« Secţiuni « Articole « RNSJOpiniiPovestim cărţi
Opinii
9 comentarii

Despre obligatia conjugala: facem piata impreuna sau copii?
16.07.2012 | Simona CIMPOCA

JURIDICE - In Law We Trust
DPO Lives
Secţiuni: Dreptul familiei, Opinii | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , ,

După o pauză de două săptămâni (pe care am folosit-o în mod constructiv, pentru ultimele pregătiri înaintea licenţei), revin cu un subiect asupra căruia ne putem pune numeroase semne de întrebare, de la izvor la natură, la necesitate, la efecte, consecinţe în plan socio-economic, legalitate. Vă invit să răspundeţi, dacă nu pentru mine, pentru dumneavoastră, la o întrebare: ce este obligaţia conjugală? Cum redaţi această obligaţie, la ce se referă ea? Eu aş răspunde că substituie orice obligaţii pe care soţii le au unul faţă de celălalt, de exemplu: cumpărăturile făcute împreună, îngrijirea copiilor de aceeaşi manieră, contribuţia la munca în gospodărie, implicit contribuţia financiară în căsnicie, nevoia unuia dintre soţi de a beneficia de ajutor din partea celuilalt şi, corelativ cu aceasta, capacitatea de îngrijire pe care soţul apt i-o poate oferi celui aflat în nevoie. Mărturisesc că în ultimă instanţă (şi doar cu ajutorul unor indicii) aş asocia obligaţia conjugală cu întreţinerea raporturilor sexuale între cei doi soţi. Totuşi, trebuie să ne gândim la importanţa pe care acest fapt atât de obişnuit şi atât de „al societăţii” o are în vederea bunului mers al cuplurilor şi al întregii umanităţi. Practic, fără ca obligaţia conjugală să se refere la raporturile sexuale, toate cele de mai sus ar fi aproape imposibil de realizat, iar pereptuarea speciei umane nu s-ar mai realiza. Tocmai de aceea un lucru care în mod cert prezintă o importanţă deosebită în cadrul unei căsnicii nu este prevăzut expres în legea noastră. Probabil că ne-prevederea provine din certitudinea fenomenului şi din natura sa obligatorie în raport cu reproducerea umană. Cu toate că ea pare obligatorie din acest punct de vedere, nu trebuie să pierdem din vedere aspectul său opţional şi, mai ales, libera alegere a soţilor cu privire la întreţinerea raporturilor sexuale. În acest sens, manifestarea de voinţă în cuplu implică inclusiv dreptul soţilor de a refuza raportul sexual din diverse motive, astfel: dacă motivele sunt de natură subiectivă, ele pot fi analizate în cadrul cuplului, urmând ca evaluarea consecinţelor lor să fie făcută de comun acord sau de unul dintre soţi. În cazul în care „evaluatorul” constată că motivele de refuz provin din rea-credinţa partenerului, el îi poate reproşa acestuia împrejurarea. Totuşi, în niciun caz el nu îi poate impune soţului care refuză un raport sexual, deoarece acest lucru reprezintă un mod de constrângere, putând fi evaluat sub forma abuzului sexual, respectiv a violului. Potrivit art. 197 alin. (2) lit. b) Cod penal, violul săvârşit împotriva unui membru de familie se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. Neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei conjugale constituie însă motiv temeinic de divorţ pentru soţul care doreşte îndeplinirea ei. Existenţa unor motive temeinice de divorţ este reglementată de art. 373 lit. b) din Noul cod civil, însă ele sunt desprinse din practică, nefiind listate în mod expres. Din câte ne putem da seama, refuzul constant sau neîntemeiat de a avea raporturi sexuale cu soţul îl poate pune pe acela în situaţia de a cere desfacerea căsătoriei. Există totuşi şi motive obiective care duc la neîndeplinirea obligaţiei conjugale, dar acestea ar trebui acceptate de către partener, din raţiunea existenţei sprijinului moral, respectului şi înţelegerii reciproce pe care soţii trebuie să şi le dăruiască în timpul căsniciei, conform art. 309 alin. (1) din Noul cod civil.

Fiecare cuplu stabileşte, în general, frecvenţa raporturilor sexuale, în raport cu modul de viaţă al partenerilor, cu modul lor de a percepe realitatea înconjurătoare şi modul în care se percep pe ei înşişi în calitate de soţi. Sunt cazuri însă, când cei doi nu se pot înţelege asupra acestui fapt, şi alte cazuri cuprinse de cele dintâi când neînţelegerile se transformă în tragedii. Există probabil mulţi bărbaţi care nu concep refuzul soţiei, şi există femei care nu au starea necesară aproape niciodată. În aceste situaţii, când şi unul şi celălalt pot avea o parte de vină, raportul sexual ori devine obligatoriu, implicând  constrângeri de tip moral, fizic sau emoţional, ori devine opţional, neîndeplinirea lui fiind pusă pe seama contradicţiei manifestărilor de voinţă a celor doi soţi. Indiferent de varianta în faţa căreia ne aflăm cred că trebuie să ne gândim, mai în glumă, mai în serios, şi la un răspuns la întrebarea: Cum perpetuăm specia umană?

Simona CIMPOCA
absolventă, Facultatea de Drept, Universitatea Româno-Americană
intern Societatea de Ştiinţe Juridice

Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

9 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.