BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
CRAZNIC
 1 comentariu | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre modificarea de catre judecator a onorariului avocatial suportat de partea care cade in pretentii

25.06.2012 | Sergiu-Leon RUS
Abonare newsletter

În două cauze recente soluţionate de Curtea de Apel Cluj s-a pus, din toate unghiurile pertinente, problema temeiului de drept care ar permite instanţei de judecată să oblige partea căzută în pretenţii la plata către adversarul câştigător doar a unei părţi din onorariul avocatului acestuia, în condiţiile în care nu mai există în prezent tabloul onorariilor minimale avut în vedere de codul de procedură civilă la edictarea sa în urmă cu multă vreme (noul cod de procedură civilă a remediat precizia normei prin înlăturarea elementului anacronic; esenţa prerogativei de reducere a onorariului este însă aceeaşi şi concordă pe deplin cu intrepretarea dată de Curte legislaţiei procedurale încă în vigoare).

În conformitate cu art. 31 alin. 1 din Legea profesiei de avocat nr. 51/1995, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu şi la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. Dintre aceste două componente pecuniare suportate de client, art. 274 alin. 2 C. pr. civ. declară intangibile (numai în măsura dovedită) numai cheltuielile făcute în interesul procesual al clientului: “Judecătorii nu pot micşora cheltuielile de timbru, taxe de procedură şi impozit proporţional, plata experţilor, despăgubirea martorilor, precum şi orice alte cheltuieli pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut”.

Potrivit art. 274 alin. 3 C. pr. civ. însă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Bineînţeles, reducerea (sau majorarea, conform textului legal) nu mai poate fi efectuată în raport cu tabloul inexistent, punându-se astfel problema efectului lipsei unui astfel de reper prestabilit asupra existenţei şi întinderii atribuţiei instanţei de cenzurare a cuantumului onorariului avocaţial solicitat; după cum se cunoaşte, raţiunea textului era, pe de o parte, protejarea părţii căzute în pretenţii împotriva speculării rezultatului uneori previzibil, iar, pe de altă parte, descurajarea unui război al tarifelor între avocaţi, chestiune discutabilă din perspective principiului liberei concurenţe.

În ipoteza reducerii, în principiu contractul de asistenţă juridică rămâne valabil între avocat şi clientul său, care datorează onorariul integral, pe care însă nu-l va putea pretinde de la adversar decât în măsura încuviinţată de instanţă.

Într-un recurs în care s-a pus problema valabilităţii alineatului analizat, Curtea a recunoscut inexistenţa în prezent a unui tablou al onorariilor minimale, însă, spre deosebire de reclamantul recurent, nu a considerat că această împrejurare ar atrage caducitatea textului în discuţie, ci aplicarea lui în modul în care acesta poate avea efect, nu într-un mod în care nu poate produce nici un efect, conform binecunoscutului principiu general de interpretare a actelor normative. Din această perspectivă, textul poate avea efect prin aprecierea de către judecător a corespondenţei dintre mărimea onorariului şi cele două repere stabilite legislativ: valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

Dacă în privinţa muncii îndeplinite de avocat, nu s-au găsit motive de reducere (cu toate că in abstracto speţa concretă nu era una complexă, fiind şi des întâlnită în practică, la un nivel repetitiv chiar, pentru mulţi avocaţi – efortul, „munca”, concrete, pe partea de susţinere nu au fost considerate mai prejos decât în alte tipuri de cauze), nu este mai puţin adevărat că valoarea pricinii nu era una semnificativă, iar cheltuielile de judecată solicitate la fond au totalizat aproape valoarea capătului de cerere principal şi au avut chiar o proporţie mare faţă de întreaga miză a procesului pentru reclamant.

Totodată, Curtea a exprimat rezeve faţă de susţinerea recurentului potrivit căreia o astfel de aplicare a textului ar fi întotdeauna arbitrară şi fără temei juridic. Dimpotrivă, există două repere (cumulative) clar stabilite, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor altor cazuri în care judecătorilor li se recunoaşte posibilitatea de a face aprecieri subiective pe chestiuni factuale; este vorba despre o manifestare a esenţei atribuţiilor jurisdicţionale, aceea de a putea tranşa diferende.

