« Secţiuni « Arii de practică « BusinessProtectiveLitigation
Drept constituţional
DezbateriCărţiProfesionişti
 

Reforma constitutionala in Romania. De la drept la dragostea de drept
10.07.2012 | Pedro Javier BELDA CALVO

JURIDICE - In Law We Trust Video juridice

Toute Société dans laquelle la garantie des Droits n’est pas assurée, ni la séparation des Pouvoirs déterminée, n’a point de Constitution.
(Article XVI de la Déclaration des droits de l’homme et du citoyen de 1789).[1]

Acest articol reprezinta opinia mea despre importantul proces de reforma constitutionala ce se desfasoara in Romania. Recent, mi-am terminatat teza de doctorat in Madrid. O sa ma refer la procesul de reforma constitutionala din Romania asa cum este el vazut de la mii de kilometri departare, dar aproape de sufletul meu; de mai multi ani Romania este a doua mea casa, in care ma simt ca si in Spania. Ii cer cititorului un execitiu de imaginatie si o lectura fara prejudecati, totul se va deschide, trecand intr-o miscare lenta, de la una aparent evidenta sau chiar lipsita de sens (sa se straduiasca) sa ajunga la una rezonabila, logica si de dorit, descoperind lipsurile, preocuparile si nevoile noastre  in legatura cu ceea ce este scris si ce inseamna în viata de zi cu zi. Multumesc pentru efort si intelegere si sa incepem.

Continutul acestei lucrari este in principal juridic, insa este inevitabil, daca se cere a fi riguros, ca de fiecare data cand se analizeaza sau se studiaza  dreptul in profunzime sa se recurga la discipline de baza, cum sunt sociologia, istoria, politica si filozofia printre altele, care, dincolo de a ne imbogati cunostinetele, ne ofera o viziune mai ampla si mai profunda a situatiei.

Orice tema este abordata intr-o forma riguroasa sau usoara, de divertisment, se poate face dintr-o perspectiva romantica sau ideala, care, fara sa-si piarda scopul didactic, ajunge sa interactioneze cu cititorul, atragandu-l spre fondul problemei, treptat si in mod voluntar, incercand sa-i capteze interesul prin propriile sale intrebari si raspunsuri.

Scopul meu este ca semnificatia si importanta reformei constitutionale, care este in curs de dezvoltare in Romania, sa ajunga la constiinta cititorului.

Pentru aceasta, sa mergem, asa cum trebuie, la origine: Sa ne amintim ceva evident (in afara de distinctii sau clasificari tehnice): Dreptul nu este doar un set de legi sau norme impachetate in carti mari. Nimic nu ar ptea fi mai departe de realitate. Dreptul este ceea ce ne permite noua, indivizilor, sa ne reglementam convietuirea in libertate.

Daca analizam putin in fond acest comentariu ne dam seama cat de profund si interesant este Dreptul. Prin acesta putem studia societatea pe care o serveste, conducatorii si politicienii sai, traditiile sale, istoria, etc.

A studia Dreptul de-a lungul timpului, intr-o comunitate data, ne da o idee exacta a particularitailor acestei societati, la fel cum o radiografie ne da despre corpul uman, sau cum trunchiul unui copac ne arata prin inelele sale concentrice viata sa, perioadele de ploaie sau seceta pe care le-a suferit. La fel, de acolo putem lua in considerare ce viitor ne dorim si in consecinta de ce legi avem nevoie.

Clasicii nostri l-au definit intr-o forma atat de stralucita si variata. Au inceput prin a spune in Digeste ca” Dreptul este arta binelui si a echitatii”. Bartolo de Sassoferrato sustine ca Dreptul se naste de la viata “ius ex facto oritur”.

Asa cum am spus mai inainte, am putea deschide o dezbatere exinsa si aprinsa, bogata in nuante si concluzii, pentru cetatean insa cert este ca dreptul este esential, deoarece toate relatiile lui cu ceilalti, dar si cu sine insusi, sunt reglementate prin drept: de la achizitionarea unui bilet de autobuz, la traversarea unei strazi dirijate prin semafoare, pana la orice problema pe care ne-o putem imagina.

Faptul ca Dreptul sa fie esential pentru cetateni nu inseamna neaparat ca acesti cetateni trebuie sa-l perceapa astfel, aceasta este prima problema de infruntat. Prin  ceea ce se face, trebuie trezita constiinta sociala, vocatia sa democratica si constitutionala, implicandu-l pe cetatean in obligatiile sale cetatenesti.

Daca, la un moment dat, o societate se razvrateste impotriva puterii politice  ca sa o schimbe, nu inseamna in toate cazurile ca acesta societate si-a compromis destinul, dimpotriva, poate fi faptul ca tocmai aceasta ar fi de fapt responsabila de deteriorarea situatiei si vinovata de viciile si abuzurile puterii politice, chiar si pentru simplul motiv ca ar trebui sa fie in mod clar constienta ca acela care numeste sau alege un politician este insasi societatea, dincolo de procesele electorale si de restul instrumentelor de control, de initiativa legislativa, consultarea populara, etc, pe care Constitutia i-o confera ceteanului…

Ne apropiem incet de obiectivul prezentului articol si incep sa apara deja intrebari, dar si raspunsuri la aceste intrebari, inainte ca textul propriu-zis sa le ceara, asa ca vom merge mai departe.

Permiteti-mi sa amintesc de celebrul critic literar Titu Maiorescu, care a spus ca societatea romaneasca este perfecta in fond, dar imperfecta in forme. De asemenea, imi vine in minte comentariul unui mare politician european, un bun prieten, profesor si diplomat roman, care spunea ca este semnificativ ca romanul, ca individ, este o persoana demna de incredere si personal si profesional, capabil de lucruri mari, insa aceasta chestiune nu are aceasi percepere sau transpunere in ansamblu, pentru intreaga societate ca un grup. Am fost in vizita de sapte ani in mod regulat in Romania, am casa acolo si mai presus de toate prieteni buni. Am fost in masura sa constat ca Romania are un mare potential in toate aspectele sale, in special in oamenii sai. Imi place sa intru in contact direct cu persoanele, imi place sa studiez comportamentul diferitelor societati acolo unde merg si pot spune cu toata convingerea ca societatea romaneasca are un potential enorm in toate aspectele sale, fara indoiala ca in acelasi timp are nevoie de instrumente adecvate ca sa-si poata dezvolta acest potential si sa-l duca unde corespunde de drept.

Spre exemplu, in plan juridic, este important ceea ce reglementeaza convietuirea intre cetateni, relatiile acestora cu politicienii si guvernantii, in definitiv “Regulile jocului“ democratic care servesc ca fundament si dezvoltare convieturii cetatenilor.

Ce face actuala constitutie din 1991, revizuita in 2003? Pentru ce este necesara revizuirea sa? Ce prevederi sunt necesare a fi revizuite? Cine decide ce prevederi trebuie revizuite? Cetateanul participa efectiv la acest proces de revizuire? Are societatea romaneasca vocatie constitutionala si democratica? Exista vreo diferente intre democratia romaneasca si cea spaniola sau cea franceza? Nu sunt toate intrebarile pe care le-am putea pune, insa poate sunt cele mai importante. Raspunzand  la acestea se va raspunde si la celelalte, neformulate, insa care sunt in mintea cititorului.

CONTEXTUL GENERAL

Lucrurile la care am facut referire ar putea fi transpuse in oricare dintre  tarile noastre, cu mai mult sau mai putine nuante, in functie de maturitatea societatii sau a democratiei lor.

Este necesar sa solicitam ajutorul ilustrilor nostri filozofi si juristilor clasici pentru a pune putin in ordine ideile noastre, sa reflectam asupra problemelor de baza si fundamentale pentru a da un raspuns potrivit situatiilor care par sa nu il gaseasca.

Traim o perioada istorica pe cat de noua pe atat de incerta si ingrijoratoare. Nu este nevoie sa intram in ultimele cauze si bineinteles consecinte ale ultimelor conflicte, care ne inconjoara in prezent, ca asa-numita “primavara araba” sau miscarile globale ale asa-numitilor “indignati”. Daca ar fi sa gasim un numitor comun acestor revolte sociale (in unele cazuri sangeroase), cred ca putem gasi ca punct de plecare incapacitatea statului in conceptia sa clasica sa evite aceste evenimente sau, cel putin, dupa cum am aratat, sa dam raspunsuri potrivite acestora.

Evidentiem incapacitatea statelor, prin conducatorii lor legitimi, de a face fata problemelor grave prezentate. Au probleme inclusiv uniunile supranationale, cum sunt UE, organismele sau institutiile internationale, care prin fenomenul de globalizare interactioneaza intre ele si se vad afectate de aceste probleme, cu toate ca sunt foarte distantate din punct de vedere geografic sau cultural.

Pe scurt, ca sa nu lungesc aceasta scurta prezentare a situatiei actuale, problemele mentionate scot in evidenta, insist, incapacitatea statului de a evita aceste situatii si de a da solutii potrivite acestora.

