ICCJ. Determinarea competentei instantei de executare nu se face dupa vointa partilor
3 august 2012 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că, în situaţia în care creditorul nu indică existenţa unui terţ poprit sau a unor bunuri mobile ori imobile situate pe raza teritorială a instanţei sesizate cu cererea de încuviinţare a executării silite, singurul element relevant care poate fi luat în considerare pentru stabilirea competenţei teritoriale este cel legat de domiciliul debitorului, astfel că aceasta este instanța de executare competentă să soluționeze cererea. Înalta Curte a statuat că principiul disponibilității nu poate opera în materia determinării competenţei instanţei de executare, care se face după criterii legale şi nu după opţiunea discreţionară a părţii, creditorul neputând alege competenţa după criterii pur subiective care ar conduce la înlocuirea normelor de competenţă cu opţiunea părţii. (Decizia nr. 1179 din 22 februarie 2012 pronunțată în recurs de Secția I civilă a Înaltei Curți de Casație şi Justiție având ca obiect încuviinţarea executării silite în baza unui contract de credit)
