ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
8 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Protectia datelor personale ale candidatilor la INM

27.06.2012 | Mihaela MAZILU-BABEL
Abonare newsletter

Protecția datelor cu un caracter personal este un drept fundamental unional, recunoscut atât în articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene dar și, în special, în Directiva 95/46/CE.

Cu privire la domeniul de aplicare al directivei sus-menționate, avocatul general domnul Jääskinen, a realizat o sinteză, în concluziile din data de 7 iunie 2012, în cauza Westbahn Management, precizând: „[d]in cuprinsul considerentului (11) și al articolelor 1 și 2 rezultă în mod clar că Directiva 95/46 protejează exclusiv datele cu caracter personal(18). Datele cu caracter personal sunt definite la articolul 2 litera (a) din Directiva 95/46 drept „ orice informație referitoare la o persoană fizică identificată sau identificabilă (persoana vizată); o persoană identificabilă este o persoană care poate fi identificată, direct sau indirect, în special prin referire la un număr de identificare sau la unul sau la mai multe elemente specifice, proprii identității sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale”. Același lucru rezultă și din articolul 8 din Carta UE.” (pct. 35). Acesta, la nota de subsol 18, arată că cele afirmate mai sus sunt susținute  de către „hotărârile cele mai importante de interpretare a acesteia (a Directivei 95/46/CE – n.a.). A se vedea de exemplu Hotărârea din 20 mai 2003, Österreichischer Rundfunk și alții (cauzele conexate C‑465/00, C‑138/01 și C‑139/01, Rec., p. I‑4989), Hotărârea din 16 decembrie 2008, Satakunnan Markkinapörssi și Satamedia (C‑73/07, Rep., p. I‑9831), și Hotărârea Volker und Markus Schecke, citată anterior (punctele 52 și 53).”

În România, această directivă a fost transpusă și implementată prin Legea nr. 677/2001. De altfel, această lege este invocată chiar și la secțiunea “Informații de interes public” de pe pagina de internet a Institutului Național al Magistraturii (în continuare, I.N.M).

În România, de asemenea, există suficientă practică judiciară cu privire la dreptul la protecția datelor cu un caracter personal. În una dintre aceste decizii se stabilește, de exemplu, faptul că „Prelucrarea datelor cu caracter personal trebuie realizată cu respectarea principiilor expres prevăzute de Legea nr. 677/2001 printre care şi principiul consimţământului persoanei vizate.” (Decizia nr. 827/R din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel)

În ceea ce privește lista candidaților înscriși la concursul de admitere la I.N.M. dar și lista candidaților ulterior respinși, acestea rămân, pentru mulți ani (am putea spune chiar nelimitat în timp), pe pagina de internet a I.N.M., liste ce conțin nu doar numele, inițiala tatălui și prenumele, dar și numele instituției publice unde s-a făcut înscrierea participantul precum și numarul de puncte obținute la concurs, acest lucru fiind precizat de I.N.M. ca fiind în conformitate cu dispozițiile Regulamentului privind concursul de admitere la I.N.M., Regulament care se comunică fiecărui candidat cu ocazia înscrierii la concurs și care se publica pe site-urile celor doua instituții (I.N.M. și C.S.M.) cu ocazia anunțării concursului.

Dar este acest lucru suficient pentru a asigura dreptul la protecția datelor cu un caracter personal?

Conform articolului 6 din Legea nr. 667/2001, “la încheierea operaţiunilor de prelucrare, dacă persoana vizată nu şi-a dat în mod expres şi neechivoc consimţământul pentru o altă destinaţie sau pentru o prelucrare ulterioară, datele cu caracter personal vor fi:
a) distruse;
b) transferate unui alt operator, cu condiţia ca operatorul iniţial să garanteze faptul că prelucrările ulterioare au scopuri similare celor în care s-a făcut prelucrarea iniţială;
c) transformate în date anonime şi stocate exclusiv în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică.”

Astfel, dacă inițial, se poate considera că prelucrarea datelor cu caracter personal realizată de I.N.M. prin listarea respectivă pe pagina de internet a fost făcută cu scopul de a oferi posibilitatea realizării contestației la rezultatul obținut la grilă în termenul stabilit (deși, în alte state ale Uniunii Europene oferirea unui număr anonim fiecărei persoane și listarea anonimă a rezultatelor face oricum posibilă o eventuală contestație), după expirarea acelui termen, păstrarea unei asemenea liste pe pagina de internet a I.N.M. este lipsită de scop și reprezintă un moment de încheiere a acestei operațiuni de prelucrare.