Este momentul sa amintesc de un filozof clasic, pe cat de interesant pe atat de insultat, cum a fost Thomas Hobbes. In 1651, cand a publicat “Leviatanul”, el s-a bucurat de o mare lipsa de popularitate pentru tema pe care nu o detaliez acum, insa care a contribuit la renumele sau rau, care a marcat rau-inteleasa sa opera. La aceasta au contribuit autori ca, de exemplu, Carl Schmitt, care a folosit-o intr-o forma mai potrivita pentru a incerca sa-si justifice sprijinul fata de autoritatile naziste, cand adevarul este, cum semnaleaza Lucy Carrillo Castillo[2], ca, spre deosebire de ganditorii iluministi ce i-au urmat (Locke, Rousseau, Stuart Mill…), gandirea lui Hobbes este patrunsa de iubirea sa profunda pentru justitie, si, bineinteles, pentru adevar, care nu i-au lipsit la ora de confruntare cu partea intunecata a puterii politice.

Ca reteta atemporala, a denuntat atrocitatile la care sunt expuse acele societati in care nu exista institutii capabile sa garanteze drepturile cetatenilor, exigenta de a avea obligatii fata de altii, cu siguranta fiind influentat de razboaiele civile care devastau atunci Anglia.

Fara a intra in profunzime in opera lui Hobbes, trebuie sa amintesc ca el a sustinut ca nevoia fiintei umane de a trai in coexistenta, a determinat totodata incertitudine si neincrederea oamenilor unii fata de ceilalti si a fost un obstacol  in calea  atingerii propriilor obiective si dorinte. Pentru a depasi aceasta contradictie, el a sustinut ca este obligatoriu ca aceasta convietuire necesara sa se bazeze pe legatura cu obiceiul impamantenit al drepturilor naturale si umane, pozitivandu-le si creand organizatii supraindividuale, ce se ocupa de monitorizarea si punerea in aplicare. Este considerat de unii autori ca fondatorul statului  de drept modern, constitutional si democtratic. Pe scurt, el subliniaza necesitatea de a stabili o putere politica comuna, mai presus de puterile individuale ale fiecaruia, cu forta de a asigura drepturile fundamentale ale fiecarui cetatean si un ordin de convietuire in pace sociala, capabil sa furnizeze statului bunastarea sociala comuna tuturor cetatenilor.

Indivizii trebuie sa-si creeze statul, care, cu puterea acordata, sa le asigure obiectivele semnalate. In crearea acestui stat trebuie sa respecte anumite reguli de baza, evidentiate de Hobbes si care, ulterior, au fost evidentiate si de catre alti autori, ca Rousseau si Montesquieu, cum ar fi: separarea puterilor si drepturile si obligatiile reciproce dintre cetatean si stat. Acesta este acelasi stat care acum este incapabil sa ofere cetateanului ceea ce acesta cere, in unele cazuri democratia reala si efectiva, in alte cazuri pace sociala si in toate cazurile justitie sociala pentru a evita abuzurile, determinate de anumite actiuni (unii invinovatesc capitalismul, altii liberalismul feroce, altii dimpotriva, interventia excesiva a statului in ocuparea fortei de munca si cheltuielile publice, pe scurt si fara a intra in acest punct intunecat, disfunctia sistemului).

Pentru ca acel stat sa fie pe deplin capabil sa dea aceste raspunsuri si sa multumeasca  cetateanul, el trebuie sa actioneze in conformitate cu mandatul primit initial, sau, altfel spus, ar trebui sa respecte structura logica pe care trebuie sa o aiba, ori, din pacate, in caz contrar, cetateanul se revolta impotriva acestuia, la fel ca in unele situatii pe care le traim.

Nu putem uita evident ca singura si legitima putere originara este cetateanul. De la acesta se formeaza puterile derivate ce alcatuiesc statul, care trebuie sa urmeze unele reguli elementare, cum ar fi spre exemplu separatia puterilor statului, ca o garantie a functionarii acestora. In caz contrar, o data ce apar probleme grave, la care ne vom referi, va fi o nemultumire fata de aceste puteri, care se vor incheia cu o revolta impotriva acestora, pretinzand formarea unui stat constitutional, democratic si de drept real, ca un pas preliminar. Astfel ca acesta trebuie sa fie capabil sa infrunte aceste probleme grave si sa apere drepturile fundamentale ale cetateanului, sa le ofere pace si bunastare, acesta fiind scopul pentru care a fost creat.

Este necesar sa se faca referire la articulul XVI din Declaratia drepturilor omunului si cetateanului, spiritul care a insufletit proclamariile drepturilor constitutionale ulterioare: Toute Société dans laquelle la garantie des Droits n’est pas assurée, ni la séparation des Pouvoirs déterminée, n’a point de Constitution. (Article XVI de la Déclaration des droits de l’homme et du citoyen de 1789)[3].

Intr-adevar, in acea societate in care nu sunt asigurate garantiile de care sa se bucure drepturile, nici separarea puterilor, lipsesc nu numai drepturile in sine, chestiune ce este usor de recunoscut intr-o forma extinsa in orice text, ci si efectiva garantare a exercitiului acestora, problema pe care istoria ne-a demonstrat ca nu este atat de comuna.

