Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
9 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Despre obligatia conjugala: facem piata impreuna sau copii?
16.07.2012 | Simona CIMPOCA

După o pauză de două săptămâni (pe care am folosit-o în mod constructiv, pentru ultimele pregătiri înaintea licenţei), revin cu un subiect asupra căruia ne putem pune numeroase semne de întrebare, de la izvor la natură, la necesitate, la efecte, consecinţe în plan socio-economic, legalitate. Vă invit să răspundeţi, dacă nu pentru mine, pentru dumneavoastră, la o întrebare: ce este obligaţia conjugală? Cum redaţi această obligaţie, la ce se referă ea? Eu aş răspunde că substituie orice obligaţii pe care soţii le au unul faţă de celălalt, de exemplu: cumpărăturile făcute împreună, îngrijirea copiilor de aceeaşi manieră, contribuţia la munca în gospodărie, implicit contribuţia financiară în căsnicie, nevoia unuia dintre soţi de a beneficia de ajutor din partea celuilalt şi, corelativ cu aceasta, capacitatea de îngrijire pe care soţul apt i-o poate oferi celui aflat în nevoie. Mărturisesc că în ultimă instanţă (şi doar cu ajutorul unor indicii) aş asocia obligaţia conjugală cu întreţinerea raporturilor sexuale între cei doi soţi. Totuşi, trebuie să ne gândim la importanţa pe care acest fapt atât de obişnuit şi atât de „al societăţii” o are în vederea bunului mers al cuplurilor şi al întregii umanităţi. Practic, fără ca obligaţia conjugală să se refere la raporturile sexuale, toate cele de mai sus ar fi aproape imposibil de realizat, iar pereptuarea speciei umane nu s-ar mai realiza. Tocmai de aceea un lucru care în mod cert prezintă o importanţă deosebită în cadrul unei căsnicii nu este prevăzut expres în legea noastră. Probabil că ne-prevederea provine din certitudinea fenomenului şi din natura sa obligatorie în raport cu reproducerea umană. Cu toate că ea pare obligatorie din acest punct de vedere, nu trebuie să pierdem din vedere aspectul său opţional şi, mai ales, libera alegere a soţilor cu privire la întreţinerea raporturilor sexuale. În acest sens, manifestarea de voinţă în cuplu implică inclusiv dreptul soţilor de a refuza raportul sexual din diverse motive, astfel: dacă motivele sunt de natură subiectivă, ele pot fi analizate în cadrul cuplului, urmând ca evaluarea consecinţelor lor să fie făcută de comun acord sau de unul dintre soţi. În cazul în care „evaluatorul” constată că motivele de refuz provin din rea-credinţa partenerului, el îi poate reproşa acestuia împrejurarea. Totuşi, în niciun caz el nu îi poate impune soţului care refuză un raport sexual, deoarece acest lucru reprezintă un mod de constrângere, putând fi evaluat sub forma abuzului sexual, respectiv a violului. Potrivit art. 197 alin. (2) lit. b) Cod penal, violul săvârşit împotriva unui membru de familie se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi. Neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei conjugale constituie însă motiv temeinic de divorţ pentru soţul care doreşte îndeplinirea ei. Existenţa unor motive temeinice de divorţ este reglementată de art. 373 lit. b) din Noul cod civil, însă ele sunt desprinse din practică, nefiind listate în mod expres. Din câte ne putem da seama, refuzul constant sau neîntemeiat de a avea raporturi sexuale cu soţul îl poate pune pe acela în situaţia de a cere desfacerea căsătoriei. Există totuşi şi motive obiective care duc la neîndeplinirea obligaţiei conjugale, dar acestea ar trebui acceptate de către partener, din raţiunea existenţei sprijinului moral, respectului şi înţelegerii reciproce pe care soţii trebuie să şi le dăruiască în timpul căsniciei, conform art. 309 alin. (1) din Noul cod civil.

Fiecare cuplu stabileşte, în general, frecvenţa raporturilor sexuale, în raport cu modul de viaţă al partenerilor, cu modul lor de a percepe realitatea înconjurătoare şi modul în care se percep pe ei înşişi în calitate de soţi. Sunt cazuri însă, când cei doi nu se pot înţelege asupra acestui fapt, şi alte cazuri cuprinse de cele dintâi când neînţelegerile se transformă în tragedii. Există probabil mulţi bărbaţi care nu concep refuzul soţiei, şi există femei care nu au starea necesară aproape niciodată. În aceste situaţii, când şi unul şi celălalt pot avea o parte de vină, raportul sexual ori devine obligatoriu, implicând  constrângeri de tip moral, fizic sau emoţional, ori devine opţional, neîndeplinirea lui fiind pusă pe seama contradicţiei manifestărilor de voinţă a celor doi soţi. Indiferent de varianta în faţa căreia ne aflăm cred că trebuie să ne gândim, mai în glumă, mai în serios, şi la un răspuns la întrebarea: Cum perpetuăm specia umană?

Simona CIMPOCA
absolventă, Facultatea de Drept, Universitatea Româno-Americană
intern Societatea de Ştiinţe Juridice


Aflaţi mai mult despre , , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!







JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill
JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Au fost scrise până acum 9 de comentarii cu privire la articolul “Despre obligatia conjugala: facem piata impreuna sau copii?”

  1. Ce preocupari are doamna studenta!
    Instanta nu se preocupa de dormitorul sotilor si nici uzantele lor sexuale.
    Reclamantii care aduc asemenea chestiuni in instanta le fac doar pentru a-si batjocori sotul/sotia.
    Oricum, acestia, eventual risca doar sa afle ca sotul nu isi indeplineste „obligatiile” conjugale deoarece are una sau mai multe amante.
    Casatoria incumba obligatii izvorate din codul civil pe cand dragostea isi trage autoritatea din suflet si inima.
    Cuantumul dragostei si intensitatea ei nu se constata prin expertiza judiciara si nu este motiv de divort.
    Nu confundati casatoria cu dragostea.
    Femeile vor siguranta. Barbatii vor dragoste.
    Monogamia este pentru femei. Barbatii sunt poligami.

    • Hendre Bogdan spune:

      Eu zic ca la perpetuarea speciei nu trebuie sa ne gandim nicicum, aceasta problema este rezolvata deja iar solutia este cunoscuta de mult: copiii sunt adusi de barza in baza rugaciunilor sotilor, adresate divinitatii careia i se inchina. Cei care nu au constiinta religioasa, dau o declaratie pe propria constiinta ca isi doresc copii, iar barza tot vine. Foarte interesant este ca aceasta vestita barza nu are nevoie de interpret, rugaciunea, respectiv declaratia, putand fi formulata in orice limba. Cu toate acestea, berzele nu iau in considerare cererile formulate oral.
      In ceea ce priveste obligatia conjugala de a intretine raporturi sexuale, aceasta este, dupa rationamentul unui celebru sexo-sociolog, o obligatie constitutionala deoarece nerespectarea ei poate duce la defulari masculine care se materializeaza in miscari de mase, revolutii sau lovituri de stat, acest lucru provocand serioase atingeri sigurantei statului. Ingrijorati fiind de aceasta perspectiva, un grup de cercetatori britanici a stabilit si frecventa raporturilor sexuale pentru o societate sanatoasa: de trei ori pe zi. Este esential insa ca aceste raporturi sa nu fie intrerupte si, aparent, exista o stransa legatura intre aparitia berzei intr-o familie si respectarea obligatiei de a intretine raporturi sexuale de catre partenerii casatoriti. Acest aspect nu este insa pe deplin lamurit deoarece oamenii de stiinta nu au reusit inca sa desluseasca misterul aparitiei berzelor in cadrul cuplurilor de oameni necasatoriti, sau a cuplurilor formate intre un casatorit si un necasatorit, desi nu este indeplinita nici obligatia conjugala de a intretine raporturi sexuale si nici cealalta conditie, a rugaciunii sau a declaratiei.
      Bineinteles, mai exista inca romantici care considera ca intretinerea raporturilor sexuale de catre soti nu intra in sfera obligatiilor conjugale ci tin de legatura sufleteasca dintre soti, dar acestia nu sunt reprezentativi pentru Omul Modern si oricum sunt pe cale de disparitie.

  2. Mihaela MAZILU-BABEL spune:

    exista jurisprudenta luxemburgheza de dr familiei suficient de bogata fix pe acest subiect 🙂

  3. Rares POPA spune:

    Daca ma apucam eu de comentarii de genul celor postate de domnul Hendre Bogdan ziceati ca am ceva cu dumneavoastra. Oricum la momentul cand am ajuns la cheia de bolta filosofica a articolului „Cum perpetuăm specia umană?” m-am sufocat de ras.

    • Simona CIMPOCA spune:

      Ati vrut sa spuneti, probabil, „intrebarea”, nu „articolul”. Este de inteles greseala dvs., probabil ca erati mult prea nerabdator sa-mi lasati un comentariu. Profit de ocazie sa va multumesc!

      • Rares POPA spune:

        Aaaaa? Era o intrebare?!? Nasol.
        Cred ca va flatati singura.
        Daca ati trece peste ura nejustificata pe care mi-o purtati poate ati intelege de ce aveti astfel de probleme, dupa cum se vede nu numai din partea mea. Cand nu ai nimic de spus nu e bine sa postezi, altfel risti sa fi luat pe buna dreptate peste picior.

        • Simona CIMPOCA spune:

          Eu nu intru in polemici cu userii. Unora le place ceea ce citesc, altora nu le place. Nu poti sa-i impaci pe toti. Scriu despre ceea ce cred eu de cuviinta ca merita scris, nu ar trebui sa fiti dvs. cel care face aceasta apreciere in legatura cu articolele mele. Despre ce „ura nejustificata” vorbiti? Cred ca mergeti putin cam departe, doriti sa creati un mic spectacol? :))

      • ANONIM spune:

        Probabil ca esti foarte tanara si, evident, necasatorita.
        Mi-a placut comentariul dl. Hendre Bogdan.
        Si nu, nu sunt avocat. Nici studenta la drept.
        Dar, te intreb, te-ai oprit la perpetuarea speciei din jena?

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.