Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Opinii
2 comentarii

Predoiu, doar un fost ministru al justitiei
07.08.2012 | Cristi DANILEȚ

JURIDICE - In Law We Trust

Am citit un interviu dat de fostul ministru al justiţiei, Catalin Predoiu, unei agenţii de presă. Interviul, nu prea băgat în seamă nici de ziare, nici de magistraţi. L-am parcurs cu un nedisimulat rictus dat de un gust amar: acţiuni prezentate ca realizări de marcă, când realitatea este cu totul alta. În interviu, Predoiu spune că trebuie să ne gândim la „ziua de după”. Eu spun că pentru a vedea dacă merită să dăm atenţie celui care vorbeşte, trebuie să analizăm „zilele dinainte”.

Predoiu era un necunoscut înainte de a prelua mandatul de ministru al justiţiei. Lipsit de experienţă practică ca avocat pledant, era total nefamiliarizat cu problemele sistemului judiciar.

Mă depăşeşte motivul pentru care Predoiu a fost numit ca ministru al justiţiei (ca să nu mai spun că habar nu am de ce pentru o scurtă perioadă a fost ministru de externe sau chiar prim-ministru). Probabil iniţial a contat că a fost membru de partid. Nu ştiu, nu e treaba mea. Mi-a atras atenţia că la un moment dat s-a autosuspendat dintr-un partid ca să fie menţinut ca ministru de alt partid. Şi tot a fost ministru, de vreo câteva ori.

Pot spune că, fără a fi om politic adevărat, Predoiu a reuşit să fie politicianul perfect. A evitat să se implice în dezbaterile politicienilor şi a avut un puternic susţinător în preşedintele Băsescu.

A avut darul de a spune celorlalţi exact ce vroiau să audă: CSM-iştilor cum că ştie că magistraţii au mult de lucru dar că trebuie să împingem lucrurile mai departe, să dăm un semn că ne dorim reforma, să împingem sistemul (ăsta e textul cu care ne-a aburit într-o şedinţă a CSM ca să fim de acord cu intrarea în vigoare a NCC), şefilor din justiţie că trebuie să le prelungească mandatul şi să le întărească puterile (promisiunea nu a fost nicicând îndeplinită, dar astfel şi-a asigurat o largă susţinere sau cel puţin lipsă de rezistenţă din partea lor la reformele forţate), conservatorilor din justiţie că e nevoie de leadership în justiţie şi reforma nu e apanajul unui grup restrâns (alegaţie menită să atace pe reformiştii din CSM), publicului că justiţia trebuie să fie eficientă dar că el nu are puteri ci toate responsabilităţile stau pe umerii CSM (populism ieftin, pentru a îndepărta atenţia de la ineficienţa MJ), Comisiei Europene că el e un reformator şi că cei din ţară îl blochează însă el se angajează să rezolve lucrurile pozând în eroul unic şi absolut (idem), ambasadorilor că investiţiile străine sunt necesare României şi de aceea procesele comerciale trebuie să se deruleze rapid (truism ieftin), presei că va reînfiinţa SIPA sau că va rezolva problema arhivei fostei SIPA (problemă nicicând rezolvată).

Se laudă ministrul cu legile iniţiate sub conducerea sa. Dar din toate legile iniţiate de el sau avizate favorabil de el, un număr de 29 au fost infirmate de Curtea Constituţională mai înainte de promulgare, fiind găsite deficienţe majore. Cel mai cunoscut exemplu de nerespectare a tehnicii de redactare legislativă îl constituie celebra Ordonanţă cu taxa pe poluare, modificată de trei ori, neconformă cu dreptul UE de la început până la sfârşit, cu privire la care unul din secretarii de stat patronaţi de Predoiu a spus cu tupeu că nu revine MJ respectarea legislaţiei UE şi a practicii instanţelor! – am demonstrat la acea vreme că este exact invers.

Aici mai am ceva de amintit. O lege prin care se dorea organizarea a două concursuri INM în anul 2011, după o admitere dezastruoasă în 2010, a fost respinsă în Parlament sub ministeriatul Predoiu (despre modul jenant de susţinere a acestui proiect de către un secretar de stat judecător şi scrisorile de protest la adresa membrilor CSM de către acesta, nu e cazul să vorbesc aici, cert e că noul CSM şi-a asumat organizarea a încă unui concurs în 2011 şi fără acea lege). O altă lege, prin care se propunea concurs de X şi 0 pentru a deveni judecător de curte supremă, a fost respinsă. Iar o lege foarte importantă pentru sistem, vizând managerul de instanţă şi autoritatea asupra grefierilor, nici acum nu e trecută prin Parlament, deşi Comisia Europeană a pomenit-o prin vreo două rapoarte.

În fine, deşi atenţionat de CSM încă din aprilie 2011, în mod inexplicabil ministrul a refuzat să promoveze un proiect de lege pentru modificarea sistemului de admitere în INM cu privire la verificarea condiţiei aptitudinii psihologice a candidaţilor (am îndreptat această eroare ministerială în prima lună de funcţionare a Guvernului Ponta). Astfel că generaţia de anul trecut admisă la INM este prima şi singura după 2004 căreia nu i s-a făcut verificare de către comisia de la CSM. Bine că ministrul Predoiu s-a ocupat de proiecte de lege prin care nu a făcut decât să înceapă acapararea justiţiei.

Întâi au ieşit proiectele de coduri, făcute de comisii a cărui componeţă şi salarizare au fost ţinute multă vreme în ascuns. Ca să aflăm de ce: dintr-una făcea parte şi cel ce avea să devină ministrul justiţiei, încasând 75 mii dolari. Apoi codurile au trecut prin Guvern. Apoi au fost întocmite studiile de impact, încălcându-se art. 33 din Legea nr. 24/2000 cu privire la tehnica legislativă, potrivit căruia studiul se face înainte, nu după apariţia actului normativ. E, de fapt, şi logic. Dar nu şi în logica lui Predoiu care a atribuit unei case de avocatură contra unui milion de euro sarcina întocmirii studiului. Şi după ce a fost întocmit, a decis să mai lungească publicarea sa dându-şi seama că nu îşi poate asuma sarcinile ce îi revin conform studiului.

Codurile penal şi civil au fost aprobate în 2009, dar nu de Parlament, ci prin asumare de răspundere de către Guvern – asta ca să dovedim încă o dată că în România adevăratul legiuitor este Guvernul. Codurile de procedură penală şi civilă au fost aprobate în 2010. Nici acum nu sunt în vigoare.

Cred că trebuie să vorbim şi de calitatea acestor coduri. Aşa de bun a fost Noul Cod civil, că în primele şase luni de existenţă a fost modificat de patru ori (bine, cei din comisia de redactare nu au fost penalizaţi în vreun fel, să ne înţelegem, în schimb în plină criză am mai consumat bani cu o nouă comisie). Îmi mai amintesc cum în proiectul Noului Cod Penal ministrul Predoiu a susţinut necesitatea scăderii pedepselor pentru corupţie. Cât îl priveşte pe cel de procedură civilă, Guvernul din care făcea parte Predoiu a decis, în mod utopic, să intre in vigoare la 1 iunie 2012. Parlamentul a decis 1 sept 2012. Noi spunem că nici acum nu suntem pregătiţi, dar cine a ascultat vreodată de justiţie?!

Aşadar, într-o lună intră în vigoare un nou cod. A vorbit cineva despre asta?! Ştie populaţia aşa ceva?! Au venit noi magistraţi în sistem?! Nimic. Mai mult, visteria e goală: nu există bani pentru implementare, a spus noul ministru.

Ah, şi să nu uităm „Legea micii reformei” din 2010. Ea a fost prezentată drept singura şi marea soluţie de rezolvare a tuturor problemelor din justiţia română. Ni se promitea, inclusiv de preşedintele ţării, procese de la o zi la alta – am arătat atunci de ce nu se poate aşa ceva. Aşa de mică a fost reforma legii ăsteia, că unii colegi au numit-o „Legea micro-reformei”. Nici vorbă de procese rapide. Nici vorbă de soluţii magice. Mai mult, acum 3 săptămâni CCR a declarat neconstituţional un articol din lege care elimina o cale de atac în materia plângerilor contravenţionale. Şi…gata, revenim de unde am plecat.

Reforme în sistemul de detenţie

Se laudă ex-ministrul Predoiu cu reformele din sistemul de penitenciare şi de probaţiune. Atunci cum se face că sub ministeriatul lui am primit cele mai multe condamnări la CEDO pentru condiţiile de detenţie? Oricum, rămâne demn de râs o invitaţie la MJ trimisă de Predoiu în 2008 unui site anonim, penifest, pentru a-i convinge pe autorii anonimi să nu mai scrie despre el de rău…

Cât despre reforma probaţiunii, şi aici am dileme mari. Păi acesta este sistemul în care în anul 2009 ministrul a aprobat majorarea salariilor tuturor consilierilor de probaţiune cu 50%, deşi nu exista niciun act normativ în acest sens – iar asta făcea ministerul care veghează asupra legalităţii în România!

Ca să închei subiectul: în România rata recidivei este de 50%. Ceea ce înseamnă că din totalul de deţinuţi, jumătate comit din nou infracţiuni la ieşirea din penitenciar. Şi pentru că nu îndrazneşte nimeni să o spună, am să zic eu cât cheltuie statul român pentru fiecare deţinut am să o spun eu: 2600 lei lunar. Cam atât despre eficienţa şi reforma în acest sistem.

Totuşi, parcă aş mai spune ceva: 18 luni a avut la dispoziţie Guvernul din care făcea parte domnul Predoiu să găsească o soluţie în materia imobilelor naţionalizate, cu privire la care pierdem procese pe bandă rulantă la Strasbourg. Nimic. Acum am primit o prelungire. Să vedem cum joacă România în prelungiri şi în deplasare. Căci acasă bani nu avem decât pentru autostrăzi şi borduri.

Salarizare

Se laudă ministrul cu majorarea salariilor din magistratură, de parcă ar fi susţinut acest subiect vreodată. În realitate, el a blocat cât a putut executarea unor hotărâri judecătoreşti (unii magistraţi i-au făcut plângere penală, ceea ce l-a determinat pe ministru să promoveze o OG cu privire la plata eşalonată a datoriilor către bugetari, act normativ contrar tuturor normelor de drept). El nu a făcut decât să pună în executare hotărâri definitive ale instanţelor cu privire la calculul drepturilor salariale ale magistraţilor acceptând un act normativ care să includă acele drepturi jurisprudenţiale. Însă imediat şi magistraţii, ca toţi bugetarii, au fost supuşi acelor reduceri de salarii cu 25%.

Şi încă ceva despre executare: cam prea des s-au auzit de situaţii în care un secretar de stat ar fi ameninţat executorii judecătoreşti sau ar fi intervenit la Finanţe să fie blocate executările împotriva MJ. Eu sper să nu fie adevărat, deşi…

MCV

În toate ieşirile publice ale ministrului Predoiu, a arătat că ne-am îndeplinit obligaţiile impuse de CE şi asumate de România, ca urmare MCV trebuie ridicat. Eu am avut altă părere şi ca mine mulţi alţi magistraţi – atât de speriat era Predoiu de o altă părere în acest domeniu încât a îndrăznit să atragă – inclusiv în scris – atenţia membrilor CSM care susţineau necesitatea continuării mecanismului că acţionează contra interesului naţional. Acum, după ce nu mai este ministru, îl văd că susţine senin, inclusiv în interviul care a generat prezenta analiză, utilitatea şi necesitatea menţinerii MCV.

În legătură cu rapoartele MCV, mi-am adus aminte de un aspect pe care trebuie să îl spun, dar fără să fac neaparat vreo acuză. În mod curios, raportul MCV al CE de acum un an a pornit către presa naţională cu trei zile înainte de publicare, încălcându-se toate regulile de embargou instituit (inclusiv la CSM, nu am reuşit să facem rost de el decât cu exact 5 minute înainte de lansare). Era cel mai critic raport la adresa MJ. Numai că ce a pornit către presă a fost şi însoţit de explicaţii care să îndrepte atenţia dinspre MJ. Şi aşa s-au şi derulat în continuare dezbaterile, fără a mai lua în calcul responsabilităţile neasumate de MJ.

În raportul de anul trecut s-a prevăzut necesitatea cooperării între toate autorităţile pentru îndeplinirea condiţionalităţilor. CSM a redactat un plan concret de măsuri. MJ a refuzat să ia parte la redactarea şi asumarea acestui plan, probabil din simplul motiv că ideea a aparţinut altei instituţii, văzută de Predoiu tot timpul ca un adversar şi nu ca un partener.

Ridicarea MCV a fost marele vis al lui Predoiu. Neîmplinit pe toată durata mandatului său. A crezut că MCV începe şi se sfârşeşte cu el. Îşi propusese din 2008 să contribuie ridicarea MCV. Nu a reuşit. Nici măcar nu cred că e conştient că prin atitudinea sa de totală blocare a comunicării cu CSM şi instanţele, a contribuit din plin la menţinerea lui.

Numirea şefilor MP

Predoiu pozează în susţinător al DNA. Eu însă îmi amintesc că în 2008, la finalul primului mandat al lui Morar, ministrul Predoiu – fără a face vreo evaluare a conducerii DNA – a propus în această funcţie o persoană care nu a fost îmbrăţişată nici de CSM, nici de şeful statului. Cam cum făcuse ministrul Chiuariu cu procurorul Ţuluş din conducerea CSM.

Revenind în prezent, insist să spun că Predoiu nu a demarat procedura de numire a procurorului şef al DNA – se scuză fostul ministru că ar fi făcut-o dacă şi-ar fi continuat mandatul. Ce nu poate justifica ministrul este de ce nu a făcut acest lucru din moment ce mandatul lui Morar a expirat în februarie 2012 şi el ştia asta.

Şi încă ceva: potrivit legii, ministrul justiţiei trebuia să prezinte Parlamentului concluziile sale asupra raportului de activitate al DNA şi am MP. Niciodată Predoiu nu a făcut-o (bine, nici miniştrii dinainte nu au făcut-o).

Strategii

Predoiu se laudă cu o Strategie a Justiţiei. Documentul de care vorbeşte este, probabil, Strategia de dezvoltare a justiţiei ca serviciu public. Ei bine, acesta nu a fost niciodată aprobată, a rămas o simplă propunere. Dar a fost lansat cu mare fală şi însăşi CE face referire într-un raport la acest document de care, în timp, au uitat cu toţii.

Doar câteva aspecte cuprinse în Strategia neaprobată:

– Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie: ministrul raportează că a redus mai multe posturi la MJ ca să se încadreze în condiţiile de austeritate formată dintr-o direcţie a MJ. Numai că toate posturile reduse din MJ se regăsesc în nou înfiinţata ANC, care în realitate are cu un nr de posturi superior celui redus din MJ. Despre scandalul de la începutul anului soldat cu arestări la ANC, nu mai amintesc.

– Institutul Naţional de Expertize Criminalistice: în plină criză, secondat de un procur ca Secretar de Stat, ministrul înfiinţează noi laboratoare în ţară.  Pune la conducerea INEC un procuror, deşi legea vorbeşte de un expert criminalist. Acest sistem de expertize menţine un monopol al statului în domeniu, încălcând standardele CEDO, aşa cum constată un Raport olandez întocmit în 2006. Singurul expert autentic în materie de audio-video îşi dă demisia, şi de unde era o persoană ignorată în ţară şi ale cărui idei au fost respinse de Predoiu, a ajuns să conducă un institut în Colorado. Cel de-al doilea expert care a denunţat în mod repetat nereguli din sistemul de expertize, tocmai a fost dat afară.

– avocaţii: nu a putut rezolva problema legitimităţii celor două structuri de barouri existente în România

– medierea: nu l-am auzit vorbind niciodată de importanţa medierii, situându-se de partea avocaţilor care au impresia falsă că mediatorii le vor lua pâinea. Cu toate acestea, MJ a cheltuit milioane e euro în programe interesând medierea. Fără nici un rezultat, însă.

– consilierii juridici: a rămas aceeaşi profesie incertă ca statut

– educaţia juridică pentru cetăţeni: subiectul a fost absolut ignorat de fostul ministru, înconjurat de auto-intitulaţi specialişti în „management juridic” şi „management judiciar” lipsiţi de minime abilităţi de comunicare.

Mai vorbeşte Predoiu de o Strategie Naţională Anticorupţie – e a patra de acest gen în România. Această Strategie a apărut exact cu câteva zile înainte să vină o echipă de la Comisia Europeană; aproape simultan cu inventarea unei soluţii de urgentare a implementării MCV, reformându-se o comisie care nu ştiu dacă s-a întrunit de două sau trei ori de când există MCV. De fapt, a venit atât de târziu, că două instituţii de bază – CSM şi MAI – au venit cu propria strategie sectorială mai înainte ca documentul de bază să fi fost aprobat. Eu nu văd vreun rezultat al acestei Strategii, la care recent a aderat şi Parlamentul. Este încă un document neasumat serios şi nesprijinit financiar cu care să luăm ochii Europei.

Răspunderea disciplinară

Predoiu însuşi s-a dus în Senat să ceară votul pe legea de răspundere disciplinară a magistraţilor,  după ce Camera Deputaţilor respinsese aberantul proiect.

A obţinut votul prin trei minciuni. Mai întâi, în discursul său a spus că această legea nu e dorită doar de către liderii magistraţilor, şi că în realitate magistraţii şi-ar dori-o – ministrul ştia însă foarte bine că toţi magistraţii din ţară s-au opus acestei legi şi au arătat-o în scris, cu excepţia a trei oameni, dintre care doi lucrau în ministerul său şi unul, prieten cu primii, în Inspecţie; doar ei şi numai ei au susţinut acea aberantă lege care a dus la caracterizarea ce va apărea tot mai des de acum: reversibilitatea reformelor din justiţie. Apoi le-a justificat parlamentarilor necesitatea acestei legi printr-un discurs lacrimogen despre un bătrânel care şi-a pierdut casa şi cum nici un magistrat nu a răspuns  – ministrul vorbea de erori de judecată, or legea nu se referea la aşa ceva. Iar cea mai tare minciună a fost cum că de adoptarea acestei legi depinde ridicarea MCV şi aderarea la Shengen – or, aceasta lege nu a fost niciodată o condiţionalitate din partea CE, şi după cum vedem MCV nu a fost ridicat, iar în Schengen încă nu am ajuns.

Această lege, prezentată de Predoiu ca o mare realizare al mandatului său, conţine în realitate bazele pentru un control politic asupra justiţiei, neîntâlnit în sistemul nostru decât în vremurile de tristă amintire de dinainte de 2004: Inspecţia Judiciară este scoasă de sub autoritatea CSM, ministrul justiţiei poate solicita demararea cercetărilor când nu este mulţumit de un act, măsură sau decizie luată de un magistrat (aceasta chiar în cursul soluţionării unui dosar), acelaşi ministru capătă putere de control al inspectorului când el este organul care sesizează şi, mai mult, capătă putere discreţionară de a decide asupra trimiterii în judecată disciplinară a magistratului indiferent de opinia inspectorului (fără ca legea să prevadă un termen în care o poate face), având apoi posibilitatea de a contesta în justiţie hotărârea CSM.

Legea a fost criticată de ONG-uri şi contestată de magistraţi, şi niciodată nu voi înţelege de ce CCR nu ne-a dat dreptate. Dovadă că acest mecanism este un instrument ce poate fi folosit politic este tocmai sesizarea făcută de noul ministru cu privire la judecătorii din cazul „Trofeul calităţii”. Aşadar, ministrul Predoiu (secondat de o judecătoare care îşi propunea la început de mandat ministerial „consolidarea statului de drept”) este autorul primei încălcări legislative majore a independenţei justiţiei şi punerii în pericol a statului de drept (deşi se lăuda făţarnic că a implementat în România standarde ale statului de drept superioare altor state UE). Asta ne-a făcut pe noi, magistraţii, să realizăm că în România reforma justiţiei poate regresa prin voinţa politică într-un mod extrem de simplu. Ce s-a întâmplat în zilele de după decizia finală în dosarul „Trofeul calităţii”, ne-a confirmat: procurori acuzaţi în mod iresponsabil că fac dosare politice, judecători insultaţi, membri CSM ameninţaţi, executarea hotărârilor îngreunate sau ignorate, discuţii netransparente pentru numiri în funcţii de conducere, plângeri din partea ministrului împotriva judecătorilor care dau decizii definitive.

Puţini ştiu, dar lunar sunt trimise de către MJ zeci de plângeri dinspre MJ către Inspecţia Judiciară, în baza art. 45 din Legea 317/2004. Pot spune fără să mă înşel: din păcate, azi Inspecţia lucrează mai mult pentru MJ. Deja cariera magistraţilor e verificată de Executiv. Din plin.

Aşadar, pentru a adera la UE, în România a fost nevoie să fie legiferată independenţa justiţiei, să fie transformat CSM din apendice în MJ într-o instituţie independentă, să fie luată Inspecţia Judiciară de la MJ şi dată la CSM. După 5 ani de la aderare, Predoiu ne-a întors înapoi în anul 2003. Şi el vroia, chipurile, să se ridice MCV: păi pentru asta trebuia să avem evoluţii, nu regrese.

Cooperarea cu CSM

Predoiu nu prea a venit la şedinţele CSM, dar şi-a încasat fără probleme venitul cuvenit (pe lângă cel de la minister, evident) – da, e adevărat, şi ceilalţi miniştri din 2005 încoace au făcut la fel. Dar a naibii i-a plăcut să joace un rol moralizator sau doar poate al unui autor de revista presei, trimiţând membrilor CSM înştiinţări cu articole apărute în presa străină despre mersul lucrurilor, învârtirea globului şi evoluţia crizei (da, recunosc, am fost singurul care i-am citit depeşele şi care am avut şi neobrăzarea să îi răspund, însă savurosul schimb de mesaje îl voi publica, poate, doar odată cu memoriile mele).

Nu a comunicat cu sistemul şi în unele vizite pe la instanţe a avut tupeul să le spună judecătorilor cum să judece procesele cu statul. Totul a culminat cu protestul din 2009, soldat cu blocarea de către magistraţi a activităţii pentru o lună de zile. Ce l-a interesat pe Predoiu a fost numai ca procesele comerciale să meargă în acea perioadă. În timpul protestului a încercat un şantaj spunându-ne că începe dicuţiile despre majorarea salariilor numai dacă spunem magistraţilor să intre înapoi în săli. Iar apoi, în faţa presei, a vorbit despre o înţelegere cu el pe care nu o făcusem în spatele uşilor închise.

În anii următori, a refuzat orice discuţie despre Pactul pentru Justiţie, una din principalele revendicări ale protestului din 2009. Dar azi, după ce nu mai e ministru, constat că îl vrea, după ce a susţinut mult şi bine că singurul Pact pe care îl are justiţia e însuşi MCV.

Disperat să pună mâna pe CSM, a permis ca doi angajaţi ai săi să candideze pentru CSM la alegerile din 2010. Din fericire, magistraţii s-au prins de intenţii şi au avut alte opţiuni.

A încercat să bage zâzanie între magistraţi şi CSM. Îmi aduc şi acum aminte cum o judecătoare, aflată oficial în biroul ministrului, mi-a relatat cum acesta s-a dus la un moment dat la dulap şi s-a întors cu un dosar spunând „Vrei să vezi ce fac prietenii tăi din CSM?!”. Nu sunt curios să aflu ce era în acel dosar, însă. Personal nu am nici un stres.

A avut o tactică extraordinară de subminare a conducerii reformatoare a CSM din 2011. Mai întâi a promis cooperare totală. A spus acest lucru şi în afară. După care a refuzat orice întâlnire informală. Apoi a dat interviuri în care a lovit în aripa reformistă. Totul a culminat cu o ieşire publică înainte cu o zi de alegerile din ian. 2012 pentru noua conducere a CSM, ieşire inadmisibilă din partea unui membru al executivului, prin care şi-a manifestat opţiunea dorind să influenţeze opţiunea altor CSM-işti.

Şi, mai mult, imediat după alegerea noii conduceri, într-un gest de bunăvoinţă totală, a invitat-o la întrunirile JAI (dar pe banii CSM, să ne înţelegem). Adică, într-un loc politic în care se adună miniştrii de justiţie şi de interne din statele UE, s-a prezentat ministrul justiţiei fluturând ca pe trofee două capete de magistraţi pentru a se lăuda colegilor europeni: „Ia uitaţi ce tare sunt eu, ministrul justiţiei din România, cum ţin în mână conducerea CSM!”. Evident, pe nimeni nu a interesat că aceste plecări s-au făcut pe banii CSM, că membrii CSM nu au avut acolo nicio luare de poziţie (nici nu aveau cum), şi că nu s-a văzut nici un beneficiu pentru sistem de la aceste … vizite. Prostul obicei văd că l-a preluat acum şi noul ministru, Corlăţeanu.

Integritate

Deşi retras din cabinetul său de avocatură pe perioada ministeriatului, numele său nu a dispărut de pe firmă. Predoiu nu a răspuns niciodată la acuzele din presă referitoare la o licitaţie pentru MJ, finalizată în timpul mandatului său, care a fost câştigată de o firmă la care a fost asociat socrul său.

De asemenea, poate cineva va fi curios cine a semnat demararea procedurii pentru răpire internaţională de copii împotriva unui soţ într-un caz intens mediatizat anul trecut şi de la ce casă de avocatură era avocatul care l-a reprezentat pe celălalt soţ. Şi tot aici, mai arăt un lucru: poate cineva va analiza vreodată cine sunt parlamentarii care în timpul mandatului de ministru al justiţiei al lui Predoiu au ajuns notari publici (notarii sunt, în anumite aspecte ale carierei lor, sub autoritatea MJ) creindu-se astfel cel puţin aparenţa unei legături nepotrivite între ministru care propundea proiecte şi parlamentarii-notari care votau asupra lor.

Nu ştiu cum se face că în 2006 a fost nevoie de reducerea numărului de secretari de stat de la MJ de la patru la doi, chipurile pentru a face economie. Însă, proaspăt numit în Guvern, Predoiu primeşte din nou patru posturi de SS (unul i-a revenit unui preşedinte de curte de apel, şi nu voi înţelege niciodată cum unul din cei 15 judecători care ar fi trebuit să fie cei mai tari magistraţi din justiţia română a acceptat un post de subordonat al unui membru al executivului), dar mai şi inventează un post de sub-secretar de stat, funcţie în care ajunge fostul său partener.

Revin la subiect: Predoiu nu a sprijinit în niciun fel Strategia de întărire a integrităţii din justiţie elaborată de noi în premieră pentru un sistem de justiţie din Europa, iar când am declarat anul trecut „Toleranţă zero la corupţia din justiţie” nu a avut niciun semnal de încurajare. Din contra, se întâlnea cu magistraţi sau cu şefi din instanţe spunându-le cum ajung la el informaţii despre corupţia din justiţie – acum, de ce şi cine îi trimitea lui aşa ceva, eu nu îndrăznesc să întreb, căci bănuiesc. Dar ce competenţă avea el în această direcţie, asta nu înţeleg.

Încă ceva trebuie menţionat aici:  acelaşi ex-ministru Predoiu a refuzat constant să susţină eliminarea pensiei de serviciu a magistraţilor corupţi. Asta, deşi însuşi CSM a cerut-o. Nu-i nimic, avem în prezent magistraţi care au ieşit de la mititica ce îşi încasează pensia. Şi, mai mult, unii foşti magistraţi, condamnaţi pentru corupţie, fac avocatură bine mersi. Şi asta i se “datorează” unui ministru pentru care integritatea părea un cuvânt cu care se trezeşte şi cu care se culcă.

Site-ul MJ abundă de comunicate de presă cu privire la lăudarea acţiunilor Curţii de Apel Timişoara. Partizanatul unui secretar de stat cu această curte este vizibil. Dar când la acea curte a fost arestat vicepreşedintele, MJ – promotor al anticorupţiei – nu a avut nicio reacţie de dezavuare.

Despre sms-urile trimise unor membri CSM la adresa altor membri CSM, pentru a-i discredita pe aceştia din urmă şi pentru a băga râcă între membrii principalului organism văzut de Predoiu drept concurent cu el, nu mai vorbesc. E de-a dreptul declansant.

În concluzie:

În realitate, Predoiu a născut strategii, a iniţiat memorandumuri şi a avut declaraţii publice mimând intenţii. S-a ferit să îşi asume acţiuni şi întotdeauna  a arătat că responsabilităţile ar reveni altor instituţii. Părerea mea este că a fost un om interesat doar de propria imagine.

Cât de multe s-au schimbat în justiţia română prin implicarea lui Predoiu, recunosc că eu nu pot aprecia în mod obiectiv. Pentru că mă împiedică sentimentul pe care îl am când văd atâta ipocrizie străvezie în limbajul dublu al celui ce a fost … doar încă un ministru al justiţiei.

Cristi DĂNILEȚ
Judecator, Membru CSM

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “Predoiu, doar un fost ministru al justitiei”

  1. ANONIM spune:

    Sustinerea ref. prof Predoiu ca n-ar avea experienta in instanta este o porcarie si o minciuna. Probabil pentru ca nu a fost niciodata la o instanta din Bucuresti.

  2. @Pai in care instanta a fost? Spuneti, ca e usor de verificat.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.