O constitutie care este pe deplin si cu adevarat democratica este una ce garanteaza drepturile in totalitate, institutiile sunt in acord cu principiile democratice si garanteaza aceasta constitutie. Autoritatile publice respecta aceste principii si coordoneaza institutiile si autoritatile statului. Fara indoiala, ele vor evita disfunctiile, consolidand capacitatea de a face fata acestor probleme si asigurandu-i cetateanului un sentiment de securitate juridica.

Ce avem in Romania?

Acum ne mutam putin in Romania, ca sa vedem care este situatia.

Avem o natiune care s-a nascut ca atare in 1877, adica nu de mai mult de 135 de ani, perioada in care a avut monarhie electiva, ereditara si autoritara (a lui Carol al II-lea). In aceasta perioada a avut 8 constitutii: Statutul lui Cuza si constitutiile din 1866 si 1923,1938, 1948,1952,1965 si 1991 si cu modificarile ulterioare din 2003. Romania are mai mult de 16 minoritati nationale in randul cetatenilor sai.

Romania a suferit o dictatura comunista timp de 41 de ani si in ultimii 21 de ani o democratie tanara, ce are nevoie de o profunda consolidare prin intermediul unor instrumente adecvate care sunt necesare si pentru a da intr-adevar adevarata valoare conceptului ca doar cetatenii sunt cei ce-si hotarasc propriul destin si viitor si hotarasc, in consecinta, in orice moment ceea ce-si doresc pentru ei, lasand politicienilor doar obligatia sa fie in slujba poporului, in orice caz ei fiind alesi si controlati de aceasta societate careia ii servesc, dand conceptului de mandat reprezentativ adevaratul sens pe care-l are si nimic mai mult decat aceasta.

Intr-un studiu detaliat al constitutiilor pe care le-a avut Romania putem constata ca, desi  au urmat modele, cum este cea din 1866 al carei model este cea belgiana din 1831, cea mai liberala din Europa al momentului sau, nu s-au evidentiat prin a fi o paradigme de garantare a exercitarii drepturilor fundamentale. Poporului i-a fost limitat dreptul de vot, fie prin sufragii cenzitare in unele cazuri, sau doar barbatilor in anumite perioade, iar cand a votul a fost universal au avut loc episoade atat de unice ca si cel ce a avut loc pentru votarea constitutiei  din 1938, cand aceasta a fost votata cu voce tare de catre cetateni, pana la dictatura comunista, cand este zadarnic sa vorbim de  garantarea exercitarii drepturilor fundamentale.

La fel ca in multele constitutii din existente noastra a urmat un moment sau altul in istorie cand s-au adunat un numar mare de drepturi in asa-zisele texte constiutionale, insa: Pentru ce ne servesc aceste drepturi, daca nu se stabileste un sistem de garantare in exercitarea acestora?

Cu aceste date, prima concluzie pe care probabil o are cititorul este ca poporul roman a avut in istoria sa ca natiune putine posibilitati de a-si dezvolta acel spirit sau vocatie democratica si constitutionala ce acum se cere in diverse cercuri.

Franta a fost in mod traditional un punct de reper sau un model de urmat, insa modelele nu sunt de importat dintr-o societate in alta, pentru ca fiecare dintre ele are propria sa personalitate sau propriile sale imprejurari. Franta, de exemplu, i-a avut de mai mult de 200 de ani pe Sieyes, Voltaire, Montsquieu si multi altii, care alaturi de Sieyes s-au angajat sa apere si sa explice oamenilor, statelor in formare sau celor cu nivel de stat, importanta fundamentala pe care o joaca democratia in acest puzzle ce este statul constitutional. Asa a fost de la caderea Bastiliei. De atunci, poporul francez nu s-a mai intors din piata Bastiliei si in ciuda faptului ca nu a fost un drum fara greutati, a ramas si este vigilent si activ in continuare in conducerea propriului destin, fiind principalul protagonist al acestuia. Insist ca, chiar daca nimic nu este automat, e nevoie in orice moment de vigilenta si de o pozitie activa. Ne gandim, spre exemplu, la dezbaterile si controversele in ceea ce priveste componenta Consiliului Superior al Magistraturii francez, ce au avut loc destul timp, incercand sa-i modifice componenta de dragul de a da o mai mare independenta fata de puterea politica, pana cand s-a realizat ultima modificare a Constitutiei existente in 1958 de la a cincea Republica la cea din  23 iulie 2008, introducand anumite modificari care fara indoiala au imbunatatit acest aspect.

In Spania la fel, exista mari controverse si probleme in alegerea membrilor Tribunalului Constitutional, spre exemplu.

