« Flux noutăţi
Selected Top LegalVideo
JurisprudenţăCEDOCJUECCRÎCCJJurisprudenţa curentă ÎCCJDezlegarea unor chestiuni de dreptRILCurţi de apelTribunaleJudecătorii
Noutăţi legislativeProiecte legislativeMOF - Monitorul Oficial al RomânieiJOUE - Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Opinii
7 comentarii

Iar despre democratie, stat de drept, Constitutie si alte lucruri marunte si inutile
09.07.2012 | Radu CHIRIȚĂ, Radu CHIRIȚĂ

JURIDICE - In Law We Trust Monitor Dosare

Avalanşa de evenimente din ultimele 2-3 săptămâni, toate fiind legate mai mult sau puţin de constituţional, a fost atât brutală, încât oamenii din ţara asta care mai şi muncesc n-au avut timp nici să le afle pe toate. Aşa că nu am scris nimica până acum. În plus, nu-mi place să scriu mult şi ar fi foarte multe de spus. În fine, m-am abţinut de la scrie ceva pentru că pare că mintea multora funcţionează după principiul cine critică ceea ce se întâmplă acum e pedelist sau băsescian, ignorând faptul că există mulţi cărora le e greu să aleagă între două ghene de gunoaie la fel de puturoase.

Cred însă că lucrurile se împut din ce în ce mai tare şi mă tot întreb la ce dracu’ mai predau la şcoală despre democraţie şi stat de drept? Ori despre Constituţie şi alte instituţii? Numa’ ca să mă aflu în treabă? Adică, nu mai bine mă duc la primul curs le spun la copii că sistemul nostru constituţional – din 1991 până acum, ca să nu avem confuzii – este unul simplu: cine e la putere face ce vrea, restul: “ciocu’ mic, că noi suntem la putere acum”, ca să citez dintr-un klingonian în viaţă? Restul de 13 cursuri mergem la bere, că nu are niciun rost. Ce sens are să înveţi ceva la şcoală, să deschizi televizorul şi să vezi că la şcoală înveţi numai prostii?  Aşa, o scurtă enumerare, ca să mă refer numai la ultimii 2-3 ani, portocalii amentecaţi cu roşu, la grămadă:

– ne-o spus ăla la şcoală că într-un stat de drept hotărârile judecătoreşti se pun în executare obligatoriu, mai ales dacă sunt împotriva statului? Te uiţi la tv şi constaţi că guvernul nu o fost la cursul ăsta, de aia o dat 4 ordonanţe la rând prin care zice că nu are chef să le execute

– m-o picat ăla la examen că am scris că preşedintele poate fi suspendat din funcţie fără avizul Curţii Constituţionale? Am picat degeaba, că la teve zice că nu trebuie…

– ne-o explicat fraierul la şcoală cum e cu schimbarea preşedintelui camerelor, că o durat şase luni până l-o schimbat pe nepotul lu’ Tamara – la momentul ăla – şi ce-o zis Curtea Constituţională despre asta. De fapt, e mult mai simplu, tati, în 2-3 ore se rezolvă totul.

– ne-o explicat prostu’ ăla la şcoală cum e cu judecătorii Curţii Constituţionale, că sunt numiţi de preşedinte şi camere. Aici o avut dreptate, că aşa zice şi la teve. Da’ cică nu e bine. Culmea, asta ne-o spus şi ăla la şcoală. Apoi, apare şi diferenţa. La teve zice că trebuie să îi numească primul ministru, la curs nu ne-o spus asta.

– ne-o spus fraieru’ că ordonanţele de urgenţă trebuiesă se dea aşa, când arde ţara. Fostul guvern a spart orice record în domeniu, guvernul nou mai are un pic şi modifică şi Constituţia prin ordonanţe de urgenţă.

– etc., etc., etc.

Şi revin cu întrebarea de bază: io la ce dracu’ mai predau despre Constituţie? Ca să le spun la copii numa’ minciuni? Să râdă ăia de mine că sunt ultimul fraier care află că oricum Constituţia aia nu e bună la nimic. Nu vreau să mă dau mare deştept, dar vă invit să citiţi texte scrise cu câteva luni în urmă pe blogul ăsta. În jumate dintre ele mă plângeam de atacuri grave şi extrem de grave la statul de drept, la democraţie, la supremaţia legii etc. S-a schimbat ceva? Nu, singura diferenţă este că ăştia de acum au mai mult elan tineresc şi le învârt mai repede.

Şi nu pot să nu constat un grad de ipocrizie care depăşeşte orice urmă de bun simţ şi creează o senzaţie de greaţă incredibilă. Urlă pedeleul acum că s-au schimbat preşedinţii de camere de o manieră neconstituţională? Da’ ei cum l-au schimbat pe preşedintele Senatului acum ceva vreme? Urlă useleul că Avocatul Poporului este de-a lu’ Băsescu? Şi vor să îl schimbe cu unul de-a lor, nu? Urlă că juzii de la Curtea Constituţională sunt de-ai preşedintelui? Şi cu cine vor să îi schimbe? Cu ai lor? Urlă pedeleul despre controlul politic al instituţiilor statului prin ordonanţe de urgenţă emise peste noapte? Aşa repede se uită diverse ordonanţe de acum un an, doi? Urlă pedeleul despre tentative de control asupra justiţiei? Uită legea răspunderi magistraţilor care îi face pe ăştia maşinuţe cu telecomandă şi care a fost promovată şi adoptată de ei? A urlat ani de zile useleul şi a făcut plângere penală contra directorului de la drumuri Cluj, responsabil de “centura de diamant” (dacă era din diamant costa mai puţin cred)? L-au numit şef naţional peste drumuri şi autostrăzi? Urlă pedeleul despre plagiatul penibil şi penal al lui ponta? Doamna cu fiţe din partidul cu pricina tocmai ce a declarat că e normal să plagiezi teza de doctorat dacă eşti om ocupat, îi pui pe alţii să copieze de undeva. Rectorul UBB ne explică că nu acea comisie are competenţa de a se pronunţa pe plagiat? O citit art. 170 din legea educaţiei (cât de repede ajungi să regreţi voturi….)? Cere Băsescu respect pentru instituţiile statului? O uitat de “vedem noi cine pleacă”? Ziarul oficial al useleuuil îl pune pe Năstase pe o listă a persecutaţiilor politic alături de cei care au murit la Sighet? E posibil aşa ceva? Preşedintele peneleului afirmă că Vadim este de treabă, iar partidul lui e un partid serios, de dreapta? Unde dracu’ o să ajungem?

Scriu din astea până mâine dimineaţă, dacă mă pornesc. Ar fi încă de spus zeci de pagini. Ar fi de discutat despre libertatea presei. Ar fi de discutat despre faptul că am discutat în Parlament şi la teve despre cine merge la o şedinţă şi nu despre ce se decide la aceea şedinţă (în linii mari, reducerea fondurilor pentru statele nou admise în UE, inclusiv România, şi despre contribuţia pe fondul de stabilitate, adică la profitul unor bănci, respectiv vreo câteva miliarde de euro pentru România. Ne-o durut undeva espre astea, important era cine merge). Ar fi de discutat despre faptul că 90 % din doctoratele în drept din România sunt plagiate ori sub nivelul unui lucrări decente de licenţă. Ar fi de discutat despre demenţa din domeniul educaţiei, care nu are un ministru decent de zeci de ani. Dar nu e timp de toate astea, pentru că pun pariu că în astea 20 de minute de când scriu chestia asta, s-o mai întâmplat ceva care ar trebui pus undeva pe o listă din cele de mai sus.

Rămân două idei, cred, majore. Noi nu avem astăzi o democraţie. Niciunul dintre cei care ne conduc nu se cred că sunt şi nu se simt reprezentanţi ai noştri. Sunt şi se simt reprezentanţi ai partidului lor sau al lor înşişi. Asta nu e democraţie. E orice, dar cel mai probabil idiocraţie, sistem pe care l-aş defini ca fiind sistemul ce reuşeşte să promoveze în funcţii de conducere numai idioţi, în timp ce oamenii buni, normali la cap şi morali stau şi se minunează la teve sau sunt în Canada.

A doua idee este că ne trebuie urgent o nouă Constituţie. Nu aia penibilă pe care ne-o propune Băsescu. Nu o modificare a ăsteia de acum, pentru că cei 20 de ani de când există şi mai ales ultimii 3-4 ani, inclusiv ultimele săptămâni, ne arată că această lege fundamentală a eşuat în protecţia democraţiei şi a statului de drept. Ne trebuie o Constituţie care se ne protejeze de abuzuri. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită ordonanţele de urgenţă. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită numiri pe criterii politice, inclusiv la Curtea Constituţională. Ne trebuie o Constituţiei care să stabilească odată pentru totdeauna sistemul electoral. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită traseismul politic. Ne trebuie o Constituţie care să nu permită dictatura, nici a guvernului, nici a preşedintelui, nici a parlamentului, nici a funcţionarului de la finanţe.