De aceea, conform art. 6 sus-menționat, obligația instituției publice, respectiv a oricărui operator de date, este de a:
1. obține consimțământul în mod expres și neechivoc de la persoana a căror date sunt prelucrate, pentru a fi stocate și păstrate pe pagina de internet a  instituție, în continuare, pentru o perioada de timp ce depășește durata desfășurării concursului, în cadrul secțiunii de arhivă a concursului de admitere  (căpătând deci o altă destinație) sau
2. dacă acest consimțământ nu este solicitat sau solicitat și neacordat, trebuie realizată distrugerea ori transformarea în date anonime (adică ștergerea numelui persoanei respective și înlocuit cu un număr sau orice altă referință anonimă) dacă instituția respectivă (sau orice operator de date) are un scop statistic, de cercetare istorică sau științifică.

Astfel,  din momentul în care prelucrarea se transformă în stocare în arhiva unei pagini de internet (adică după încheierea procedurii de selecție), dispozițiile art. 6 condiționează această stocare de existența consimțământului expres al persoanei cu privire la care datele personale sunt prelucrate.Dacă acest consimțământ nu este dat, operatorul de date (în cazul nostru, I.N.M. are obligația de a șterge orice date cu caracter personale și care au legătură cu acel examen de admitere din orice bază de date constituită, cu bună-credință de altfel, de către I.N.M.)

În plus, articolului 4 lit. (e) din Legea 667/2001 dispune ca datele cu caracter personal (în cazul de față, numele și prenumele candidatului și rezultatul obținut) să fie “e)stocate într-o formă care să permită identificarea persoanelor vizate strict pe durata necesară realizării scopurilor în care datele sunt colectate şi în care vor fi ulterior prelucrate; stocarea datelor pe o durată mai mare decât cea menţionată, în scopuri statistice, de cercetare istorică sau ştiinţifică, se va face cu respectarea garanţiilor privind prelucrarea datelor cu caracter personal, prevăzute în normele care reglementează aceste domenii, şi numai pentru perioada necesară realizării acestor scopuri.” De precizat, a priori, că acest articol  nu dă, oricum, dreptul celui care prelucrează datele să le facă și publice pe pagina de internet. Articolul 4 conferă operatorului de date doar dreptul de a strânge aceste date (de a constitui o bază de date) și de a le folosi pentru scopul urmărit dar nu și dreptul de a le publica, putând fi copiate ușor de un alt operator, acela neavând un scop de interes public dar pentru care, în eventualitatea unui prejudiciu, I.N.M. ar fi autoritatea care ar răspunde. Astfel, INM are dreptul să formeze o bază de date dar nu are dreptul să publice această bază de date. Poate publica, eventual, date anonime, fiecare număr corespunzând unui candidat, număr știut doar de candidat și de către I.N.M.

De asemenea, în cazul  concursurilor de admitere, în general, nici scopul transparenței procedurii de selecție și nici cel al interesului public, în general, nu reprezintă scopuri statistice, de cercetare istorică sau științifică. Adiacent, nici citirea de către candidat a unui regulament opozabil nu poate echivala cu un acord expres și neechivoc fiind necesar o clauză separată în acest sens, clauză ce necesită, la rândul ei a fi semnată. Totodată, clauza trebuie să prevadă perioada în care are loc prelucrarea și stocarea datelor, perioadă ce trebuie, a priori, să fie limitată în timp, deoarece orice scop obiectiv de prelucrare are proprietatea de a se realiza într-un anumit termen.

Bineînțeles, există și un drept la opoziție din partea celui afectat de o asemenea prelucrare, dar acest drept, conținut în art. 15 din legea sus-menționată privește opoziția ce poate fi realizată inițial, la prelucrarea primă realizată, respectiv la momentul înscrierii în vederea participării la concurs. Din momentul în care procedura de selecție s-a încheiat, respectiv din momentul în care se cunosc toți cei care sunt admiși, scopul pentru care datele au fost inițial prelucrate a fost împlinit iar cf. art. 6 sus-citat, se  impune distrugerea acelor date sau transformarea lor în date anonime (dacă există un scop științific sau statistic). Practic, articolul 6 face ca orice acțiune contrară să fie considerată o prelucrare ilegală și deci în afara excepțiilor oferite de Legea 667/2001. Drept urmare, ștergerea datelor trebuie să se realizeze imediat și din oficiu, din moment ce nu au fost prelucrate și stocate conform legii, adică conform obligațiilor impuse de legea sus-menționată.

De menționat este și faptul că I.N.M. este o autoritate publică (reprezintă o „prelungire a statului” cf. jurisprudenței dreptului unional cu privire la noțiunea de „stat membru”) și astfel dispozițiile unei directivei, chiar dacă nu ar fi opozabile unui operator de date privat (de exemplu, o bancă) – în eventualitatea în care Legea 667/2001 nu ar fi realizat o transpunere totală a Directivei 95/46/CE, aceasta ar fi opozabilă I.N.M. iar un justițiabil-candidat si-ar putea întemeia o acțiune în mod direct chiar pe dispozițiile relevante conținute în directiva sus-menționată.

Ca punct final menționăm că obligația de rezultat a ștergerii impusă de art. 6  nu a fost executată de  către I.N.M., operator de date public care continuă să aibă, pe pagina proprie, listele cu nume și prenume și inițiala tatălui și rezultatul obținut(adica o listă cu date cu caracter personal) chiar și la 6 ani distanță de la încheierea procedurii de selecție. Însă, un prim pas a fost făcut atunci când un candidat din anul 2007 a cerut să fie șters de pe acea listă deoarece nu și-a dat consimțământul expres cu privire la păstrarea unor informații cu un puternic caracter personal, pe o pagină de internet. Ca urmare a cererii, inițial respinsă,  INM a șters întreaga listă a persoanelor (admise dar și respinse) din acel an (2007) însă a păstrat, în continuare, listele din ceilalți ani (2006, 2008, 2009, 2010, 2011), considerând, se pare, că doar la cererea expresă a unui candidat se poate opera o asemenea ștergere, deși, pe de altă parte, nu doar numele acelui candidat a fost șters, ci toate listele din acel an.

Mihaela MAZILU-BABEL

* * *

Departamentul de concursuri, examene și politici publice al INM ne-a comunicat următorul punct de vedere cu privire la aspectele semnalate:

Potrivit Regulamentelor de concurs sau examen, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) este, în toate cazurile, organizatorul concursurilor de admitere în profesie şi a concursurilor şi examenelor privind cariera magistraţilor, acestea fiind doar desfăşurate prin Institutul Naţional al Magistraturii (INM). Măsura publicării pe site a documentelor referitoare la desfăşurarea concursurilor/examenelor este dispusă în baza Regulamentelor, de fiecare dată, de către CSM, care comunică INM data publicării informaţiilor, solicitându-i postarea acestora în paralel pe propriul site.

Considerând că durata postării informaţiilor referitoare la concursuri/examene pe site-urile CSM şi INM ar trebui să fie aceeaşi, INM a adresat CSM invitaţia de a se pronunţa în această problemă, tocmai pentru că pe site-urile celor două instituţii se află încă postate liste cu candidaţi şi rezultate aferente unei perioade mai îndelungate de timp.

În paralel, INM a discutat această chestiune (semnalată de un fost candidat la concursurile de admitere la INM din 2007 şi 2008) în şedinţa Consiliului Ştiinţific din 8.05.2012, membrii Consiliului agreând, de principiu, că, durata de păstrare a rezultatelor obţinute de fiecare candidat la concurs ar trebui să fie identică cu cea pentru care CSM păstrează aceleaşi date pe site-ul propriu, dar în nici un caz nu ar putea depăşi durata pentru care datele postate pot produce efecte.
INM a transmis ulterior CSM propunerile sale privind perioada optimă de păstrare pe site a informaţiilor referitoare la candidaţii la concursurile/examenele organizate de CSM, prin INM, perioadă stabilită diferenţiat, în funcţie de specificul fiecărui concurs/examen.

Propunerile INM se află pe agenda Comisiei 2 „Eficientizarea activităţii CSM şi a instituţiilor coordonate, parteneriatul cu instituţiile interne şi societatea civilă” din cadrul CSM, soluţiile ce se vor adopta urmând a fi implementate de cele două instituţii într-o perioadă rezonabilă de timp.

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 8 de comentarii cu privire la articolul “Protectia datelor personale ale candidatilor la INM”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Mă întreb de ce I.N.M. consideră că este mai important să se asigure că nu încalcă raportul de coordonare (dintre I.N.M. și C.S.M.) decât dreptul fundamental la protecția datelor cu un caracter personal. Dacă să spunem, aș reuși să mă gândesc la un scop pentru a avea (dar nu a fi și pe o pagină de internet) o bază de date cu cei admiși la I.N.M., nu îmi dau seama ce scop ar exista cu privire la deținerea, în continuare, a unor liste a celor respinși la acel concurs. Liste pentru care niciunul dintre candidați nu și-a dat în mod expres și neechivoc acordul.

    • Competitiile pentru functiile publice si rezultatele acestora nu sunt si nici nu pot fi secrete.

      Nu confundati examenele la INM cu notele de la scoala postliceala.

      Cei admisi la INM detin automat, functii publice: auditori de justitie.

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        Si cei respinși?

        • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

          Și nu putem face analogia cu funcția publică. Doar după ce sunt numiți judecători sau procurori. Până atunci, au tot dreptul să renunțe. Și nu iau nicio decizie care să afecteze, în vreun fel, bunul mers al justiției. Și chiar așa, afișarea rezultatului cu care ai fost admis la I.N.M. nu prezinta niciun interes public. E suficient ca publicul să știe că a fost admis. Punctajul nu are vreo relevanță pentru publicul larg.Decât pentru candidat, eventual.

        • In Romania judecatorii sunt admisi si promovati pe „merit”.
          Judecatorii nu sunt alesi prin scrutin (ar fi fost mult, mult mai just).

          Prin urmare, toate aceste „merite” sunt informatii de interes public.

          Nimic nu este lipsit de interes public daca are legatura cu justitia.

          Daca Europa ne monitorizeaza justitia, cu atat mai mult cetatenii romani monitorizeaza justitia.

          Chestia cu „dreptul la viata privata” nu se aplica in justitie.

          Justitia este publica, nu privata.

          • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

            Si cei respinsi????? cei respinsi nu fac parte din „justitie” si nici nu au vreun motiv de „prestigiu” din acest lucru.
            Oricum, observ cu mahnire ca nu aduceti deloc argumente.
            Consider ca m-am explicat suficient. In orice stat de drept justitia si institutiile trebuie sa actioneze in conformitate cu legea. In acest caz, legea respectiva este incalcata.
            Consider ca nu exista niciun motiv ca sa mentii listele cu cei respinsi (dupa incheierea procedurii de selectie) si cu rezultatul obtinut la vedere sau chiar in vreo baza de date nepublicata. Si ca exemplu, va rog sa va uitati in Germania, Franta sau Luxemburg si chiar in Romania, dar la examenele date de catre cei ajunsi deja in functia de judecatori sau procurori ( de exemplu, testarea psihologica este anonimizata).
            Toate cele bune, Mihaela

          • Candidaţii participă la un concurs public de admitere.
            Rezultatul acestui concurs reprezintă o informaţie publică.

            Secretizarea rezultatelor concursului reprezintă o încălcare a principiului transparenţei decizionale în administraţia publică şi î încălcare a principiilor transparenţei

            În ce priveşte interesul public, numele respinşilor este la fel de important ca numele celor admişi.

            Nu există tratament diferit.

            Dacă nu vrei să accezi la o funcţie publică atunci trebuie să rămâi în domeniul privat.

            Dacă vrei să devii magistrat atunci trebuie să îţi asumi faptul că numele tău va deveni public iar rezultatul concursurilor, baza „meritorie” a accederii şi promovării în sistem, DEVINE PUBLIC.

            Participarea la un concurs public nu face parte din viaţa privată a unui om.

            Magistraţii nu pot fi niciodată privaţi, la fel cum candidaţii la postul de magistraţi nu pot pretinde secretizarea pentru a ascunde propriul eşec.

            Repet: INM nu este nici şcoala postliceală, nici cursuri private, în care notele sau calificativele sunt informaţii private, secrete.

            La fel, cei respinşi nu pot invoca secretizarea datelor pentru a-şi ascunde eşecul.

          • În România, rezultatul testării psihologice este public (admis/respins).

            Avem cazuri de candidaţi care nu au întrunit cerinţele psihologice ale postului.

            Din păcate, nu avem probleme cu respinşii ci cu cei rămaşi în sistem care au probleme psihologice.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate