ICCJ. Natura juridica a perimarii
27 iulie 2012 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că perimarea, reglementată de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., are o natură juridică mixtă, reprezentând atât o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât şi o prezumţie de desistare, dedusă din lipsa stăruinţei părţii în judecarea cauzei vreme îndelungată. În acest sens, Înalta Curte a precizat că legiuitorul a reglementat perimarea ca o excepţie de procedură dirimantă, întrucât are ca scop stingerea procesului în faza în care acesta se află, dar şi absolută, deoarece este instituită prin norme imperative şi ocroteşte atât interesul părţilor, cât şi interesul unei bune administrări a actului de justiţie. Înalta Curte a mai subliniat că, pentru a interveni perimarea, trebuie însă să se constate că procesul a fost lăsat în nelucrare datorită culpei părţii şi, în acest sens, există o prezumţie simplă de culpă, dedusă din faptul nestăruinţei părţii în judecată în intervalul de timp de un an. (Decizia nr. 2038 din 4 martie 2011 pronunţată de Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect cerere de revizuire)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