Cred că măcar atâta ne datorăm nouă şi generaţiilor viitoare. Şi le-o datorăm şi ălora care au murit în 89 şi în 90 ca să avem o broşurică mică, intitulată Constituţia României şi care să ne apere. Pe noi, nu pe conducători. Şi ca să am şi eu ce dracu’ să predau la cursul de consti.

Radu CHIRIȚĂ
avocat coordonator CHIRIȚĂ ȘI ASOCIAȚII, Cluj

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Încurajăm utilizarea RNPM - Registrul Naţional de Publicitate Mobiliară

Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Monitorizarea inteligentă a dosarelor de instanţă: Monitor Dosare

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 7 de comentarii cu privire la articolul “Iar despre democratie, stat de drept, Constitutie si alte lucruri marunte si inutile”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Minunat articol, dar solutia? cine sa scrie Constitutia asta noua? poate facem pe JURIDICE.ro un draft de o Constitutie noua…

    • Florin RADU spune:

      eu cred ca avem o constitutie buna, cu conditia sa fie interpretata si aplicata cu buna credinta.
      per a contrario, daca vom mai avea dictatori care se sterg cu ea pe picioare …

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        comparand-o cu alte constitutii europene, mie nu mi se pare deloc completa sau buna aceasta constitutie prezenta. plus, tocmai pentru a nu lasa loc abuzurilor in interpretare, trebuie ca multe lucruri sa fie scrise. e o constitutie, isi permite sa aiba mai multe alineate la un articol. bineinteles, nu e bine nici sa fie transformata intr-un cod constitutional. 🙂

  2. ANONIM spune:

    asteptam continuarea caci evenimentele nu se apresc aici.
    si ne trebuie o constitutie care sa garanteye drepturi egale pentru toate cele trei puteri din stat, nu doar pentru doua.

  3. Paul BOTESCU spune:

    Gustul amar pe care ti-l provoaca realitatea e insuportabil, mai ales cand vine in contradictie cu tot ce stii, ce ai invatat. Te intrebi de multe ori daca mai are rost sa sustii sus si tare ca drepturile şi obligatiile fundamentale trebuie respectate de toti cand zi de zi acestea se incalca, devenind sport national. Sentimentul de inutilitate se face simtit mai ales cand, ca dascal, trebuie sa sustii in faţa cursantilor tocmai contrariul a ceea ce acestia văd ca se intampla in Romania. Reactia dlui. profesor e mai mult decat un semnal de alarma. Sper ca cineva sa-l „auda”. Ceea ce este periculos este ca incalcarea legii este atat de frecventa incat face parte din cotidian, ca mersul la scoala, la serviciu sau întoarcerea acasa. Ne obişnuim atat de mult cu abuzurile incat pana la urma vom ajunge sa credem ca asta e regula iar ceea ce scrie în lege, în cărţi reprezintă excepţia.

  4. Rares POPA spune:

    Sunt de acord cu prima parte a articolului in totalitate. As putea veni sa adaug multe alte manifestari neconstitutionale in lista propusa de de autor si de o parte si de alta.

    Mai trebuie totusi sa vorbim si de „scaparile” puterii judecatoresti si evident ale Curtii Constitutionale. Dincolo de problemele obiective, evident justificate, din justitie, multi judecatorii (atentie nu toti) nu inteleg ca si ei trebuie sa se bucure de un oarecare sprijin popular. Ori in conditiile in care multe hotarari judecatoresti ii fac pe profesorii de drept de pe la facultati sa se intrebe daca mai are rost sa vina la clasa sau mai bine merg la bere cu studentii … vorba domnului Radu Chirita. Nu mai zic de cele contradictorii, uneori in cuprinsul aceleiasi hotarari, ba chiar in recurs in interesul legii. In aceste conditii este normal ca populatia sa privesca justitia si oamenii ei cu destul de multa ostilitate, dincolo de cea normala a justitiabilului care a pierdut procesul, si sa raspunda la incitarile venite din partea politicului. Din acest motiv noile reglementari privind raspunderea magistratilor, desi sunt extrem de periculoase si defavorabile actului de justitie, se bucura de mare apreciere in randul oamenilor simpli.

    Increderea se castiga nu se impune prin natura functiei sau prin simple declaratii CSM.

    Aceeasi problema si cu CCR-ul, se fac presiuni asupra jurdecatorilor din ambele parti intr-un mod absolut inacceptabil, dar sa nu uitam ca prin comportamenul lor s-au decredibilizat. Hotarari peste hotarari care unele nu sfideaza numai Constitutia dar, uneori, si logica elementara. In conditiile astea este greu sa vi si sa strigi „hotii”. Mai mult decat atat comportamentul asta a alimentat o groaza de opinii privind institutia CCR de la desfiintarea ei pana la numirea unor judecatori de cariera, idei pe care le dezavuez.

    Daca o institutie nu merge bine nu inseamna neaparat ca este prost reglementata.

    Cu cele doua idei-concluzie insa nu sunt de acord si am sa ma explic.

    Istoria ne demonstreaza ca democratia nu poate fi cantarita doar in alb si negru. Democratie pura nu are nimeni la fel cum si dictaturile cele mai intunecate mai au scapari.

    Romania nu a avut niciodata democratie asa ca precizarea de la art. 1 al. (3) din Constitutie, citez „în spiritul traditiilor democratice ale poporului român” nu prea are suport istoric, iar afirmatia asta nu-mi apartine mie ci profesorului Manuel Gutan. In perioada istorica cea mai luminoasa pentru democratie, in Romania am avut regim guvernamental, adica regele Carol I mai „ajuta” Constitutia un pic din cand in cand. Facea asta intr-un scop nobil e drept de a ne educa in uzul jocului democratic, dar mijloacele ramaneau departe de cele democratice.

    Pentru a ajunge la democratia pe care o dorim noi avem nevoie de educatie si de exercitiu iar astea nu pot fi suplinite prin schimbarea unor legi, fie chiar si a constitutiei. Constitutia pana la urma fara oameni educati in sensul asta, cu exercitiul democratic in sange, ramane o simpla carticica cu niste chestii scrise in ea. De la teorie la practica exista intotdeauna o distanta si un drum de parcurs. Altii au sute de ani de exercitiu iar noi vrem sa ajungem la nivelul lor prin tiparirea unei alete carticele cu legi. Nu se poate.

    Avem o democratie … mai schioapa mai chioara, o mai impingem, o mai siluim, esential e sa mergem mai departe cu ea. Daca o schimbam o luam de la capat cu drumul care ramane inevitabil de parcurs.

    Constitutia noastra este una destul de buna. Trebuie sa recunoastem ca ne-a protejat pana acum de dictatura desi mereu a fost „injurata” si de unii si de altii. Pot sa dau nenumarate exemple concrete. Inclusiv cel din zilele acestea.

    Nu zic ca nu e perfectibila si ca nu ar mai putea fi imbunatatita, dar trebuie avem mare grija cu asta. Exista o vorba care se aplica cat se poate de bine in problema asta „mai binele este dusmanul binelui”. In dorinta de a imbunatatii sau schimba radical Constitutia in sens pozitiv, exista riscul de a pierde marile avantaje pe care ea ni le ofera actualmente si pe care nu le vedem orbiti de jocul asta de artificii de pe scena politica actuala. Am putea ca in procesul asta sa ne pierdem din nou chiar libertatea. Trebuie sa invatam sa aparam ce am castigat pana acum.

    Momentul modificarii/schimbarii Constitutiei este unul critic, necontrolabil, aflat la indemana jocurilor si propagandei politice. E periculos sa faci modificari in regimul constitutional in vremuri atat de tulburi ca cele prezente. Sa nu uitam ascensiunea lui Hitler doar s-a petrecut cu sprijin popular.

    Consider ca mai bine ne mai chinuim cu defectele Constitutiei actuale, invatand democratia pas cu pas nu edictand-o printr-o noua Constitutie. Nici o constitutie nu ne va apara de abuzuri, noi ne aparam de abuzuri. De Constitutie avem nevoie sa ne apere si de „noi” nu numai de „ei”, ca sa nu ne aparam si noi printr-un abuz, sau ca sa nu curga sange.

    Daca vrem o constitutie detaliata nu vom obtine ceea ce ne dorim vom cadea doar in capcana excesului de reglementare. Adica reguli multe detaliate care isi pierd gradul de generalitate, nu mai reusesc sa acopere toate cazurile inchipuibile si isi pierd flexibilitatea de a corespunde vremurilor viitoare. In plus cuvinte multe inseamna mai multe cuie de care sa se agate oamenii politici in incercarea lor de a deforma in mod favorabil lor regulile. Cu ce ar fi o astfel de constitutie mai buna decat cea actuala. Pot merge mai departe prin exemple concrete dar ma rezum deocamdata.

  5. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    pana la exces in reglementare trebuie mai intai sa indreptam lacunele de reglementare. iar Constitutia are. lacune. in reglementarea ei.si de regula, probabil deficienta din copilaria rebela, nu imi place cand se spune „nu se poate”.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.