Secţiuni » Arii de practică
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialCyberlawEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: CyberlawDreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul muncii
Dreptul familiei
DezbateriCărţiProfesionişti
MOLOMAN LAZAR & ASOCIATII
 
3 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Casa de casatorii – o scapare a NCC
25.06.2012 | Simona CIMPOCA

În localitatea mea natală, în urmă cu aproape un an de zile, apărea o clădire nouă, destul de apropiată de sediul primăriei, pe locul fostei Case de cultură. Purta numele „Casa de căsătorii”. Este destul de clar. „Aici se oficiază căsătoriile”, spune lumea de rând. Dar pentru un aproape absolvent de Drept, ce semnificaţie are această Casă de căsătorii, este el un spaţiu reglementat de lege? Este el acel „în alt loc” pe care legea îl prevede în unele cazuri? Poate fi luat în considerare ca posibilitate de alternativă în privinţa legalităţii locului de celebrare a căsătoriei? Şi, mai ales, unde în lege putem citi despre el?

Avem la dispoziţie două surse legale ce reglementează celebrarea căsătoriei: noul Cod civil şi Legea nr. 119/1996, modificată, privind actele de stare civilă. În noul Cod civil, începând cu art. 271, prin care suntem informaţi în legătură cu existenţa consimţământului viitorilor soţi, sunt reglementate atât condiţiile de fond ale căsătoriei, impedimentele la căsătorie, regimul matrimonial, cât şi locul încheierii şi celebrării căsătoriei. Din exprimarea legiuitorului putem să ne dăm seama uşor că, în Noul cod civil, nu s-a făcut o distincţie între „celebrarea” şi „încheierea” căsătoriei, din punctul de vedere al sensului celor două acţiuni, cu toate că, în scris, există două noţiuni diferite. Cred că ar fi fost mai uşor să se păstreze numai una dintre ele, din moment ce, aparent, exprimă aceeaşi situaţie.

Cu privire la însuşi locul de încheiere/celebrare a căsătoriei, descoperim că noul Cod civil poate fi suspectat de o greşeală în plus. Iată cum, din art. 279, înţelegem că o căsătorie se celebrează (deşi ne aflăm la articolul intitulat Locul încheierii căsătoriei) de către ofiţerul de stare civilă, la sediul primăriei. În continuare, prin alin. (2), vedem că, prin excepţie, căsătoria se poate celebra, cu aprobarea primarului, de către un ofiţer de stare civilă de la o altă primărie decât cea în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi au reşedinţa viitorii soţi, cu obligativitatea înştiinţării primăriei de domiciliu sau de reşedinţă a viitorilor soţi, în vederea publicării.

Cu puţină răbdare ajungem la art. 287, denumit Celebrarea căsătoriei, iar greşeala nu întârzie să apară. Aici descoperim că o căsătorie nu se poate celebra doar în acord cu prevederile art. 279 alin. (2), ci şi în afara sediului serviciului de stare civilă! Cu alte cuvinte, aşa au apărut casele de căsătorii? Totuşi, mai important decât existenţa acestor clădiri mi se pare contradicţia dintre cele două articole, pe care o pun pe seama:
a) unei simple scăpări a legiuitorului
b) situaţiei de a se afla în eroare cu privire la noţiunile de „încheiere” şi „celebrare” a căsătoriei.

Se poate oare ca, vrând să se refere la locul de unde emană actul de căsătorie, a folosit noţiunea de „încheiere” şi, referindu-se la locul efectiv unde are loc căsătoria civilă (subiect aflat sub semnul controversei, proiecte în vederea celebrării căsătoriei inclusiv în mall-uri etc.), a folosit noţiunea de „celebrare”? Nu-mi este clar însă, în această situaţie, de ce, la articolul privind încheierea căsătoriei, este folosit tot termenul „celebrare”.

Cu atât mai imprecisă mi se pare împrejurarea cu cât, în Legea nr. 119/1996 privind actele de stare civilă, este utilizat în permanenţă cuvântul „încheierea”. Aici, art. 27 prevede: Căsătoria se încheie de către ofiţerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidenţă a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul ori reşedinţa unul dintre viitorii soţi sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop (n.n. Casa de căsătorii), stabilit de primarul unităţii administrativ-teritoriale respective. Prin urmare, „în afara sediului serviciului de stare civilă” din art. 287 Noul cod civil pare a fi acelaşi lucru cu „un sediu destinat în acest scop” din Legea 119/1996.

Cu toate acestea, mă simt încă nelămurită cu privire la art. 279, unde s-a produs o scăpare, din punctul meu de vedere, atât în ceea ce priveşte termenul folosit pentru exprimarea unei alte situaţii decât cea intenţionată, cât şi referitor la conţinutul textului, pe care îl văd în contradicţie cu un alt articol al aceluiaşi Cod. Aflându-mă în această ipostază de îndoială, întreb: conform noului Cod civil, Casa de căsătorii este sau nu este un loc legal de celebrare a căsătoriei?

Simona CIMPOCA
student, Universitatea Româno-Americană, Facultatea de Drept
intern Societatea de Ştiinţe Juridice


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 3 de comentarii cu privire la articolul “Casa de casatorii – o scapare a NCC”

  1. Cred ca sunteti singura persoana care face o asemenea distinctie.

    La fel ca distinctia dintre a vorbi si a spune.

    Asa ca vorbesti, dar nu spui nimic.

  2. ANONIM spune:

    Diferenta dintre Pirlo si Gattuso a fost mereu enorma si insurmontabila.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.