In orice caz vedem ca problema exista, iar in unele situatii in tarile din jurul nostru sunt mai mult sau mai putin comune, dar acest lucru nu presupune un obstacol major in rezolvarea lor, cu conditia sa existe o atitudine democratic-participativa a societatii prin luarea la cunostinta a nevoii de a apara si schimba acele probleme ce sunt necesare sa fie schimbate pentru a face progrese spre acea democratie adevarata care se vrea in schimbul uneia care nu exista. Nu ajunge sa acceptam si sa constientizam, dintr-o postura comoda sau de resemnare pana in punctul in care situatia devine de nesuportat. Nu ar fi mai bine sa muncim zi de zi printr-o atitudine activa si pozitiva in apararea drepturilor si libertatilor, propunand modificarile care sunt necesre si evitand  sa se prabuseasca sistemul? Cum se poate ajunge ca politicienii nostri sa raspunda propunerilor noastre? Cum putem pune de acord o societate cu interese atat de potrivnice? Ce instrumente avem pentru a rezolva aceste probleme?

CONSTITUTIA DIN 1991

Dupa revolutia populara din decembrie 1989 s-a deschis o perioada de tranzitie si intr-un timp foarte scurt s-a proclamat constitutia din 1991. Spun “într-un timp foarte scurt”deoarece o societate care a fost supusa unui regim dictatorial timp de 41 de ani are nevoie de timp pentru a-si da seama si a sti ce doreste si de ce are nevoie ca sa intervina intr-un mod activ si fundamental in continutul textului constitutional de elaborat.

Pentru aceasta important este ca politicieii momentului sa permita, sa se implice si sa ajute in aceasta sarcina, impulsionand societatea sa participe, sa se implice si sa ia cunostinta de importanta participarii evidentiindu-le importanta pe care niciodata nu au avut-o si pe care o merita. Acest lucru se realizeaza prin dezbateri publice, campanii de informare, de depunere  a unui efort intens de educatie democratica, insa este absolut necesar ca acesti politicieni sa aiba o atitudine exemplara de consens intre ei si de intelegere cu statul. In Spania, cred ca politicienii nostrii nu au avut o atitudine atat de generoasa, de exemplara si de altruista pana la pactele de la Moncloa dupa moartea lui Franco.

In Romania nu a fost atat de bine, inertia vechiului regim s-a resimtit in intregul proces. Frontul Salvarii Nationale s-a autoproclamat in miscarile organizate in decembrie 1989 si in ziua de 28 a aceleiasi luni a publicat un decret prin care s-a ales organul suprem al puterii statului si in ianuarie a decis constituirea intr-un partid politic pentru a putea candida la alegerile din luna mai a anului 1990. Este clara influenta absoluta a FSN in configurarea textului constitutional din 1991, in ciuda Consiliului Provizoriu de Uniune Nationala si a alegerilor din mai 1991 si in ciuda comisiei de redactare a textlui. Concluzia este mentionata in mod clar in cele aproximativ 1000 de amendamente ale diferitelor grupuri politice prezentate in iulie 1991, dintre care au fost admise si recunoscute in textul constitutional doar 145, adica aproximativ 14%. Este clar ca FSN a marcat un rol decisiv  in textul rezultat in 1991.

Nu imi permit sa evaluez daca aceasta influenta a fost pozitiva sau negativa, ma limitez sa subliniez ca in loc ca societatea sa fie protagonista momentului, politicienii au fost cei care au pofitat de aceasta lipsa de implicare a poporului in acel moment atat de dificil. In loc de a le inlesni participarea si decizia, politicienii au asigurat ca inertia momentului ii va alege ca reprezentanti si, o data alesi, vor decide continutul textului, nu fara putine opuneri, care sunt transpuse prin cele 1000 de amendamente mentionate. Primele miscari sociale au avut loc prin Alianta Civica sau grupurile ultra-nationaliste cum sunt Vatra Romaneasca.

Observati ca si in sanul FSN-ului au avut loc tensiuni si confruntari intre Ion Iliescu si Petre Roman, ceea ce a condus in fina la abandonarea pozitiei de catre Petre Roman.

Asadar putem spune ca nu a existat un consens clar si fara echivoc, care ar fi fost mai bun. In plus, ca continutul textului constitutional a avut o mare influenta din partea FSN. Putem de asemena spune ca nu s-a profitat de oportunitatea de a da poporului impotanta pe care trebuie sa o aiba in acest proces. Rezultatul a fost un text constitutional democratic, care insa avea nevoie de imbunatatiri majore pentru a putea vorbi de un text democratic autentic si real in toate aspectele sale. Desi Constitutia a avut o modificare in anul 2003, aceasta s-a fondat in principal pe aderarea Romaniei la UE si NATO in special.

S-a demonstrat cu trecerea timpului cum textul are nevoie de modificari importante care sa evite situatiile de colaps a institutiilor statului ce au urmat in 2007, cand s-a propus de o majoritate a parlamentarilor suspendarea presedintelui Basescu, si care sa imbunatateasca functionarea principalelor institutii ale statului (Presedintie, Parlament, Curtea Consitutionala).

