« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Fiscalitate
DezbateriCărţiProfesionişti
D&B DAVID SI BAIAS
 
6 comentarii

Cum se contracareaza unele greseli din Raportul de Inspectie Fiscala (RIF)
10.07.2012 | Daniel UDRESCU

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Dreptul american a dezvoltat o arie de servicii care de obicei elimină expertiza pe care o desemnează instanţa („litigation support” – sprijin ȋn litigii), care se traduce cu – primul lucru pe care avocatul trebuie să-l facă ȋntr-o cauză este să apeleze la experţi. Aduc ȋn discuţie acest suport pentru că ȋn contenciosul fiscal expertiza contabilă trebuie făcută ȋnainte de orice cerere, expertul avȃnd ȋndatorirea să participe la controlul ANAF. Atunci cȃnd avocatul ȋşi conduce pledoaria şi şi-a făcut tema ȋnţelegȃnd aspectul pe care expertul (contabil, fiscal, tehnic, etc.) ȋl clarifică, poate să-şi întemeieze cererea la instanţă mult mai corect. Rolul expertului ȋn relaţia cu avocatul este acela de a aduce un sprijin profesionist echivalent cu explicarea unor termeni, recalcularea situaţiilor pentru a verifica corectitudinea, dar mai ales oferirea unor soluţii alternative. Detaliul unei colaborări cu expertul trebuie să disece cauza, pentru a servi intereselor clientului, aplicȃnd orice portiţă care arată ȋncălcarea unei proceduri. Procesele se cȃştigă dacă se face dovada unei proceduri incorecte, care aduce daune părţii.

Procesele din contenciosul fiscal de prea multe ori sunt tratate la nivel general, fără a arăta procedura ȋncălcată şi prejudiciul material al erorii ANAF.

O eroare des ȋntȃlnită ȋn RIF este aceea că ȋn cadrul controlului fiscal ANAF a inclus ȋn calculul plafonului de la art. 152 alin. 1 Cod fiscal şi ȋncasarea avansurilor.

Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro, al cărui echivalent în lei se stabileşte la cursul de schimb comunicat de Banca Naţională a României la data aderării şi se rotunjeşte la următoarea mie poate solicita scutirea de taxă, numită în continuare regim special de scutire, pentru operaţiunile prevăzute la art. 126  alin. 1, cu excepţia livrărilor intracomunitare de mijloace de transport noi, scutite conform art. 143  alin. 2 lit. b).

Ȋntre legea contabilităţii, Standardele Internaţionale de Contabilitate, Codul fiscal şi Directiva nr. 112/2006 există nişte relaţii simbiotice care trebuie judecate mai ȋntȃi contabil pentru a fi traduse fiscal. Numeroase erori comise de ANAF se ȋnscriu ȋn categoria erorilor de interpretate contabilă. Din punct de vedere contabil veniturile reprezintă cifra de afaceri. Avansurile nu sunt venituri. Ca urmare, cifra de afaceri nu poate să includă avansuri.

Rolul expertului este să corecteze data la care se atinge plafonul, ceea ce ȋmpinge ȋn timp atingerea plafonului, cu consecinţa unei taxe calculate de ANAF incorect, ceea ce duce la nulitatea RIF.

Inspectorii ANAF ȋn RIF fac confuzie ȋntre faptul generator pentru exigibilitatea TVA şi data atingerii plafonului pentru cifra de afaceri. Faptul generator pentru exigibilitatea TVA se face conform art. 1341 alin. 1 şi 3 din Codul fiscal din 2007: (1) Faptul generator intervine la data livrării bunurilor şi (3) „Pentru livrările de bunuri imobile, faptul generator intervine la data la care sunt îndeplinite formalităţile legale pentru transferul titlului de proprietate de la vânzător la cumpărător.”

Pentru determinarea cifrei de afaceri pentru stabilirea plafonului conform art. 152 alin. 1 “Persoana impozabilă stabilită în România, a cărei cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 35.000 euro,” ANAF a inclus ȋn RIF şi avansurile, prelevȃndu-se de art. 1342 alin. 2 lit. b). Considerăm că exigibilitatea TVA la avansuri este o noţiune diferită de cea de determinare a plafonului pe baza veniturilor şi nu are nimic de a face cu ȋncadrarea ca venit a avansului. Această procedură este incorectă pentru că avansurile nu sunt venituri, din punct de vedere contabil, pȃnă cȃnd nu se face transferul titlului de proprietate, ele fiind ȋncadrate contabil ca obligatie ȋn bilanţ şi nu ca venit ȋn contul de profit.  Mai mult, art. 152 alin. 2 lit. a) prevede: „Cifra de afaceri care serveşte drept referinţă pentru aplicarea alin. 1 este constituită din valoarea totală, exclusiv taxa, a livrărilor de bunuri şi a prestărilor de servicii care ar fi taxabile dacă nu ar fi desfăşurate de o mică întreprindere, efectuate de persoana impozabilă în cursul unui an calendaristic, incluzând şi operaţiunile scutite cu drept de deducere şi pe cele scutite fără drept de deducere prevăzute la art. 141 alin. 2 lit. a), b), e) şi f), dacă acestea nu sunt accesorii activităţii principale, cu excepţia livrărilor de active fixe corporale sau necorporale, astfel cum sunt definite la art. 1251 alin. 1 pct. 3, efectuate de persoana impozabilă;”

Conform art. 145 alin. 1 lit. a) din Codul fiscal „dreptul de deducere ia naştere la momentul exigibilităţii taxei. Orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achiziţiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor taxabile;” Directiva nr. 112/2006 tratează Deductibilitatea la Titlul 10. Din punct de vedere al deductibilităţii derogarea menţionată mai sus, ȋn baza principiului neutralităţii, are impact şi asupra lipsei unei facturi, dar şi a dreptului de a folosi valoarea din experiza Camerei Notarilor Publici.

Un al doilea aspect pe care avocaţii trebuie să-l ia ȋn seamă este modul eronat prin care s-a redus plafonul de la 35.000 Euro, aşa cum a fost agreat de Romȃnia şi Comunitatea Europeană, acesta fiind descris la 35.000 Euro la data aderării, care ȋnsă din 2007 pânȃ ȋn 2012, prejudiciază contribuabilul deoarece se reduce la aproximativ 28.000 euro ȋn termeni reali. Astăzi plafonul a fost negociat de Romȃnia cu Comunitatea Europeană la 65.000 Euro, dar el este descris ȋn ordonaţă la 220.000 lei (echivalentul la aproximativ 49.000 Euro). Procedurat corect 35.000 Euro (sau 65.000 Euro astăzi) ar trebui să fie un indicator la data facturii. Dacă se foloseşte valoarea ȋn lei, atunci trimiterea ar fi corectă numai dacă nu se foloseşte termenul ȋn Euro la data aderării, dar chiar şi atunci ar trebui să existe un factor de ajustare pentru inflaţie. Prejudiciul ȋn sistemul economic bazat pe inflaţie pe o perioadă mai lungă este un folos necuvenit statului care nu a implimentat o legislaţie care să contracareze efectele fiscale ale inflaţiei. Acum că suntem parte a Comunităţii Europene, fiscul romȃnesc nu mai trebuie să aibă practici contabile care ȋncalcă Standardele Internaţionale de Contabilitate la care a aderat prin tratat.

Daniel UDRESCU

 
Secţiuni: Fiscalitate, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 6 de comentarii cu privire la articolul “Cum se contracareaza unele greseli din Raportul de Inspectie Fiscala (RIF)”

  1. Vladimir MARINESCU spune:

    In ceea ce priveste contactarea expertilor cred si eu ca este o necesitate, mai ales ca vremurile avocatului universal/avocatului de casa care le stie si face pe toate au apus de mult.
    Cu toate acestea, cred ca si Dumneavoastra practica v-a aratat ca in relatiile cu fiscul, in special in timpul inspectiei fiscale, orice opinie si oricat de documentata ar fi paleste in fata viziunilor si adevarurilor organului de control.
    Ma bucur sa vad ca faceti apel la principii de baza in dreptul fiscal insa cu un mare regret pot sa afirm ca sutele de ocazii in care am reclamat – in fata fiscului si a instantei- incalcarea dispozitiilor art.5-13 C. pr. fisc au dus, in extermis, la mentionarea faptului ca acestea nu au fost incalcate, fara motivatie si fara detalii.
    In acest sens, spre exemplu, va intreb daca nu cumva ne aflam in fata incalcarii principiului bunei-credinte in relatia dintre fisc si contribuabili, daca o echipa de control invalideaza, cu toate efectele fiscale, actiunea intreprinsa de un contribuabil ca efect al unei masuri dispuse de o alta echipa de control cu 2 ani inainte?
    Exemplele sunt multiple insa cred ca atat timp cat inspectorii nu sunt educati (din toate punctele de vedere) sansa ramane doar instanta.

  2. problema principala pe care eu o vad in relatia cu fiscul este cel al lipsei responsabilitatii functionarului fiscal fata de contribuabil. si aici ma refer la faptul ca un contribuabil nu are nici un mijloc legal de a actiona in judecata, in mod nemijlocit, un functionar public care a emis acte fiscale eronate (si ulterior anulate de catre o instanta de judecata) sau care a facut plingeri penale netemeinice (solutionate cu NUP).
    raspunderea functionarului fiscal este doar fata de unitatea angajatoare si la discretia acesteia. si de aici avem celebra sintagma auzita de aproape toti cei controlati ” daca nu iti convine ce scriu in raport, depune contestatie”.

    restul discutiilor despre principii de drept fical, directive europene, pregatire profesionala sunt subsecvente. daca functionarul fiscal ar sti ca actiunea sa ii poate atrage raspunderea PERSONALA fata de daunele suferite de o persoana (de ex. reclamata pe nedrept la parchet) atunci ar depune toate eforturile sa asimileze directivele, practica judiciara, etc etc

    • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

      Nu înțeleg de ce spuneți ca nu există un mijloc legal de a trage la răspundere funcționarul fiscal?
      Dacă obțineți în instanță anularea actelor fiscale realizate de către acel funcționar, va puteți mai apoi, îndrepta împotriva acelui funcționar. Dacă spuneți că nu există o dispoziție expresă, asta înțeleg, însă sunt aplicabile dispozițiile de drept comun.
      Există jurisprudență care să respingă o asemenea acțiune îndreptată împotriva funcționarului în baza răspunderii civile delictuale?
      Dacă nu, puteți cu siguranță încerca.

      • Sunt de acord cu comentariile pe care le faceti despre atitudinea organului fiscal. Dna Mazilu-Babel nu cred ca s-a lovit practic de un control fiscal. Echipa din care fac parte a facut plangeri penale solutionate cu NUP, acum ne judecam pe fond si apoi ne vom indrepta impotriva inspectorilor, personal. Dar toate acestea inseamna ani si CLIENTUL este executat deja, fiind incapacitat, blocat iremediabil.

        Teoria este frumoasa, dar pana la practica este un drum lung si clientul vrea rezultate acum nu peste 3-5 ani.

        • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

          Dar totuși în acest articol se afirma că ce rău este că nu există o posibilitate de a trage la răspundere personal pe funcționarul fiscal. Adică în teorie, nu există o asemenea posibilitate. Că dispozițiile legale sunt toate teorie. Practica o stabilește, ulterior, instanța. De la caz la caz. Tot ce am dorit să spun a fost faptul că, pentru mine, în teorie, există o asemenea dispoziție legala.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD