | Membership

.