ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
6 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Casatoria civila vs. casatoria religioasa. Insemnatate in societatea actuala
18.06.2012 | Simona CIMPOCA


Cyberlaw - Valoarea legala a documentelor electronice

Să ne cununăm în faţa ofiţerului de stare civilă sau să ne cununăm şi în faţa lui Dumnezeu? Cea de-a doua variantă nu este posibilă astăzi fără îndeplinirea celei dintâi. Dacă până în 1789 căsătoria avea un caracter profund religios, Revoluţia Franceză a fost piatra de temelie în schimbarea ce avea să apară cu privire la o nouă înfăţişare a căsătoriei. Începând de atunci, căsătoria a fost declarată contract civil, drept pentru care importanţa religioasă a acestui act a trecut pe un loc secundar.

În zilele pe care le trăim, oamenii se căsătoresc adesea doar la starea civilă, aceasta fiind condiţia esenţială pentru dobândirea calităţii de soţ. În acest sens, căsătoria religioasă a devenit o împrejurare facultativă, fiind lăsată la alegerea partenerilor şi permisă doar după încheierea căsătoriei în faţa ofiţerului de stare civilă. În faţa lui Dumnezeu, oamenii se înfăţişează pentru a-i da viitoarei familii pe care o vor forma un imbold al dezvoltării distinct faţă de imboldul strict social.

Căsătoria civilă este un contract având caracter solemn, ceea ce înseamnă că pentru încheierea ei există anumite reguli imperative impuse de Noul cod civil (art. 278-289) şi de Legea nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă. Dorind să devină soţi, cei doi parteneri sunt obligaţi să depună o declaraţie de căsătorie, care va fi afişată la sediul autorităţii administraţiei publice locale unde a fost depusă. Partenerii se vor prezenta împreună în faţa ofiţerului de stare civilă în vederea încheierii căsătoriei civile, aducând cu ei şi cel puţin doi martori, care, la nevoie, vor putea aduce argumente cu privire la consimţământul soţilor. Dintre aceleaşi reguli imperative prin care căsătoria civilă capătă caracter solemn fac parte vârsta minimă pentru căsătorie şi înregistrarea căsătoriei într-un registru oficial.

Natura divină a căsătoriei este instituită în Geneza: Şi omul a zis: iată, în sfârşit, aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi femeie, pentru că a fost luată din om. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup. Dacă oamenii aleg să se cunune la biserică, probabil o fac din motive emoţionale, spirituale, care le insuflă mai departe binecuvântarea lui Dumnezeu, prin rugăciunile şi însăşi slujba religioasă la care iau parte în ziua nunţii. În această slujbă, mirii nu fac jurăminte sau legăminte, deoarece căsătoria religioasă este, în esenţă, confirmarea iubirii umane către Dumnezeu. Poate că aceia dintre noi care au realizat căsătoria religioasă sau urmează să o facă sunt curioşi cu privire la înlănţuirea momentelor din timpul evenimentului, se întreabă ce semnificaţie au cununiile, înconjurarea mesei, paharul cu vin sau pişcotul din care mănâncă amândoi soţii. Poate cei care oficiază căsătoria religioasă o fac pentru a scăpa de singurătate într-un mod mult mai simbolic decât cel fizic, pentru a fi ajutor unul altuia sau pentru a fi alături de partener la bucurii şi la necazuri. Ceva mai aproape de lumea mondenă în care trăim, în legătură cu religiozitatea căsătoriei, sunt dorinţa domnişoarelor de a purta rochii de mireasă dintre cele mai sofisticate, peisajul de basm în care porumbei albi sunt lăsaţi să zboare la terminarea slujbei, prezenţa domnişoarelor şi cavalerilor de onoare, alături de care mirii se vor distra toată noaptea, decorarea bisericii cu flori naturale şi alte detalii care au fost ataşate acestui tip de căsătorie, fără însă a avea o semnificaţie divină, fiind născute din imaginaţia oamenilor şi din dorinţa lor de a ieşi în evidenţă în societate.

Din punct de vedere juridic, căsătoria are anumite trăsături, a căror trecere cu vederea poate duce chiar la desfiinţarea acesteia. Astfel, căsătoria reprezintă o uniune dintre bărbat şi femeie, fiind liber consimţită de către viitorii soţi. Este monogamă, bigamia fiind pedpesită în legislaţia românească. Se încheie în formele cerute de lege. Căsătoria se încheie pe viaţă şi în cadrul ei, femeia şi bărbatul beneficiază de egalitate. Nu în ultimul rând, căsătoria are drept scop principal întemeierea unei familii.

