Confirmarea inceperii urmaririi penale pentru o incadrare juridica diferita

Spre deosebire de procesul civil, care constă doar în judecată, în materie penală, judecata nu este decât o fază a procesului penal în forma sa tipică alături de urmărirea penală şi executarea pedepsei. Cu alte cuvinte, procesul penal propriu zis începe cu urmărirea  declanşată fie prin Ministerul Public, fie prin victima infracţiunii, în lumina principiului legalităţii reglementat la art. 2 C.pr.pen.[1]

Astfel, în cazul tipic, urmărirea penală este prima fază a procesului penal şi se desfăşoară printr-un complex de activităţi în mod succesiv, progresiv şi coordonat, cu respectarea strictă a legii, în vederea realizării scopului procesului penal.[2]

În privinţa desfăşurării urmăririi penale, primul şi cel mai important moment este începerea urmăririi penale. Organul competent care are această sarcină este, în principiu, organul de cercetare penală, adică organul de cercetare penală al poliţiei judiciare sau organul de cercetare special, după caz.[3]

Organul de cercetare penală când constată din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate că nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzute de art. 10, dispune prin rezoluţie motivată începerea urmăririi penale.

Astfel, instrumentul juridic-dispunerea începerii urmăririi penale in personam sau in rem, după caz, prin care se exercită dreptul organului judiciar competent, necesită o condiţie negativă sine qua non, respectiv lipsa vreunui caz de la art. 10 C. pr. pen.

Actul procedural, prin care se efectuează instrumentul juridic cu pricina, este rezoluţia motivată.

Rezoluţia prin care se dispune începerea urmăririi penale in personam trebuie să cuprindă: data; ora; numele, funcţia, organul judiciar din care face parte emitentul; modalitatea de sesizare; prezentarea pe scurt a situaţiei de fapt care rezultă din actul de sesizare sau din actele premergătoare ce urmează a fi reţinută; încadrarea juridică; constatarea întrunirii condiţiei negative; temeiul de drept; dispoziţia de începere a urmăririi penale, indicarea persoanei învinuitului cu toate datele de stare civilă, indicarea completă a încadrării juridice; semnătura.[4]

Acest act al organului de cercetare, conform art. 228 al. 3 ind 1 C. pr. pen.,  trebuie supus confirmării motivate a procurorului care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală. În lipsa menţiunii privind actul prin care procurorul confirmă, se aplică disp. art. 203 C.pr.pen., astfel că avem de a face tot cu o rezoluţie motivată care trebuie să conţină: data; ora; numele procurorului, parchetul din care face parte procurorul; referiri la rezoluţia prin care s-a început urmărirea penală; prezentarea pe scurt a situaţiei de fapt ce rezultă din actul de sesizare sau din actele premergătoare ce urmează a fi reţinută; încadrarea juridică; constatarea întrunirii condiţiei negative (lipsa impedimentelor); temeiul de drept; dispoziţia de confirmare  a începerii urmăririi penale; indicarea persoanei învinuitului cu toate datele de stare civilă; indicarea completă a încadrării juridice; semnătura.[5]

În lipsa unei definiţii legale a termenului de confirmare, totuşi considerăm redactarea ca fiind clară, astfel că putem interpreta literar redactarea cu pricina fără să existe dubii cu privire la înţelesul ei.

În atare condiţii, ce se întâmplă când procurorul, primind rezoluţia motivată de dispunere a începerii urmăririi penale, “confirmă” începerea urmăririi penale dar sub o altă încadrare juridică?

Cu titlu de exemplu, pentru a înţelege situaţia, vom analiza speţa în care organul de cercetare a început urmărirea penală pentru luarea de mită(art. 254 C.pen.), iar procurorul “confirmă” pentru primirea de foloase necuvenite (art. 256 C.pen.).

În acest caz, atitudinea procurorului presupune că, în cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, pentru infracţiunea de luare de mită a găsit un caz de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale, precum cazul de la art.10 lit. d) C.pr.pen – faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii,.

Prin această “confirmare”, se încalcă o condiţie esenţială, de fond şi actul procurorului nu poate reprezenta, în niciun caz, o confirmare motivată din punctul de vedere al art. 228 al ind. 3 C.pr.pen.  Opinăm că procurorul confirmă începerea urmăririi penale în mod ilegal căci de esenţa confirmării este acordul întru totul cu actul îndeplinit de organul de cercetare.

În sensul contrar, al dezacordului, legiuitorul a oferit organului judiciar(procurorul) instrumentul infirmării începerii urmăririi penale-art.220 C.pr.pen. Dar, actul nu poate valora nici ca o infirmare a urmăririi penale, întrucât aceasta, conform art. 220 C.pr.pen., s-ar efectua printr-o ordonanţă.

E adevărat, că procurorul, în baza prerogativelor conferite de exercitarea supravegherii respectării legii în activitatea de urmărire penală, poate el însuşi să înceapă urmărirea penală într-o cauză. Dar tot printr-o ordonanţă şi nicidecum printr-o rezoluţie de confirmare, asta pentru că ordonanţa are un caracter mai complex. Dacă procurorul poate mai mult, asta nu înseamnă că poate şi mai puţin.

O astfel de rezoluţie cu un astfel de conţinut nu poate însemna decât dispunerea începerii penale în mod nelegal (ilegal) şi pe cale de consecinţă, intervine anularea actelor subsecvente. În baza art 197 al. (1) şi (4), instanţa sau procurorul competent poate şi trebuie să anuleze un astfel de act pentru justa soluţionare a cauzei, dată fiind şi vătămarea drepturilor persoanei învinuite.

Cum poate procurorul cere tragerea la răspundere penală a unei persoane tocmai prin nesocotirea unor norme juridice importante precum cele care veghează la desfăşurarea urmăririi penale?

Cum poate o instanţă să judece o cauză penală în care s-a început urmărirea penală în mod nelegal?

Codul de procedură penală a reglementat precis, complet şi sistematizat desfăşurarea procesului penal astfel că orice neregularitate trebuie sancţionată  în condiţiile prevăzute la disp. art. 197 C.pr.pen.

Sancţionarea unui astfel de act este cerută şi de caracteristicile sistemului nostru inchizitorial care încă mai caracterizează, cel puţin în mare parte, sistemul nostru de drept penal. Tehnicitatea procedurii inchizitoriale impune ca judecătorii şi procurorii să fie formaţi cu privire la metodele de învinuire şi judecare şi să nu se abată decât în mod excepţional.[6]

Cuvinte cheie: Codul de procedura penala, Codul penal, inceperea urmaririi penale, procuror, rezolutie

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!