În opinia Curţii, marja de reducere aplicată de prima instanţă nu a fost una arbitrară, iar suma acordată a acoperit cheltuielile intangibile cu taxa de timbru şi timbru judiciar, precum şi TVA-ul aferent onorariului integral, rămânând şi o porţiune de onorariu pe care şi instanţa de recurs a apreciat-o ca bine acordată în raport cu valoarea obiectului pricinii.

Într-un alt recurs s-a pus problema corelativă a majorării (cerute de parte) a cheltuielilor de judecată constând în onorariul avocaţial în temeiul aceluiaşi text legal. Consider că art. 274 alin. 3 C. pr. civ. nu poate opera în acest sens, deoarece ar prejudicia libera concurenţă între avocaţi, însă această chestiune teoretică a fost împinsă într-un plan secundar de împrejurarea că suma negociată ca onorariu avocaţial avea un cuantum redus care a atras respingerea cererii fără a se mai intra în analiza posibilităţii de majorare, rămânând neanalizată şi problema dacă această majorare se poate face la cererea părţii contractuale care presupus a negociat, asumat şi apreciat onorariul ca suficient sau, dimpotrivă, numai din oficiu.

Sergiu Leon RUS

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Până acum a fost scris un singur comentariu cu privire la articolul “Despre modificarea de catre judecator a onorariului avocatial suportat de partea care cade in pretentii”

  1. Cosmin COSTAS spune:

    Stimate coleg,

    Ar fi fost frumos sa oferiti partilor si avocatului lor, semnatarul acestui comentariu, motivarea hotaririlor prezentate, inainte de a le comenta. Veti observa ca m-am abtinut pina in prezent de la comentarii pe aceasta tema tocmai pentru a nu se spune ca am exprimat un punct de vedere in lipsa hotaririlor.
    Pentru conformitate, va rog sa prezentati toate argumentele cauzelor, insistand asupra urmatoarelor:
    – Intr-una dintre cauze, instanta de fond nu a indicat temeiul juridic corect pentru reducerea onorariului avocatial, dar Curtea de Apel Cluj a mentinut solutia.
    – In toate cauzele in care se reduc onorariile, nici Tribunalul Cluj si nici Curtea de Apel Cluj nu pun in discutia partilor problema reducerii onorariului, incalcand astfel principiul contradictorialitatii.
    – Curtea reducere onorariile cu ignorarea principiului disponibilitatii, chiar daca organul fiscal nu o cere.
    – Este foarte interesant cum abuzul de drept procesual al organului fiscal nu este sanctionat (va reamintesc ca in iunie 2012 organele fiscale sustin inca cereri de suspendare a recursului pina la solutionarea RIL taxa de poluare de catre ICCJ), dar avocatii sunt sanctionati cu reducerea onorariului.
    – Hotaririle Tribunalului nu sunt motivate, dar Curtea refuza sa le cenzureze sub acest aspect.
    – Criteriile folosite pentru reducerea onorariului nu sunt cele legale, devreme ce Curtea foloseste criteriul numarului mare de cauze identice si faptul ca in cauze se invoca aceleasi argumente.
    – Nici dvs. si nici colegii dvs. n-ati reusit sa-mi explicati inca daca aveti dreptul sa reduceti TVA, care este un impozit si intra sub incidenta art. 274 alin. 2 C. pr. civ.
    – As fi interesat sa stiu ce li se intampla judecatorilor care copiaza motivari unii de la altii, uneori cu tot cu greseli. Nu de alta, dar observ ca avocatii sunt sanctionati pentru faptul ca angajeaza cauze cu caracter repetitiv si ca – urmare a unor recursuri identice si stereotipe – prezinta aceleasi argumente prin intampinari.

    In privinta majorarii onorariilor, eu inteleg ca nu vreti sa le majorati, dar deocamdata art. 274 alin. (3) C. pr. civ. va obliga sa analizati o asemenea solicitare, tot asa cum analizati – din oficiu, fara a pune acest lucru in discutia partilor – reducerea onorariilor.

    In rest, ma bucur c-ati revenit la Curte. Poate totusi mai puteti schimba ceva in bine.

    Cu stima,

    av. Cosmin Costas

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week