Din păcate, astăzi, valoarea instituţiei căsătoriei se perimă tot mai mult, iar în unele legislaţii căsătoria este chiar total desacralizată, fiind permisă între persoane de acelaşi sex. Observăm că acele cupluri pe care ar trebui să se bazeze o societate viitoare ar putea forma familii temeinice, însă preferă să trăiască în concubinaj, neluând în seamă actul căsătoriei. În acest sens, viaţa unor astfel de cupluri se reduce la simpla comuniune fizică, lipsită de idealul nobil al continuităţii familiei şi perpetuării neamului. Mai îngrijorătoare este mentalitatea tinerilor de astăzi, care manifestă un dispreţ total faţă de căsătorie, preferând să întreţină relaţii cu mai multe persoane, fapt ce relevă incapacitatea lor de a-şi asuma un angajament, fie el doar în ceea ce priveşte concubinajul.

Probabil că ceea ce ne lipseşte este asigurarea unor măsuri prin care să creştem interesul în vederea căsătoriei, acest lucru fiind transpus inclusiv în protecţia juridică sporită a familiilor întemeiate prin căsătorie. Poate atunci am avea mai multe cupluri decise să se prezinte în faţa ofiţerului de stare civilă, purtând pe buze un singur cuvânt: Da. Şi, la întoarcerea către casă, ei vor putea să se oprească la biserică, unde să-şi exprime dorinţa de convieţuire şi în faţa lui Dumnezeu, ultimul pas în vederea împlinirii lor spirituale.

Simona CIMPOCA
student, Universitatea Româno-Americană, Facultatea de Drept
intern Societatea de Ştiinţe Juridice

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Casatoria civila vs. casatoria religioasa. Insemnatate in societatea actuala”

  1. Rares POPA spune:

    In primul rand in fata ofiterului de stare civila nu ne cununam ci ne casatorim. Conceptul de taina a cununiei apartine doar dreptului canonic si raspunde conceptiei conform careia casatoria este o legatura sacra. Acesta viziune religioasa asupra casatoriei nu mai poate fi imbratisata de legiuitorul roman datorita necesitatii respectarii drepturilor fundamentale ale omului, in speta a libertatii de constiinta prevazuta de art. 29 din Constitutie, aparata si de art. 9 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Totusi dreptul romanesc permite si celebrarea religioasa a casatoriei, dupa incheierea ei civila, tot datorita respectarii libertatii de constiinta.

    In al doilea rand este discutabila natura de contract civil a casatoriei reglementata de codul civil actual. Exista mai multe conceptii asupra naturii juridice a casatoriei. In dreptul romanesc ea este vazuta in principal ca intitutie de dreptul familiei nu ca un contract civil, desi conceptia contractualista asupra casatoriei si-a marit in oarecare masura influenta permitand introducerea regimului matrimonial conventional. Discutia este oricum mult mai nuantata.

    Este absolut necesar si corect ca forma religioasa a casatoriei sa fie facultativa deoarece altfel am incalca libertatea religioasa si de constiinta a cetatenilor. Sa ne gandim ca Romania este patria comuna a tuturor cetatenilor ei inclusiv cei de alta religie decat cea ortodoxa sau alta decat una crestina si a celor agnostici sau atei.

    In finalul articolului observ ca faceti aprecieri de natura critica asupra celor ce imbratiseaza alta conceptie asupra vietii, familiei si a casatoriei decat cea religioasa ceea ce este profund gresit dupa parerea mea. A infiera comportamentul celor ce aleg din orice motive sa procedeze altfel decat noi ceilalti, in limitele permise de lege evident, este profund retrograd si as plasa conceptia undeva in evul mediu timpuriu. Existenta familiei (in intelesul comun/practic al termenului nu in cel juridic de institutie de drept civil) in afara institutiei casatoriei nu este si nu trebuie sa fie exclusa. Cei care aleg calea concubinajului au motivele lor si nu ne datoreaza explicatii in acest sens. Este o problema de constiinta. Dreptul de a se te casatorii include si dreptul de a nu o face.

    In ce priveste problema casatoriilor civile intre persoane de acelasi sex, acestea nu sunt recunoscute de majoritatea tarilor europene. Exceptie fac aici Spania, Belgia si Olanda. Argumentul de drept nu il constituie cel religios ci neindeplinirea scopului social al casatoriei, altfel am trece in zona discriminarii religioase sau/si a celei pe criteriul orientarii sexuale. Oricum discutia este mult mai nuantata si in aceasta privinta, suscitand vii controverse inclusiv la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

    Oricum atitudinea dumneavoastra fata de problema concubinajului o consider complet nepotrivita. Mai ramanea sa spuneti ca cei ce traiesc in concubinaj traiesc impreuna ca animalele si totul era perfect, figurativ vorbind … pardon, de fapt ati zis-o, dar cosmetizat, citez: „viaţa unor astfel de cupluri se reduce la simpla comuniune fizică”. Cam bigota conceptia dumneavoastra.

    Sa afirmati ca cei ce prefera concubinajul nu au idealuri nobile merge pe aceesi conceptie medievala ca morala in afara religiei crestine nu exista. Eu cred ca, dupa alte conceptii decat cele religioase de natura crestina, implinire spirituala poate exista si in afara bisericii.

    As mai putea continua cu criticile insa cred ca ma intind prea mult si a devenit evident unde bat.

    Cred ca ar trebui sa invatam sa nu mai impunem altora conceptiile noastre religioase sau de alta natura. In caz contrar nu am facut altceva in 1989 decat sa schimbam o ideologie cu alta, inregistrand chiar un regres si nu un progres. Democratia inseamna printre altele si toleranta religioasa.

    • Simona CIMPOCA spune:

      Domnule Popa, conform dex, CUNUNÍE s. 1. căsătorie, (pop.) nuntire, nuntit. (~ oficiată la biserica …) 2. cunună, (reg.) pirostrie. (~ pentru miri.) Mai mult decat atat, sustin ca aceasta sinonimie sa se produca la nivel general, nu doar popular (vezi cum se spune „in popor” – cununia civila).
      Ma puneti in situatia de a repeta ceea ce am sustinut in alte comentarii, si anume faptul ca articolele mele sunt opinii personale, bazate pe principiile mele, si nu pe ale societatii sau pe ale dumneavoastra. De aceea, da, mi-am permis sa critic casatoriile acceptate intre persoane de acelasi sex si situatiile, cred, tot mai rare in care oamenii se cununa in fata lui Dumnezeu. Nu incerc sa persuadez, nu vreau sa schimb mentalitati, nu vreau sa va placa ceea ce scriu. Doar abordez subiecte ce tin de latura mai mult spirituala a omului, cu un strop de juridic. Repet, sunt parerile mele, pe care, bineinteles, le puteti comenta, pentru ca rostul activitatii de scriere este insasi abordarea sa critica.

      • Rares POPA spune:

        Doamna Simona Cimpoca, vad ca ne proptim in dex, chestie care a devenit o marota pe internet. Dar ca sa raspund, termenii difera sub aspect semantic in sensul ca termenul de cununie are in plus incarcatura religioasa. Dar admit ca problema nu e tocmai un subiect de controversa. Exista un aspecte mai importante.

        Sugerati ca opiniile nu trebuie criticate, doar pentru ca sunt simple opinii personale? Reeditez si eu raspunsul de data trecuta, cand va expuneti opiniile in public va asumati riscul de a fi criticate. In plus exista spiritualitate si in afara abordarii dumneavoastra din perspectiva religioasa.

        • Simona CIMPOCA spune:

          Domnule, nu ne intelegem. Consider ca discutia nu-si are rostul din moment ce nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Va rog sa recititi primul meu comentariu, la sfarsit va veti da seama ca nu ma opun criticilor, ba chiar va invit sa le faceti.

          • Rares POPA spune:

            Atunci inseamna ca ne-am inteles. Eu nu mai repet contraargumentul si va rog sa nu o mai faceti nici dumneavoastra in ce priveste argumentul. Fara s-o zicem toata lumea va intelege ca este vorba de opinii personale. Sper ca am fost in asentimentul dumneavoastra.

  2. Carmen Elena PĂDURARU spune:

    Este evident ca politica actualelor foruri oficiale ale Europei sta sub semnul unui amatorism ( pentru a folosi un termen elegant ) si a unei coruptii si fara precedent.Sunt incalcate, prin ultimele normative de la acest nivel, chiar principiile fundamentale ale Cartei iar modalitatea de impunere ale acestora sunt copiate din arhiva fostei URSS.

    Ca judecator european, nu pot accepta „perversitatea” si demagogia create in mod dictatorial, de numai cativa oameni care au interese personale, secrete si doresc distrugerea civilizatiei europene recunoscuta de doua mii de ani ca fiind una de referinta pentru toata planeta.

    Asadar, in aceasta societate in care cliseele, mastile, falsul au devenit obligatorii, singura sansa de insanatosire este a readuce adevarurile general acceptate din sfera opiniilor personale -cum le califica autoarea acestui articol, în planul public, social si institutional.

    Cu atat mai multe felicitari merita autoarea cu cat este o tinara studenta!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate