BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalIPTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Ridicarea listelor electorale de catre PICCJ din perspectiva protectiei datelor cu un caracter personal

06.08.2012 | Mihaela MAZILU-BABEL
Newsletter
Instagram
Facebook

Avem:

Comunicatul PÎCCJ dat în data de 3.08.2012 și dispozițiile legale la care se face trimitere în cuprinsul acestuia. De asemenea, liste electorale permanente și suplimentare, liste ce conțin date cu caracter personal. În plus, avem o cauză penală pe rolul PÎCCJ care, conform art. 2 alin. (5) din Legea nr. 677/2001, intră de asemenea în domeniul de aplicare material al dreptului fundamental la protecția datelor cu un caracter personal și al Directivei 95/46/CE. Mai avem, la nivel convențional art. 8 CEDO iar la nivel unional primar art. 8 din Carta UE și art. 16 TUE precum și jurisprudența aferentă.

Urmează să analizăm (I) nelegalitatea dispunerii transferării listelor la PÎCCJ, nelegalitate ce este relevantă atunci când vom analiza dacă prin această acțiune dreptul la protecția datelor cu caracter personal a fiecărei persoane cu drept de vot a fost observat (II). În partea finală vom încerca să precizăm care sunt modalitățile de protecție a acestui drept față de măsura dispusă de procurorul de la PÎCCJ și eventuala consecință a nerespectării dreptului fundamental la protecția acestor date (III).

I. Lipsa unui temei legal  pentru transferul  și prelucrarea datelor cu caracter personal (listelor) la PÎCCJ

I.1. Autoritatea Electorală Permanentă – organ de constatare

Potrivit art. 431 alin. (5)  Legii  nr. 3/2000:

(5) Biroul Electoral Central va înainta copiile listelor electorale permanente, respectiv tabelele electorale utilizate în cadrul secţiilor de votare Autorităţii Electorale Permanente, care le va verifica în vederea depistării eventualelor voturi multiple, în termen de 60 de zile de la data referendumului. În situaţia în care Autoritatea Electorală Permanentă va constata existenţa unor persoane care şi-au exercitat votul de mai multe ori, va sesiza organele de urmărire penală în aplicarea prevederilor art. 54 alin. (2).

În doctrina de specialitate, s-a precizat că “alături de organele judiciare, uneori, la descoperirea și constatarea infracțiunilor pot participa anumite organe din afara aparatului judiciar. Aceste organe pot face acte de constatare a infractiunilor care se săvârșesc în domeniul în care acestea își desfășoară activitatea. Legea precizeaza care acte pot fi realizate de aceste organe, căror organe de urmarire penală trebuie înaintate aceste acte și termene în care se trimit actele încheiate.” (I. Neagu, Tratat de procedură penală, Partea Specială. Ediția a IIa, Universul Juridic, 2012, la pg. 54)

În ceea ce privește sesizarea specială (prevăzută la art. 43 alin.(5)) “organele de urmarire penala nu se pot sesiza din oficiu când, deși au luat la cunoștință despre savarsirea unei infractiuni prin mijloace proprii de informare, este necesară totusi plangerea prealabila a persoanei vatamate sau o altă sesizare special prevazută de lege” (I. Neagu, op.cit. p. 71)(s.a.)

În aceeași notă, art. 225 din Codul de Procedură Penală dispune (1)Când legea prevede că începerea urmăririi penale nu poate avea loc fără o sesizare specială, aceasta trebuie făcută în scris şi semnată de către organul competent, în actul de sesizare trebuie să se arate în mod corespunzător datele prevăzute în art. 222 alin. 2.” (s.a.)

În practica judiciară s-a stabilit, în recurs, că “consecința lipsei sesizării speciale (realizată în acest caz de către AEP-n.n.) duce la restituirea dosarului la procuror pentru refacerea urmăririi penale. (CURTEA DE A P E L O R A D E A Secţia penală şi pentru cauze cu minori. DECIZIA PENALĂ nr.34/R/2010.)

Din oficiu, de către procuror, poate fi dispusă doar acțiunea penală, conform art. 58 din Legea nr. 3/2000 dar nu și începerea urmăririi penale, din moment ce AEP nu a constatat și realizat identificarea unor persoane anume, viitoare inculpate.

I.2. Etapele cercetării penale cu privire la infracțiunea de vot multiplu

Legea 3/2000 împarte desfășurarea cercetării penale în două etape:

1. etapa actelor premergătoare – AEP are obligația legală și competența de a constata (în urma trimiterii listelor de către BEC într-un termen de 60 de zile), cf. art. 431 alin. (5),  existența sau nu a unor persoane, pe listele permanente sau suplimentare, care și-au exercitat dreptul de a vota de mai multe ori. (această exercitare fiind o infracțiune conform art. 54 alin. (2) din Legea 3/2000). De altfel, procesul-verbal prin care se constată realizarea acestor acte premergătoare de către AEP constituie un mijloc de probă.

2. etapa activităților de urmărire penală – organul de urmărire penală va putea dispune, în urma sesizării realizate de către AEP, începerea urmării penale (pentru a verifica dacă există informații concludente cu privire la săvârșire infracțiunii de vot multiplu, infracțiune prevăzută la art. 54 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 –  în acest caz aceasta va coincide și cu începerea acțiunii penale din moment ce AEP transmite organului de urmărire penală date cu caracter personal prin care se pot identifica persoanele care sunt suspectate de săvârșirea infracțiunii de vot multiplu.

I.3. Acte premergătoare vs. acte ce țin de activitatea de urmărire penală (PÎCCJ  acționând în domeniul de competență exclusiv al AEP?)

Deși comunicatul SUPC PÎCCJ din data de 3.08.2012 stabilește că: “documentele ridicate sunt necesare în efectuarea activităților de urmărire penală” și că “s-au dispus măsurile necesare pentru îndeplinirea activităților prevăzute de articolul 431 alineatul 5 din Legea nr. 3/2000 cu modificările și completările ulterioare.” dar cum, pe de altă parte, AEP nu a sesizat organele de urmărire penală pentru realizarea începerii urmării penale, considerăm că actul de ridicare și verificare a listelor permanente și suplimentare face parte din categoria actelor premergătoare, acte ce intră în competența apriorică a AEP.

Ce sunt actele premergătoare?

Actele premergatoare urmaririi penale au fost caracterizate ca fiind acte procedurale cu natura si functionalitate specifice, plasate in afara procesului penal”. (I. Neagu, op. cit. p.99)

“Actele premergatoare, denumite in literatura de specialitate investigații prealabile, au menirea de a completa informatiile pe care organele de urmarire penala le au cu privire la savarsirea unor infractiuni, fie numai sa verifice aceste informatii pentru a se putea desprinde concluziile corespunzatoare in legatura cu inceperea urmaririi penale.”(I. Neagu, op. cit. p.99)

“Precizam ca nu în orice cauza penala este necesara efectuarea de acte premergatoare urmaririi penale, ci numai in situatiile in care actele de sesizare adresate organelor de urmarire penala nu contin suficiente elemente care sa conduca la formarea convingerii ca poate incepe urmarirea penala” (I. Neagu, op. cit. p. 101)

Pe de altă parte, dacă nu le considerăm acte premergătoare urmăririi penale și de fapt, le considerăm ca intrând în sfera actelor dispuse în timpul urmăririi penale (comunicatul PÎCCJ precizează că “documentele ridicate (inclusiv listele-n.n.) sunt necesare în efectuarea activităților de urmărire penală), atunci aceste acte  sunt o consecință a începerii din oficiu a urmării penale (deoarece AEP nu a sesizat PÎCCJ). Totuși, având în vedere natura infracțiunii și faptul că a priori, este nevoie de acces la date cu caracter personal, începerea din oficiu a urmăririi penale (fără sesizarea specială a AEP) nu poate fi dispusă în mod legal, o rezoluție de începere a urmăririi penale fiind în acest sens lipsită de temei legal. (Legea 3/2000 dispune că pentru verificările ce vor fi realizate în baza art. 54 alin. 2, AEP trebuie să sesizeze, a priori, organul de urmărire penală).

În consecință, și măsura de verificare și ridicare a listelor permanente și suplimentare, fiind un act accesoriu actului de începere din oficiu a umăririi penale in rem, este lovit de nulitate.

De altfel, PÎCCJ nu a precizat în baza căror dispoziții legale s-a dispus începerea urmăririi penale din moment ce acesta nu a fost sesizat, a priori, de către AEP (de altfel, în comunicat nu se precizează existența unei rezoluții de începere a urmăririi penale). Dacă însă începerea urmăririi penale nu a fost dispusă și ne aflăm în faza actelor premergătoare, PÎCCJ nu ar avea temei legal să realizeze aceste investigații din moment ce singura competentă este AEP, aceasta fiind de altfel și autoritatea independentă care are acces, în mod legal (în baza art. 431 alin. (5) al Legii nr. 3/2000) la listele permanente și suplimentare și deci la datele cu caracter personal conținute.

II. Dreptul la protecția datelor cu un caracter personal și vătămarea prin încălcarea dreptului fundamental prin transferul și prelucrarea dispusă de către procurorii SUPC PÎCCJ

În primul rând, legiferarea dreptului la protecţia datelor cu caracter personal are ca scop “garantarea şi protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanelor fizice, în special a dreptului la viaţa intimă, familială şi privată, cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal”, conform art. 1 al Legii 677/2001, lege de transpunere în dreptul intern a Directivei nr. 95/46/CE ce are ca obiect protecţia persoanei cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal.

În al doilea rând, conform art. 26 din Constituţia României, autorităţile publice, precum PÎCCJ, au obligaţia sporită de a garanta dreptul la viaţă privată al persoanelor, astfel: “(1) Autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.” Or, listele electorale permanente conţin detalii din viaţa privată a cetăţenilor români – precum opţiunea acestora de a vota sau nu la referendumul pentru demiterea preşedintelui României (concretizată prin semnătura sau absenţa semnăturii din dreptul numelor lor de pe listele electorale), dar conţin şi date personale cu scop de identificare, respectiv CNP-ul, date care se bucură şi ele de o protecţie sporită a legii.

II.1 Încălcarea de către PÎCCJ a dispozițiilor convenționale ce protejează dreptul la viață privată

Înainte de a analiza prevederile legii speciale, ne putem opri la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia protecţiei dreptului la viaţă privată (art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului), conform căreia, pentru ca un stat să fi încălcat acest drept, trebuie să fie îndeplinite cumulativ două condiţii:

1. să existe o încălcare a acestui drept

2. încălcarea să nu fie justificată de excepţiile prevăzute la art. 8 alin. (2), care impune ca aceasta:

a) să fie prevăzută de lege

b) să fie o măsură necesară într-o societate democratică (justificată de securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii şi a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora).

În ceea ce priveşte situaţia analizată, nu există dubii cu privire la faptul că preluarea unor liste nominale, în scopul de a fi consultate, care conţin opţiunea de a vota sau a nu vota a persoanelor identificate, precum şi CNP-ul fiecăreia, reprezintă o ingerinţă în dreptul la viaţă privată aşa cum este protejat de art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului. Conform jurisprudenţei constante a Curţii, stocarea de către o autoritate a datelor legate de viaţa privată a unui individ poate constitui o ingerinţă în sensul art. 8 al Convenţiei (a se vedea Leander c. Suediei), indiferent dacă datele sunt sau nu utilizate (a se vedea Amann c. Elveţiei). De asemenea, nu există niciun dubiu cu privire la faptul că datele preluate de PÎCCJ sunt date cu caracter personal. Acestea sunt definite de legea specială (art. 3 lit. a) ca fiind “orice informaţii cu privire la o persoană fizică identificată sau identificabilă” (aceeaşi definiţie este utilizată şi de CEDO în cauzele cu privire la prelucrarea datelor private, întrucât ea a fost enunţată în termeni identici încă din 1981 în Convenţia 108, ratificată de statele membre ale Consiliului Europei, cu privire la protecţia datelor cu caracter personal (art. 2 lit. a))  – precum, de exemplu, informaţia dacă aceasta a participat sau nu la procesul electoral sau CNP-ul persoanei.

Următoarea condiţie este ca această ingerinţă să fie prevăzută de lege. Am arătat mai sus cum PÎCCJ a acţionat dincolo de limitele stabilite de lege. În plus, aşa cum Curtea de la Strasbourg reaminteşte în jurisprudenţa sa constantă, condiţia ca ingerinţa să fie prevăzută de lege nu înseamnă doar ca aceasta să existe în cuprinsul unei legi, ci înseamnă şi ca legea respectivă să respecte statul de drept, “să fie accesibilă persoanei şi previzibilă” (a se vedea Rotaru c. României, punctul 50 şi S. şi Marper c. Regatului Unit, punctul 95). În condiţiile în care păstrarea proceselor-verbale rezultate în urma procesului electoral se află în competenţa AEP, o autoritate independentă, ce are şi obligaţia să sesizeze organele de urmărire penală dacă descoperă nereguli cu privire la legea electorală, competenţă pe care în situaţia de faţă şi-a arogat-o PÎCCJ, nu ne aflăm în prezenţa predictibilităţii legii.

II.2. Încălcarea de către PÎCCJ a dispozițiilor interne de protecție a datelor cu caracter personal

Art. 2 alin.(5) din Legea 677/2001 precizează:În limitele prevăzute de prezenta lege, aceasta se aplică şi prelucrărilor şi transferului de date cu caracter personal, efectuate în cadrul activităţilor de prevenire, cercetare şi reprimare a infracţiunilor şi de menţinere a ordinii publice, precum şi al altor activităţi desfăşurate în domeniul dreptului penal, în limitele şi cu restricţiile stabilite de lege.”

Astfel, în baza art. 2 alin. (5) aflăm că domeniul de aplicare al Legii nr. 667/2001 vizează și prelucrările sau transferul de date cu caracter personal efectuate în cursul cercetării penale. De altfel, prin ridicarea acelor liste și prin analiza lor de către procurorii PÎCCJ suntem în prezența unui transfer de date cu caracter personal de la un operator de date cu caracter personal la un alt operator (PÎÎCJ), transfer  efectuat în cadrul activităților de cercetare a infracțiunilor, respectiv a cercetării prealabile a existenței/inexistenței infracțiunii de vot multiplu. Ulterior, prin analiza listelor, PÎCCJ va realiza și operațiuni de prelucrare a acestor date.

Pe de altă parte, observăm că art. 2 alin. (5) face trimitere la existența unor  limite cu privire la aplicarea dreptului fundamental la protecției datelor cu un caracter personal în cazul specific al cercetării penale. Aceste limite sunt stipulare în art. 16 din Legea nr. 677/2001.

Vom arăta că aceste limite sunt inaplicabile acțiunii de prelucrare a datelor de către PÎCCJ.

II.2.1. Excepții la dreptul de a cere protecția datelor cu un caracter personal

Cu titlu preliminar menționăm că art. 12, 13, art. 14 alin. (3) și art. 15 stabilesc mecanismele-drepturi prin care o persoană poate impune și cere protecția datelor sale cu caracter personal, mecanisme ce sunt “anihilate” atunci când condițiile cumulative dispuse în cuprinsul art. 16 jos-redat, sunt îndeplinite.

Art. 16: Excepţii

(1) Prevederile art. 12, 13, ale art. 14 alin. (3) şi ale art. 15 nu se aplică în cazul activităţilor prevăzute la art. 2 alin. (5), dacă prin aplicarea acestora este prejudiciată eficienţa acţiunii sau obiectivul urmărit în îndeplinirea atribuţiilor legale ale autorităţii publice.

(2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile strict pentru perioada necesară atingerii obiectivului urmărit prin desfăşurarea activităţilor menţionate la art. 2 alin. (5).

(3) După încetarea situaţiei care justifică aplicarea alin. (1) şi (2) operatorii care desfăşoară activităţile prevăzute la art. 2 alin. (5) vor lua măsurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor persoanelor vizate.

(4) Autorităţile publice ţin evidenţa unor astfel de cazuri şi informează periodic autoritatea de supraveghere despre modul de soluţionare a lor.

Vom analiza, în continuare, dacă actul de a dispune ridicarea listelor electorale permanente și suplimentare, ridicare ce reprezintă un transfer dar și o prelucrare a datelor cu caracter personal ( cf. art. 3 lit. b din Legea nr. 677/2001) realizată de către PÎCCJ,  intră în domeniul de aplicare al limitei conținute în art. 16 din Legea nr. 677/2001:

Conform interpretării ad litteram a art. 16 suntem în prezența a două condiții cumulative ce trebuie îndeplinite de către PÎCCJ

  1. Prima condiție: autoritatea publică, respective organul de urmările penală (în speța prezentă) trebuie să acționeze în îndeplinirea atribuțiilor legale.
  2. A doua condiție: prin activarea mecanismelor-drepturi de protecție de către titularul datelor cu un caracter personal (dispuse la art. 12, 13 și art. 14 alin. 3 și art. 15) să se aducă un prejudiciu eficienței acțiunii sau obiectivului urmărit de organul de cercetare penală.

În ceea ce privește prima condiție, aceasta nu este îndeplinită deoarece așa cum am demonstrat în capitolul I al acestui articol, cf. art. 43 alin. (5) din Legea nr. 3/2000 PÎCCJ are nevoie de sesizarea specială a AEP pentru a dispune începerea urmăririi penale și pentru a avea acces, parțial, la acele date cu caracter personal conținute în listele respective.

Astfel, cînd măsura de transferare a datelor cu caracter personal a fost dispusă de către PÎCCJ, acesta neacționând în îndeplinirea atribuțiilor legale în materia infracțiunii de vot multiplu, această măsura trebuia în totalitate să respecte dispozițiile legii nr. 677/2001, fără excepție. Drept urmare, ar fi trebuit obținut consimțământul expres al fiecărui votant cu privire la transferul numelui și prenumelui iar în ceea ce privește CNP-ul, acesta nu ar fi putut fi dezvălui PÎCCJ, în condițiile prezentei spețe, fără excepție. (cf. art. 8 alin.(1) din Legea nr. 677/2001)

Art. 8: Prelucrarea datelor cu caracter personal având funcţie de identificare

(1) Prelucrarea codului numeric personal sau a altor date cu caracter personal având o funcţie de identificare de aplicabilitate generală poate fi efectuată numai dacă:

a) persoana vizată şi-a dat în mod expres consimţământul; sau

b) prelucrarea este prevăzută în mod expres de o dispoziţie legală.

În ceea ce privește a doua condiție cumulativă, considerăm că nu ar fi îndeplinită chiar dacă, s-ar admite că PÎCCJ a acționat în îndeplinirea atribuțiilor legale.(presupunând că prelucrarea  realizată de către PÎCCJ este prevăzută în mod expres de o dispoziție legală)

În primul rând, trebuie precizat că sarcina probei cu privire la a doua condiție se transferă la organul de urmărire penală (procurorul PÎCCJ)  deoarece, fiind vorba de un drept fundamental la protecția datelor cu caracter privat, drept care se transformă în dreptul la informare, dreptul la opoziție sau în dreptul la intervenție asupra informațiilor,dovedirea faptului că nerespectarea acestui drept a fost necesară pentru a nu se aduce un prejudiciu eficienței acțiunii de cercetare penală, revine procurorului care a dispus luarea acelei măsuri.

O primă consecință a transferului de sarcină a probei constă în faptul că, a priori, orice persoană înscrisă pe acea listă permanentă sau suplimentară, listă ce a ajuns la autoritatea publică (procurorii SUPC a PÎCCJ) are dreptul să ceară ștergerea imediată de pe listă a numelui și prenumelui (în baza art. 14 alin. (1) legii nr. 677/2001) deoarece transferul datelor cu caracter personal nu s-a făcut cu consimțământul expres al acesteia sau, să-și exercite, dintr-un  motiv obiectiv, dreptul la opoziție.

Art. 14: Dreptul de intervenţie asupra datelor

(1) Orice persoană vizată are dreptul de a obţine de la operator, la cerere şi în mod gratuit:

a) după caz, rectificarea, actualizarea, blocarea sau ştergerea datelor a căror prelucrare nu este conformă prezentei legi, în special a datelor incomplete sau inexacte;

b) după caz, transformarea în date anonime a datelor a căror prelucrare nu este conformă prezentei legi;

c) notificarea către terţii cărora le-au fost dezvăluite datele a oricărei operaţiuni efectuate conform lit. a) sau b), dacă această notificare nu se dovedeşte imposibilă sau nu presupune un efort disproporţionat faţă de interesul legitim care ar putea fi lezat.

(2) Pentru exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) persoana vizată va înainta operatorului o cerere întocmită în formă scrisă, datată şi semnată. În cerere solicitantul poate arăta dacă doreşte ca informaţiile să îi fie comunicate la o anumită adresă, care poate fi şi de poştă electronică, sau printr-un serviciu de corespondenţă care să asigure că predarea i se va face numai personal.

(3) Operatorul este obligat să comunice măsurile luate în temeiul alin. (1), precum şi, dacă este cazul, numele terţului căruia i-au fost dezvăluite datele cu caracter personal referitoare la persoana vizată, în termen de 15 zile de la data primirii cererii, cu respectarea eventualei opţiuni a solicitantului exprimate potrivit alin. (2).

O a doua consecință este faptul că, ulterior, procurorul va trebui să arate, în eventualitatea unui refuz, de ce consideră că ștergerea numelui și prenumelui persoanei – titular al dreptului la protecția datelor cu caracter personal, de pe listele supuse cercetării penale ar aduce un prejudiciu eficienței acțiunii de cercetare penală în condițiile în care s-ar păstra codul unic personal, cu ajutorul căruia s-ar putea verifica dacă a existat un vot multiplu sau nu urmând, ca, mai apoi, să ceară autorității competente comunicarea numelui și prenumelui persoanei care deține acel CNP și cu privire la care există probe că a votat multiplu.

Totuși, precizăm că în speță, prima condiție nu este îndeplinită și astfel, chiar si motivarea unui refuz de către PÎCCJ nu ar prezenta relevanță din moment ce PÎCCJ a acționat în afara atribuțiilor legale conferite cu privire la cercetarea faptelor ce pot constitui  infracțiunea de vot multiplu.

Cine va decide dacă PÎCCJ a acționat în îndeplinirea atribuțiilor legale?

Există două căi – cea conform procedurii penale (art. 275/art. 278 din Codul de procedură penală) sau/și cea conform dreptului de acces în justiție în baza art. 18 alin.(1) din Legea nr. 677/2001. Acestea vor fi detaliate în partea finală a acestui articol.

II.2.2. Măsura excesivă a PÎCCJ

Mai mult, chiar dacă ar fi acţionat în limitele legale, PÎCCJ nu s-a asigurat mai întâi că datele luate de la AEP sunt adecvate şi neexcesive prin raportare la scopul în care sunt colectate şi ulterior prelucrate. Cu alte cuvinte, preluarea proceselor verbale şi anexelor acestora de către PÎCCJ în scopul de a identifica fraudele electorale este excesivă în raport cu scopul de a identifica fraudele electorale.

Nu doar că PÎCCJ, în mod legal, trebuia să acţioneze punctual, în urma suspiciunilor AEP concretizate într-o sesizare specială, dar chiar dacă ar fi putut în mod legal să preia competenţa AEP pentru a depozita procesele-verbale şi a face toate verificările necesare, PÎCCJ ar fi putut să ia în considerare doar liste anonimizate, pe care există numai CNP-uri, CNP-uri pe care, ulterior, le-ar fi putut compara cu diferite alte baze de date, identificând astfel persoanele decedate înregistrate pe liste, dar şi persoanele care au votat de două sau mai multe ori.

Drept concluzie provizorie, există argumente puternice pentru ca acţiunea PÎCCJ analizată să fie considerată ca încălcând dreptul la protecţia vieţii private, aşa cum este prevăzut în art. 8 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, art. 26 din Constituţia României ce garantează şi el dreptul la viaţă privată, dar şi prevederile Legii nr. 667/2001 cu privire la protecţia datelor cu caracter personal.

III. Mijloacele procesuale ale persoanelor vătămate prin atingerea adusă dreptului fundamental:

III.1. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală

Cf. art. 275 Codul de procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin aceasta s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. Astfel, nu numai persoanele care participă în calitatea de părți în procesul penal ci și orice persoane ale căror interese legitime au fost vătămate printr-un act sau printr-o măsură procesuală.(I. Neagu, op. cit. p. 156)

Art. 275 din Codul de procedură penală:

Dreptul de a face plângere

Orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime.

Plângerea se adresează procurorului care supraveghează activitatea organului de cercetare penală şi se depune fie direct la acesta, fie la organul de cercetare penală.

Introducerea plângerii nu suspendă aducerea la îndeplinire a măsurii sau a actului care formează obiectul plângerii.

Art. 277:

Termenul de rezolvare

Procurorul este obligat să rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi să comunice de îndată persoanei care a făcut plângerea modul în care a fost rezolvată.

Pe de altă parte, din moment ce măsura de ridicare a listelor electorale a fost dispusă, conform Comunicatului, de către procurorii SUPC- PÎCCJ și deci în cadrul urmăririi penale dispuse din oficiu în urma “comunicatul Curţii Constituţionale din data de 02.08.2012, privind datele contradictorii primite de la autorităţile publice privind numărul persoanelor aflate pe listele electorale permanente”, este incident și art. 278 din Codul de procedură penală.

“În cadrul art. 278 legea distinge doua categorii de acte ale procurorului împotriva cărora cei interesați pot face plângere. Astfel, pe de o parte, este prevăzută posibilitatea atacării actelor efectuate de către procuror, iar pe de altă parte, pot fi atacate actele efectuate de organele de cercetare penală pe baza dispozițiilor date de către procuror. Ambele categorii de acte sunt însă ale procurorului, deoarece constituie manifestări de voință ale acestuia în legătura cu desfășurarea urmăririi penale.”  (I. Neagu, op. cit. p.157)(s.a.)

“Plângerea împotriva actelor procurorului PÎCCJ se rezolvă de către procurorul-șef de secție al PÎCCJ. (respectiv procurorul-șef al SUPC al PÎCCJ).

Vătămarea este prezumată atunci când s-a adus atingere unui drept fundamental conținut atât în art. 8 CEDO, art. 8 din Carta UE dar și în Constituția României. De altfel, acțiunea în afara dispozițiilor legale speciale aplicabile și în cadrul cercetării penale dar și impunerea consimțământului expres al persoanei cu privire la care se prelucrează date cu caracter personal, toate acestea  arată faptul că simpla nerespectare aduce o vătămare persoanei vizate.

III.2. Dacă procurorul refuză să dea curs plângerii făcute conform dispozițiilor de procedură penală sus-detaliate și dacă, de asemenea, în baza dispozițiilor legii nr. 677/2001 refuză anonimizarea acelor date cu caracter personal, persoana interesată va putea sesiza autoritatea de supraveghere și/sau instanța, cf. art. 18  alin. 1 din Legea nr. 677/2001. De altfel, autoritatea de supraveghere se poate sesiza și din oficiu.

Art. 18: Dreptul de a se adresa justiţiei

(1) Fără a se aduce atingere posibilităţii de a se adresa cu plângere autorităţii de supraveghere, persoanele vizate au dreptul de a se adresa justiţiei pentru apărarea oricăror drepturi garantate de prezenta lege, care le-au fost încălcate.

(2) Orice persoană care a suferit un prejudiciu în urma unei prelucrări de date cu caracter personal, efectuată ilegal, se poate adresa instanţei competente pentru repararea acestuia.

(3) Instanţa competentă este cea în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Cererea de chemare în judecată este scutită de taxă de timbru.

Consecințele acțiunii în baza art. 18 alin. (1) coroborat cu art. 14 lit. b ar fi, în speța de față, obligarea procurorului  de către instanță, să anonimizeze acele date, în sensul ștergerii numelui și a prenumelui. Bineînțeles, listele originale vor fi și la AEP (în urma predării lor de către BEC în termen de 60 de zile de la data realizării referendumului – de altfel, procurorul PÎCCJ a luat listele de la societatea comercială însărcinată cu procesarea acestor date și nu de la AEP).

În ceea ce privește prelucrarea nelegală, în cazul în care autoritatea de supraveghere sau instanța observă o încălcare a dreptului la protecția datelor cu un caracter personal prin realizarea unei prelucrări nelegale de către PÎCCJ, cf. art. 32 din legea nr. 677/2001 “Prelucrarea datelor cu caracter personal de către un operator sau de o persoană împuternicită de acesta, cu încălcarea prevederilor art. 410 sau cu nesocotirea drepturilor prevăzute la art. 1215 sau la art. 17, constituie contravenţie, dacă nu este săvârşită în astfel de condiţii încât să constituie infracţiune, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000.000 lei la 250.000.000 lei.”

Pe de altă parte, în cazul cercetărilor penale, art. 27 alin. 5 dispune: “dacă exercitarea atribuţiei de investigare a autorităţii de supraveghere are ca obiect o prelucrare de date cu caracter personal, efectuată de autorităţile publice în legătură cu activităţile descrise la art. 2 alin. (5) pentru un caz concret, este necesară obţinerea acordului prealabil al procurorului sau al instanţei competente.” (s.a.). Menționăm că art. 27 alin.(5) nu este aplicabil din moment ce avem o urmărire penală in rem și nu o acțiune penală (deci nu un caz concret cu privire la o anumită persoană)

În ceea ce privește sesizarea din oficiu a autorității de supraveghere, dacă instanța a fost sesizată (cf. art. 18), autoritatea de supraveghere nu mai are competența să pornească investigația cu privire la aceleași părți. (art. 27 alin. (2) “Atribuţiile de investigare nu pot fi exercitate de către autoritatea de supraveghere în cazul în care o cerere în justiţie introdusă anterior are ca obiect săvârşirea aceleiaşi încălcări a drepturilor şi opune aceleaşi părţi”)

IV. Concluzii

  1. Procurorii SUPC-PÎÎCJ nu au competența să dispună din oficiu începerea urmăririi penale cu privire la infracțiunea de vot multiplu (folosind ca temei legal dispozițiile speciale ale  Legii nr. 3/2000) ca urmare a unui comunicat al Curții Constituționale.
  2. Chiar dacă ar fi avut această competență, cf. Legii nr. 677/2001, ca operator de date cu caracter personal, ar fi avut obligația să asigure respectarea drepturilor la protecția datelor cu caracter personal și să ceară listele electorale modificate, în sensul ștergerii numelui și a prenumelui votanților și a celor care nu au votat, pentru a asigura că nimeni nu poate să afle, fără consimțământul expres al fiecărui votant în parte, dacă altcineva a votat sau nu (informație ce constituie date cu caracter personal)
  3. Fiecare persoană de pe listele permanente și suplimentare poate cere, procurorului ierarhic-superior (cf. art. 275 Cod de procedură penală) să verifice legalitatea acestei dispoziții de a cerceta listele electorale sau, să solicite procurorului de caz să anonimizeze informația cu caracter personal conținută pe acea listă.  (cf. art. 14 din Legea nr. 677/2001). Alternativ, fiecare persoană va putea sesiza, cf. art. 18 alin.(1) sau (2) instanța competentă din raza teritorială a propriului domiciliu în vederea apărării dreptului la protecția datelor cu un caracter personal, drept încălcat prin preluarea listelor electorale de către procurorii SUPC -PÎCCJ.

* Autorul dorește să mulțumească Gabrielei Zanfir pentru sprijinul acordat în redactarea acestui articol.

Mihaela MAZILU-BABEL

Newsletter
Instagram
Facebook

Aflaţi mai mult despre , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate