« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
11 comentarii

Despre colegialitate si solidaritate in sistemul judiciar
17.07.2012 | Paul BOTESCU

Secţiuni: Opinii | Toate secţiunile
JURIDICE - In Law We Trust

Într-o zi a lunii trecute am primit mai multe apeluri de la un număr pe care nu îl cunoşteam. Nu îl aveam în agenda telefonului. Într-un final am răspuns. Era educatoarea fiului meu. M-a rugat să trec pe la grădiniţă pentru că avea ceva important să-mi comunice.

Era prima dată când mă suna aşa că am lăsat totul baltă şi m-am prezentat de urgenţă la grădiniţă.

Am intrat în sala de clasă. Educatoarea era în mijlocul unei activităţi cu copii. Uitându-mă după odrasla mea, am observat că era un pic mai reţinut în ceea ce făcea. Ridicându-şi privirea, m-a văzut şi s-a arătat surprins de prezenţa mea în mijlocul zilei deşi nu era weekend. A continuat să lucreze, un pic stângaci, probabil din cauză că îi dădeam emoţii. Atunci am observat că avea lipită pe piept o bulina mare neagră. Semn că făcuse ceva rău.

Educatoarea promovase o metodă de stimulare a copiilor, recompensându-i cu o bulină roşie atunci când rezolvau corect exerciţiile sau învăţau cântecele şi/sau poeziile. În schimb, când făceau boacăne, se certau, loveau sau nu învăţau primeau o bulină neagră.

Am înţeles imediat că educatoarea mă chemase la grădiniţă ca să-mi spună ce făcuse fiul meu. Oare cât de grav era ceea ce făcuse de m-a chemat în mijlocul zilei şi nu putea aştepta până la terminarea programului?

La scurt timp, educatoarea observă prezenţa mea (stăteam liniştit într-un colţ, în faţa clasei, ca să nu deranjez ora), le spune copiilor să-şi continue activitatea şi se îndreaptă spre mine zicând: domnu’ Botescu, Armand m-a dezamăgit astăzi. De la o vreme face prostii şi vorbeşte urât.

În cinci minute doamna educatoare îmi relatează motivul prezenţei bulinei negre pe pieptul fiului meu. I-am promis că o să stau de vorbă cu băiatul pentru ca situaţia să nu se mai repete.

Ce făcuse copilul? În acea zi educatoarea le-a dat copiilor să rezolve nişte exerciţii simple de aritmetică urmând ca fiecare copil să corecteze o lucrare a altui copil. Armand, băiatul meu, a refuzat să corecteze lucrarea lui Andrei, deși doamna educatoare a insistat, intrând într-un schimb de replici necuvenite cu aceasta. Întrebându-mi copilul de ce a refuzat să corecteze lucrarea lui Andrei, acesta mi-a replicat: Pentru că era plină de greşeli. Nu puteam să-l fac de râs… suntem colegi…. Da, dar pentru asta ai supărat-o pe doamna educatoare şi ai primit o bulină neagră, i-am zis eu. ŞI? Andrei e în continuare colegul meu….

În ziua aceea am fost invidios pe Andrei.

Faţă de băiatul meu însă nu ştiu cum să reacţionez. Şi-a asumat o responsabilitate pentru a-şi apăra colegul, pentru a nu-l face de râs. E admirabil… între colegi. Însă atitudinea lui îl poate expune criticilor celorlalţi, care nu-i sunt colegi. Va putea face faţă pe viitor? Voi vedea, împreună cu el.

Deşi, adeseori, manifestarea colegialităţii presupune a face ceea ce ştii că nu este corect, totuşi o facem.

La nivelul grădiniţei, şcolii, poate chiar în unele situaţii de la serviciu, manifestarea colegialităţii poate fi acceptată. Însă putem accepta o astfel de manifestare colegială între judecători, atunci când este afectat actul de justiţie?

Să mă explic. Uneori, în munca noastră de avocaţi, ne întâlnim cu unele „judecăţi strâmbe”. Hotărâri date fără motivare, fără indicarea temeiurilor în drept, care cuprind clasica sintagmă „din ansamblul întregului material probator.” Hotărâri în care se invocă cu totul alte motive decât cele ale părţilor. Exemplele pot continua cu neanalizarea de către instanţă a cazurilor de încetare a procesului penal sau judecarea cauzei având procedura de citare viciată…

Situaţia se complică atunci când astfel de hotărâri sunt irevocabile (în procesele civile) sau definitive (în materie penală). Există pentru aceste situaţii remedii procesuale? Sunt căile extraordinare de atac un remediu efectiv, eficient?

Din experinţa mea, pot spune că nu. Din experinţa mea, pot spune că nu întrucât în acest tip de cauze m-am întâlnit cu colegialitatea judecătorilor.

Este adevărat că uneori justiţiabilii abuzează de aceste căi extraordinare de atac invocând motive ce nu se încadreză în cazurile stricte prevăzute de codurile de procedură, însă este la fel de adevărat că atunci când motivul invocat este evident chiar și din avion, judecătorii evită să admită astfel de cereri.

Motivaţia respingerii nu o găsim însă în hotărârea pronunţată ci dincolo de aceasta, în colegialitate şi solidaritate. În aceste cazuri magistraţii preferă să-şi acopere colegii, pentru că fiecare poate greşi la rândul său, nu-i aşa?

Întro cauză recentă, în care am reprezentat un client, procurorul de şedinţă a spus chiar că „ar constitui un precedent periculos” admiterea căii extraordinare de atac. Probabil că instanţa a înţeles mesajul, cererea fiind respinsă… mai ales că hotărârea care trebuia retractată era pronunţată de preşedintele instanţei şi de preşedintele secţiei penale…

Putem vorbi de un „principiu al colegialităţii şi solidarităţii” care se manifestă în sistemul judiciar românesc atunci când judecătorii sunt investiţi cu judecarea unei căi extraordinare de atac? Probabil că nu pot spune asta decât cei ca mine… frustraţi că au pierdut o cauză.

Revenind la isprava fiului meu… Cum aş putea să-l cert?

Paul BOTESCU
avocat, Baroul Brăila

 
Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

Lex Discipulo Laus
Gratuit pentru studenţi
Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează SmartBill

Au fost scrise până acum 11 de comentarii cu privire la articolul “Despre colegialitate si solidaritate in sistemul judiciar”

  1. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    Personal, as da educatoarea in judecata.
    Este inadmisibil sa puna un copil sa corecteze lucrarea altui copil.
    1. Un educator are dreptul sa corecteze. are pregatirea sa o faca.
    Un copil nu are aceasta pregatire.
    2. Copilul dumneavoastra nu trebuie pedepsit ci felicitat. Nu este nimic negativ in acest sens. Copilul dvs se afla pe picior de egalitate cu ceilalti copilasi din acea grupa. Nu este inferior si nici superior si de aceea nu ar trebui sa fie pus in rolul de educator.

    In schimb, cand vorbim de juecatori care trebuie sa sanctioneze, indirect, pe alti judecatori, nu mai vorbim de aflarea pe picior de egalitate. Vorbim de grade de jurisdictie. De aceea, consider ca aceasta comparatie nu se poate aplica si in spatiul judecatoresc.

    • Paul BOTESCU spune:

      Corectarea/verificarea reciproca a lucrarilor realizate in cadrul ”lucrului pe grupe” este o metoda didactica. Are chiar si o denumire care imi scapa, momentan.

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        Ca parinte, nu am dat de aceasta metoda nici in Luxemburg dar nici in Germania. oare cei din Vest nu stiu sa fie educatori cum trebuie?
        Ma scuzati, realizez ca nu acesta a fost scopul articolului, insa sunt 100% de acord cu al dvs copil. Si tot as da in judecata educatoarea. Aceasta metoda e o metoda proasta. Nu invata copilul decat sa fie atent la greselile colegului. Sa il taxeze. Sa dea raportul superiorului (educatoarea) si sa ajute pe alti colegi sa rada de colegul care a gresit. Si cam atat. Produce consecinte psihologice negative. Imi e si greu sa cuantific. Oare ce ar spune un psiholog despre aceasta metoda?

        • Bogdan HENDRE spune:

          D-na Mazilu, am intrebat-o pe sotia mea profesoara, si mi-a spus ca este o metoda pe care si ea o foloseste la clasa, al carei scop este sa…

          • Bogdan HENDRE spune:

            Scuze, am trimis din greseala fara sa termin…
            Deci, scopul acestei metode este de a-i invata pe elevi sa fie cat mai obiectivi fata de ceilalti si in raport cu ei insisi. Mi-a spus ca in general se foloseste incepand cu clasele de gimnaziu, dar apreciaza faptul ca a inceput sa se foloseasca si la gradinita. In ceea ce priveste reactia lui Armand, si eu sunt de parere ca nu trebuie certat, este prea mic ca sa inteleaga pe deplin rolul acestei metode. Iar faptul ca si-a sustinut cu tarie punctul de vedere (dincolo de faptul ca, dupa sustinerile educatoarei, a vorbit urat) eu zic ca este un lucru bun iar educatoarea va trebui sa foloseasca o alta metoda educativa pentru a-l convinge. In timp, va realiza ca nu il ajuta pe prietenul sau daca il lasa sa copieze la teza. In ceea ce priveste problema ridicata de dl Botescu, cred ca in caile de atac, nu trebuie sa existe solidaritate intre judecatori. Personal, m-am lovit de cateva situatii in care judecatorii de la CA Cluj, nu au avut nici cea mai mica „jena” sa spuna ca „hotararea atacata nu este motivata”.

          • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

            m-ati facut, acum, curioasa…

        • Mihai COSTACHE spune:

          d-na Mazilu – daca tot sunteti asa de pornita sa dati in judecata educatoarea, puteti motiva macar in drept o asemenea cerere? puteti face o legatura de cauzalitate intre fapta (metoda aplicata) si eventualele prejudicii (care or fi?)? poate realizati ca o asemenea cerere este neintemeiata si ne aflam in prezenta unui litigiu inutil.

          pedagogia nu este o stiinta exacta si faptul ca metoda nu este folosita in germania si luxemburg (totusi, cite scoli ati analizat de aveti deja o estimare de nivel general?) nu inseamna ca nu este buna ci ca nu este unanim apreciata. acest lucru este valabil ptr aproape toate metodologiile folosite la un moment dat in sistemul de invatamint.

          Inclusiv LSE britanic foloseste metode de invatare a studentilor diferite de Cambridge. Asta inseamna ca una dintre ele nu stie sa isi educe studentii?

          • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

            Propun mai intai o expertiza 🙂 si o contra expertiza si chiar o a treia expertiza, adica intrebati vreo 3 psihologi diferiti. Intamplarea face ca al meu sot sa fie specializat in metode de invatare in gradinita si sa stiu astfel faptul ca aceasta metoda nu se foloseste in gradinitele germane.
            De altfel, chiar domnul Hendre confirma ca acest lucru s-ar folosi, dar in gimnaziu, unde, se poate accepta (desi eu nu sunt de acord ) ca un coleg ar intelege de ce e benefic sa isi corecteze colegul de banca. Dar acest lucru nu trebuie salutat daca se aplica din gradinita. Invatatul cititului de la 3 ani si a numaratului de la 2 ani si aplicarea metodelor din gimnaziu la cei din gradinita nu fac decat sa dauneze. ( a mea parere si vorbesc si din putin experienta pe care o am ca parinte care a locuit in mai multe tari) Bineinteles, ca dvs considerati ca actiunea nu ar avea succes, este o parere. Pe care o respect. Dar asta nu inseamna ca ar avea vreo autoritate de lucru deja judecat si respins ca inadmisibil. De asemenea, sper ca nu este cazul sa se ajunga la a da in judecata, daca educatoarea intelege sa aplice o alta metoda. pe viitor. Repet, consider ca trebuie consultati 1-2-3 psihologi si eventual, chiar citit, niste carti pe psihologia copilului de gradinita. Ce e bun in gimnaziu nu e bun si in gradinita.
            Toate cele bune,
            Mihaela

    • de „peer review” aţi auzit ?
      Este o metodă de responsabilizare.

      • Mihaela MAZILU-BABEL spune:

        peer review-ul se realizează anonim. adică să nu știi numele celui pe care îl corectezi și nici cel corectat nu știe de cine a fost corectat. or, în cazul unui coleg de bancă această anonimitate lipsește fundamental. totodată, cei care realizează peer review-ul sunt specialiști într-un anumit domeniu și cu experiența aferentă. or, un coleg de bancă este, aproximativ, egal cu celălalt coleg de bancă.

  2. Întrebându-mi copilul de ce a refuzat să corecteze lucrarea lui Andrei, acesta mi-a replicat: Pentru că era plină de greşeli. Nu puteam să-l fac de râs… suntem colegi…. Da, dar pentru asta ai supărat-o pe doamna educatoare şi ai primit o bulină neagră, i-am zis eu. ŞI? Andrei e în continuare colegul meu…

    Iertaţi-mă dar eu nu cred povestea aşa cum o împodobeşte autorul. Cuvintele „nu se potriveşte”.

    Colegialitatea în grădiniţă nu se compară cu colegialitatea magistraţilor… dar dacă autorul crede că este acelaşi lucru atunci nici nu ştie câtă dreptate are.

    Deşi autorul îşi laudă odrasla şi eronat crede că a făcut bine, el în realitate încurajează germenii infracţionalităţii şi ai nerespectării legii încă de la vârsta preşcolară.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


.
PLATINUM Signature      

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                        

VIDEO   STANDARD