Sau, spre exemplu, ceea ce s-a intamplat recent  cu aplicarea articolului 53 din Constitutie de catre Guvern in legatura cu aplicarea masurilor de austeritate adoptate de catre guvern pentru a face fata crizei economice (Legea 329/2009), reducand salariile si pensiile, invocand in suspendarea drepturilor ca aplicarea acestui articol 53 permite in anumite momente si circunstante ca in situatia de fata, ramanand la intamplare si la libera interpretare a guvernantilor de la putere, precum si o lipsa clara de reactie din partea Curtii Constitutionale.

Ajugem astfel la referendumul din 22 noiembrie 2009 unde societatea a fost consultata. Principalele puncte ale reformei constau in reducerea Parlamentului la o singura camera si la reducerea numarului parlamentarilor  la 300, desi au fost altii carea au avut in vedere art 95 pentru a evita noi blocaje institutionale care s-au petrecut cu suspendarea presedintelui, prezentate mai inainte.

Din nou, poporul dezamagit si-a aratat resemnarea si distantarea fata de politicienii de la putere, participarea sa la referendumul in cauza fiind urmatoarea: dintre 18.293.277 de cetatenii carea au format listele electorale, doar 9.320.240 au participat la vot, adica putin peste 50%.

Cert este ca s-a format ceea ce s-a numit Comisia pentru o noua Constitutie, cu scopul de a analiza aspectele mai importante de reforma constitutionala, propunand si realizarea in 9 iunie 2009 a ceea ce a fost o ampla dezbatere cu titlul “Calitatea democratiei in Romania”, coordonata de catre Fundatia Horia Rusu, la care au fost invitati sa participe politicieni, analista politici si financiari, jurnalisti.

La aceste dezbateri au participat fundatii ca Horia Rusu, Hanns Siedel, juristi, profesori si politicieni de orientari diverse si au “pus pe masa” teme  foarte importante asupra carora noi trebuie sa reflectam, spre exemplu: – De ce avem nevoie de guvern daca nu poate rezolva o criza decât prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor? – Este acesta falimentul statului? S-a incheiat  cu consideratii edificatoare ca urmatoarele[4]: “Apelul repetat la articolul 53, în condiţiile în care guvernul nu a făcut nimic pentru a depăşi criza, arată ca statul român e un stat eşuat”.

Fundaţia Horia Rusu a invitat participanţii la dezbatere să răspundă la câteva întrebări care decurg din evenimentele descrise, lansand opinii clare si ingrijoratoare, si anume:

Intrebarile care au fost lansate au fost urmatoarele:

1. Cum au devenit pensionarii, şomerii, medicii şi profesorii   periculoşi pentru siguranţa statului? (Aluzie directa la aplicarea articolului 53 din cosntitutie in acest momento de criza económica, pe motiv ca acesta implica un risc pentru ordinea publica )

2. Soluţia articolului 53 din Constituţie poate fi adoptată şi în cazul unor greve de amploare sau manifestaţii împotriva autorităţilor?

3. Ce instrumente deţine individul pentru a reacţiona în faţa abuzurilor autorităţilor publice, utilizate ca forme de rezistenţă civică?

4. Este cetăţeanul suficient de educat încât să-şi reclame drepturile?

5. Cum se formează cetăţeanul pentru viaţa democratică?

6. Ce fel de stat dorim să avem?

7. Ce ne uneşte pe noi, ca români, astăzi?

Dinu Zamfirescu, vicepreşedinte al Fundaţiei Horia Rusu a spus ca rezistenţa la opresiune este unul dintre drepturile fundamentale ale individului. “Ei (politicienii ) fac  uz de aricolul 53, ignorându-se, însă, un alt articol, tot din Constituţie, care este articolul 47. El spune că statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent. Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la ajutor de şomaj. De fapt, noi asistăm la reducerea acestor drepturi. Voi face referire şi la un foarte vechi articol din „Declaraţia drepturilor omului”, care  prevede că drepturile fundamentale ale individului sunt egalitatea, libertatea, proprietatea, securitatea, garanţia socială şi rezistenţa fată de opresiune. Asta este ceea ce trebuie să facem noi astăzi:  rezistenţă la opresiune.  Opresiunea iniţiată de încă actualul preşedinte, se face din ce în ce mai simţită.”

Acum mergem la alta fundatie, Hanns Siedel, care in 2008 a organizat o serie de dezbateri la Cluj, Constanta, Timisoara, Braila, Focsani, Craiova, Sibiu si Oradea, in care au evindentiat nevoia de a  reforma democratia reprezentativa, democratia locala  si democratia participativa, cu scopul de a imbunatati participarea societatii in luarea deciziilor.

Profesorul de la Universitatea Harvard, dr. Vlad Perju, de nationalitate romana, a publicat diferite articole de opinie despre ceea ce Perju[5] vrea sa clarifice, facand trimitere la vocatia constitutionala din Romania[6]. “Toate societatile au vocatia constitutionalismului, asa cum toti oamenii au vocatia libertatii. Romania nu este o exceptie. Insa actiunile si inactiunile statului roman in perioada post-decembrista denota lipsa internalizarii principiului esential al constitutionalismului, potrivit caruia toti cetatenii sunt egali in demnitate, drepturi si libertati si trebuie sa fie tratati de institutiile statului cu respect si egala consideratie. In fapt, aceste principii sunt pilonul central pe care se intemeiaza relatia dintre cetateni si stat in toate democratiile avansate.”

Vocatia constitutionalismului inseamna insa mai mult decat aplicarea unei legi, chiar si atunci cand aceasta lege este Constitutia. Constitutionalismul presupune articularea unui discurs public in care cetatenii sa reflecteze asupra intrebarilor caracteristice democratiilor constitutionale. Este nediscriminarea sinonima cu egalitatea de sanse? Care principii constitutionale reglementeaza rolul religiei in scoli? Cand poate fi limitat dreptul la libera expresie in numele sigurantei nationale? Maturitatea democratiei societatii romanesti are nevoie de acest proces,  membrii unei societati invata sa asculte si sa se cunoasca intre ei. Potrivit lui Perju, ”reabilitarea societatii romanesti depinde de acest proces.”

Perju: „Este un destin tragic, acela de a iti trai toata viata intr-o societate nedreapta. Promisiunea Revolutiei din decembrie 1989 era ca Romania se va schimba si ca romanii vor putea trai o viata demna intr-o societate libera. Aceasta sansa exista inca, oricata dezamagire s-a acumulat in noi in ultimele doua decenii. Insa nu ne vom putea tine acea promisiune, pe care ne-am facut-o noua insine acum mai bine de douazeci de ani, daca nu descoperim vocatia constitutionalismului.”

Care este numitorul comun a acetor dezbateri si opinii?

Numitorul comun: nevoia de a imbunatati participarea cetateneasca, nevoia de a avansa in acea nevoie de vocatie democratica si constitutionala pe care trebuie sa si-o asume o societate care vrea sa-si conduca propriul viitor, nevoia de a permite ca aceasta societate sa le acorde  timpul si explicatia  care sunt necesare pentru a realiza acest lucru, si, o data acestea, sa adopte un veritabil proces democratic si de reforma, unde se abordeaza fara complexe acele aspecte care trebuie, in opinia societatii, reformate.

Este o greseala grava ca o Constitutie incearca sa gaseasca stabilitatea prin rigiditate sau limite pentru reforma sa. Un exemplu in acest sens este actuala Constitutie, prin cele 152 de articole. Constituantul intr-un moment determinat nu poate limita constituantul din viitor.  Un exemplu evident este actuala constitutie SUA, care este cea mai veche constitutie in vigoare din lume. Ea a intrat in vigoare din 4 martie 1789 si ramane in vigoare, desi a avut de atunci 27 de amendamente. Dar vorbim de o constitutie unica, care s-a adaptat in orice moment circumstantelor sociale pe care le-a cerut poporul caruia ii serveste, care au urmat.

CONCLUZII

Dificultatile pe care le-a intampinat proiectul de revizuire a constitutiei, trimis la Curtea constitutionala in iunie 2011, declararea unor prevederi ca neconstitutionale, modificarea ulterioara, nevoia de a fi aporbata in camere de catre 2/3 dintre membrii sai si se pare ca exista o lipsa de consens intre acestia, sunt problema pe care le-am tratat in Spania, in teza mea de doctorat si este logic sa nu le tratez in acest articol, deoarece este o teme bine-cunoscuta cititorului roman si pentru acest motiv cred ca este lipsita de interes.

De asemenea, aspectele care trebuie modificate in actualul text constitutional sunt probleme la care consider ca nu este nevoie sa fac referire in mod direct, iar dupa prezenta lectura, fiecare va trage propriile concluzii in functie de tipul de stat si de societate pe care si le doreste.

Da, vreau sa spun in concluzie si ca sa inchid cercul initial deschis, urmatoarele:

– Societatea insasi este aceea care trebuie sa-si guverneze propriul viitor, prin constientizarea importantei participarii sale active in viata democratica a tarii si prin multe instrumente pe care constitutia trebuie sa i le ofere.

– Tutela statului trebuie limitata pentru la exceptionale. O societate matura si democratica trebuie sa hotarasca pentru ea insasi. Pentru aceasta este fundamental ca si constitutia sa cantareasca si sa ofere cetateanului instrumentele efective pentru exercitarea acestei sarcini.

Democratia reprezentativa este un mecanism bun pentru a depasi obstacolele ce implica democratia participativa, pe care totdeauna politicianul si cetateanul au stabilit-o pe hartie: obligatii si responsabilitati pentru fiecare. Este fundamental sa existe mecanisme pentru a controla politic si sau guvernamental politicianul, care sa permita cetateanului controlul si sa atraga raspunderea politicianului atunci cand este necesar.

Disfunctii de sistem sunt comune in toate tarile. Este responsabilitatea fiecaruia sa le evite pe cat posibil. Spre exemplu, Constitutia din Romania (asemenea majoritatii constitutiilor) interzice mandatul reprezentativ, ca garantie a indepedentei Parlamentului, astfel ca deputatul sau senatorul ales nu poate fi legat de un mandat expres al cetateanului votant sau de partidul sau, ci dispune de o marja de decizie sau manevra in cadrul programului pe care l-a promis cetateanului, ii permite sa decida in orice moment ceea ce intelege a fi mai potrivit. Nu poate trece neobservat ca partidele si disciplinele de vot sunt cele care impun directive de urmat pentru fiecare votare, fiind putine cazurile in care parlamentarul in cauza se vede in situatia de a alege intre libertatea de a vota sau integritatea sa morala si infruntarea partidului lui, cu consecintele pe care toti le cunoastem in acest caz.

Pentru ca sa constientizeze cetateanul  lucrurile la care m-am referit este nevoie de timp, explicatii, dezbateri si campanii publice, in cele din urma de educatie, insa este cea mai buna investitie in viitor pe care o tara o poate face.

Pentru ca cetateanul sa dobandeasca aceasta constiinta si responsabilitate trebuie sa poata ajunge la institutiile sale de aparare a drepturilor intr-un mod cat mai amplu posibil, ceea ce lipseste in Romania. O modalitate ar fi recursul constitutional, prin care cetateanul sa poata ajunge direct la Curtea Constitutionala pentru apararea drepturilor sale fundamentale.

Indeplinirea efectiva a drepturilor si libertatilor se face eliminand obstacolele sau instrumentele din mainile puterii politice, evitand manipularile politice in favoarea acestor libertati si drepturi. Pentru aceasta este nevoie de:
–  o Curte Constitutionala si un Consiliu Superior al Magistraturii care sa reflecte independenta fata de puterea politica, care sa manifeste competenta si supraveghere in realizarea efectiva a drepturilor si libertatilor cetateanului
– o relatie intre institutiile statului care sa permita control si responsabilitati exigente, cand este necesar, eliminarea obstacolelor si ambiguitatilor in definirea competentelor
– un model de stat conform cu nevoile societatii actuale, fara temeri si complexe, facand din diversitatea conationalilor sai un izvor de bogatie in loc de unul de discrepanta.

Permite-mi, cititorule, sa termin cu cateva citate pentru reflectie. Aristotel: „Cine-i capabil sa traiasca in societate si nu are nevoie de ea pentru ca-i ajunge sa fie doar el insusi, trebuie sa fie un animal sau un zeu.” Anwar Sadat: „Se poate spera numai pentru o societate care actioneaza ca o mare familia, nu ca mai multe separate.” Guy Carcassone:”“O constitutie nu poate ea insasi sa faca fericit un popor. Una rea, da, il poate face nefericit.”


[1] “Orice societate care nu asigură garanţia drepturilor şi nu statorniceşte separarea puterilor este lipsită de constituţie.” Articolul XVI din declaratia drepturilor omului si cetateanului din 1789
[2] In opera sa Thomas Hobbes si Statul Constitutional de Drept. Revista de studii politice (editie noua) iulie-septembrie 2002 numarul 117.
[3] “Orice societate care nu asigură garanţia drepturilor şi nu statorniceşte separarea puterilor este lipsită de constituţie.” Articolul XVI din declaratia drepturilor omului si cetateanului din 1789
[4] http://www.fundatiahoriarusu.ro/comisia-pentru-o-noua-constitutie-%E2%80%93-o-constitutie-pentru-consolidarea-democratiei.html ( consultata in 17 octombrie 2010).
[5] Vlad Perju, de nationalitate romana, are un doctorat in drept la Harvard Law School si este profesor de drept constitutional american si comparat, drept european si filozofia dreptului la Boston College. La Harvard a realizat un workshop despre Constitutionalismul mondial, in calitate de mebru Byse.

[6] Lucrare publicata in 29 noiembrie 2010 cu titlul “A sosit timpul pentru reformarea Curtii Constitutionale?” si “Reforma Curtii Constitutionale, vocatia constitutionalismului”. http://www.contributors.ro/autori-2/. (Vizitata in noiembrie 2010)


dr. Pedro Javier BELDA CALVO, avocat

 
Secţiuni: Drept constitutional, RNSJ | Toate secţiunile
Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD