Litigii, achiziţii publice, arbitraj, banking, concurenţă, drept civil, drept penal, dreptul familiei, dreptul muncii, executare silită, fiscalitate, fuziuni & achiziţii, insolvenţă, Internet, procedură civilă, proprietate intelectuală, societăţi
Afaceri transfrontaliere, asigurări, construcţii, contencios administrativ, contravenţii, drept comercial, drept constituţional, dreptul sportului, dreptul UE, energie, health & pharma, infrastructură, jocuri de noroc, media & publicitate, mediere, piaţa de capital, protecţia consumatorilorprotecţia mediului, telecom
 
Insolvenţă
DezbateriCărţiProfesionişti
CITR
Print Friendly, PDF & Email

Cateva consideratii referitoare la termenul de introducere a actiunii in anulare a transferurilor frauduloase efectuate de debitoare anterior deschiderii procedurii insolventei

15 iunie 2012 | Marian OPREA

Facultatea de Drept din Timisoara - 25 de ani
Gratuit pentru membri

Art. 81 alin. 1 din Legea 85/2006 mentioneaza ca actiunea pentru anularea actelor frauduloase incheiate de debitor in dauna creditorilor si pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care fac referire art. 79 si art. 80 din lege, poate fi introdusa de administratorul/lichidatorul judiciar in termen de un an de la data expirarii termenului prevazut pentru intocmirea raportului mentionat de art. 20 alin. 1 lit. b (Raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la aparitia starii de insolventa – n.n.), dar nu mai tarziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii.

Termenul de depunere a Raportului prevazut de art. 20 alin. 1 lit. b nu poate fi mai mare de 40 de zile de la data numirii administratorului/lichidatorului judiciar, potrivit tezei finale a acestui text de lege.

Potrivit art. 81 alin. 2, o asemenea actiune poate fi formulata si de Comitetul creditorilor, “daca administratorul judiciar/lichidatorul nu o face”.

Cu privire la termenul de introducere a unei asemenea actiuni de catre administratorul/lichidatorul judiciar dispozitiile legale sunt clare, in doctrina si in practica neintalnindu-se controverse, practicianul in insolventa fiind tinut de termenul prevazut de art.81 alin.1.

In schimb, in situatia formularii actiunii de catre Comitetul creditorilor se constata ca exista opinii diferite, rezultate din interpretarea in mod diferit a dispozitiilor legale.

Art. 81 alin. 2 din lege conditioneaza (“daca administratorul …”) posibilitatea Comitetului creditorilor de a formula o asemenea actiune de conduita administratorului/lichidatorului judiciar, conduita ce poate rezulta din pasivitatea acestuia corelativ cu expirarea termenului prevazut pentru introducerea actiunii sau din exprimarea clara a refuzului de formulare a unei asemenea actiuni.

Aceasta conditionare, coroborat cu faptul ca alin.2 al art.81 nu mentioneaza in mod expres un anumit termen (asa cum se prevede la alin. 1) a creat opinia [1] potrivit careia termenul prevazut la alin.1 face referire doar la administratorul/lichidatorul judiciar, nu si la Comitetul creditorilor, care nu poate introduce o asemenea actiune decat in situatia pasivitatii administratorului/lichidatorului judiciar, dupa expirarea termenului mentionat la alin. 1, sau, inainte de expirarea acestui termen, numai in cazul in care administratorul/lichidatorul judiciar afirma ca nu va formula o asemenea actiune.

O asemenea opinie este sustinuta de faptul ca pentru Comitetul creditorilor nu este mentionat in mod expres un anumit termen de introducere a actiunii, asa cum este prevazut pentru administratorul/lichidatorul judiciar, precum si de faptul ca acest participant la procedura este conditionat a actiona de pozitia pe care o adopta practicianul in insolventa, respectiv trebuie sa astepte expirarea termenului sau sa existe refuzul adminstratorului/lichidatorului judiciar de formulare a actiunii.

Intr-o alta opinie [2] se apreciaza ca termenul prevazut de art.81 alin.1 este un termen de prescriptie si, avand in vedere faptul ca sanctiunea prevazuta de textul de lege este nulitatea relativa, acest termen se aplica atat pentru administratorul/lichidatorul judiciar, cat si pentru Comitetul creditorilor.

Intr-o alta opinie [3] se apreciaza ca termenul de introducere a actiunii in anulare, prevazut de art. 81 alin. 1, este un termen de decadere si ca acesta se aplica si pentru practicianul in insolventa si pentru Comitetul creditorilor.

In cadrul procedurii insolventei debitoarei S, Comitetul creditorilor a formulat cerere de anulare a unui transfer patrimonial apreciat ca fiind fraudulos, transfer efectuat de debitoare anterior deschiderii procedurii de insolventa. In drept actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 80 alin. 1 lit. c si d din Legea 85/2006 si art .966 C.civ., cauza actului fiind considerata nelicita.

Prin cererea completatoare, depusa la primul termen de judecata, reclamantul(Comitetul creditorilor) a invocat si motivul de nulitate prevazut de art. 2 , titlul X, Legea 247/2005, potrivit caruia actul ar fi trebuit incheiat in forma autentica(tranzactia a avut ca obiect vanzarea unei constructii si instituirea unui drept de superficie in favoarea cumparatoarei, asupra terenului pe care se afla constructia, ipotecat catre un alt creditor, teren ce a ramas in patrimoniul debitoarei) sub sanctiunea nulitatii absolute.

Cumparatoarea E a invocat exceptia tardivitatii formularii actiunii, sustinand ca o asemenea actiune trebuie introdusa in termen de 1 an de la data depunerii primului raport, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii.

Prin Sentinta nr. 107/14.02.2011 Tribunalul Braila a constatat ca fiind fondata exceptia tardivitatii invocata de cumparatoarea E, considerand ca actiunile mentionate la art. 79 si art. 80 se formuleaza “in doi timpi, respectiv primul timp de un 1 an de catre acesta (administratorul/lichidatorul judiciar – n.n.) iar in subsidiar, in lipsa formularii de catre acesta, in al doilea timp ramas pana la expirarea celor 18 luni este indreptatit Comitetul creditorilor sa introduca actiunea”.

Constatand ca procedura insolventei a fost deschisa la data de 08.01.2009 iar actiunea formulata de Comitetul creditorilor a fost inregistrata la instanta la 28.10.2010, peste termenul de 18 luni, aceasta a fost apreciata ca tardiva.

Prin decizia nr. 515/22.06.2011 Curtea de Apel Galati a apreciat ca termenul de un an prevazut de art.81 alin.1 “este acelasi, indiferent de titularul cererii de chemare in judecata”, respingand sustinerea Comitetului creditorilor potrivit careia acest termen a fost prevazut de lege doar pentru practicianul in insolventa. Instanta de recurs a subliniat ca in situatia in care “legiuitorul ar fi dorit ca pentru Comitetul creditorilor sa prevada un alt moment de la care sa curga termenul, cat si durata termenului, ar fi prevazut in alin.2 al art.81 din aceeasi lege”.

Instanta de recurs a admis recursul, a casat Sentinta nr. 107/2011 si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, cu motivarea ca instanta de fond nu a analizat si motivele de nulitate invocate in cererea completatoare(referitoare la necesitatea formei autentice a actului).

Rejudecand in fond dupa casare, Tribunalul Braila, prin Sentinta nr. 568/29.09.2011 a reluat motivarea cu privire la termenul in care Comitetul creditorilor poate formula actiunea in anulare a transferurilor fruduloase, iar cu privire la motivele invocate prin cererea completatoare a apreciat ca termenul prevazut de Legea 85/2006 este un termen de decadere si urmare a constatarii ca actiunea initiala si cererea completatoare au fost formulate dupa expirarea termenului de 16 luni(termen redus prin art. I pct. 36 din Legea 169/2010) le-a respins ca tardiv formulate.

Prin Decizia nr. 148/22.02.2012 Curtea de Apel Galati a apreciat ca instanta de fond, in rejudecare, nu a tinut cont de indrumarile instantei de recurs continute in decizia de casare, in conformitate cu dispozitiile art. 315 C.proc.civ., in sensul de a analiza, pe fond, motivele de nulitate absoluta invocate prin cererea completatoare, a admis recursul Comitetului creditorilor si in rejudecare a admis actiunea in sensul constatarii nulitatii actelor prin care s-a realizat transferul de proprietate a constructiei si instituirea dreptului de superficie.

Instanta de recurs a retinut ca fondat motivul invocat de Comitetul creditorilor, in sensul ca potrivit art. 2 din Legea 247/2005 terenurile, cu sau fara constructii, situate in intravilan sau extravilan, pot fi dobandite prin acte juridice intre vii incheiate in forma autentica, sanctiunea nerespectarii formei autentice a actului fiind nulitatea absoluta, aceeasi santiune fiind aplicabila si in situatia constituirii unui drept real asupra unui teren.Cum prin actul de instrainare a carui nulitate s-a cerut a se constata, pe langa transmiterea proprietatii constructiei s-a instituit si un drept de superficie in favoarea cumparatorului, drept real imobiliar, dispozitiile legale sus mentionate sunt aplicabile, sanctiunea nerespectarii formei autentice fiind nulitatea absoluta “nefiind aplicabile in speta dispozitiile art. 81 din Legea 85/2006 in ceea ce priveste termenul de decadere”.


[1]Anca Buta, “Anularea actelor frauduloase perfectate în perioada suspectă”, Revista ”Pheonix” nr.37
[2] Ion Turcu, Legea procedurii insolventei, Comentariu pe articole, Ed.C.H.Beck
[3] Nicoleta Ţandareanu, Insolventa in reglementarea Legii 85/2006, Ed.Universul juridic


Marian OPREA
Avocat, Baroul Braila


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Lasă un răspuns

Important
Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile publicate sub numele real care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.