Nulitatea actelor de procedura in NCPC

Noul Cod de procedură civilă (în continuare NCPC) reglementează nulitatea actelor de procedură civilă în cuprinsul art. 174-179.

1. Definiţie. O noutate adusă de NCPC o constituie introducerea definiţiei nulităţii actelor de procedură civilă, care până în prezent a fost concepută exclusiv de către doctrină, prin raportare la dispoziţiile art. 105-106 din actualul Cod de procedură civilă.

Potrivit art. 174 NCPC, nulitatea actelor de procedură civilă reprezintă „sancţiunea care lipseşte total sau parţial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerinţelor legale, de fond sau de formă”.

Apreciem că definiţia nulităţii actelor de procedură civilă în forma reglementată de art. 174 NCPC este incompletă, întrucât nu face nicio referire cu privire la efectele acesteia asupra actelor de procedură anterioare sau ulterioare actului desfiinţat.

În acest sens, facem trimitere la una dintre numeroasele definiţii conferite nulităţii actelor de procedură civilă de către literatura de specialitate [1], definiție pe care o apreciem ca fiind cuprinzătoare: “nulitatea reprezintă o sancţiune ce determină ineficienţa actelor de procedură îndeplinite fără respectarea regulilor de desfăşurare ale procesului civil şi care se poate răsfrânge şi asupra actelor anterioare sau ulterioare” (subl. R.S.).

2. Clasificare. Nulitatea actelor de procedură civilă se clasifică potrivit art. 174 şi urm. NCPC după cum urmează:

a) nulitate absolută – atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes public (art. 174 alin. 2); nulitate relativă – atunci când cerinţa nerespectată este instituită printr-o normă care ocroteşte un interes privat (art. 174 alin. 3)

b) nulitate condiţionată – actul de procedură este lovit de nulitate dacă prin nerespectarea cerinţei legale s-a produs părţii o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acestuia (art. 175 alin. 1); nulitate necondiţionată – nulitatea nu este condiţionată de existenţa unei vătămări, şi se aplică în cazul încălcării dispoziţiilor legale referitoare la: capacitatea procesuală, reprezentare procesuală, competenţa instanţei, compunerea sau constituirea instanţei, publicitatea şedinţei de judecată, alte cerinţe legale extrinseci actului de procedură, dacă legea nu dispune altfel (art. 176)

Deşi legiuitorul nu a reglementat expres şi alte forme ale nulităţii actelor de procedură civilă, limitându-se doar la a face trimitere la acestea (ex. nulitate totală sau parţială – art. 174, nulitate expresă – art. 175 alin. 2), este evident că clasificarea de mai sus nu este exhaustivă, completându-se cu:

c) nulitate expresă – atunci când sancţiunea nulităţii este prevăzută expres de lege [2] (ex.: art. 56 alin. 3 – nulitate absolută pentru lipsa capacităţii de folosinţă a părţii care a redactat actul, art. 83 alin. 3 şi 4 – nulitate absolută a recursului, a contestaţiei în anulare sau a revizuirii în cazul în care cererea a fost redactată  de o persoană care nu are calitatea de avocat, pentru persoanele fizice, art. 84 alin. 2 şi 3 – nulitate absolută a recursului, contestaţiei în anulare sau a revizuirii în cazul în care cererea a fost redactată  de o persoană care nu are calitatea de avocat sau de consilier juridic, pentru persoanele juridice, art. 153 alin. 2 – nulitate absolută a actelor efectuate fără respectarea procedurii de citare,  art. 162 alin. 5 – nulitate relativă a actelor efectuate ulterior citării prin publicitate, cu rea-credinţă, a uneia dintre părţi, art. 185 – nulitatea absolută a actului de procedură făcut peste termen, art. 196 coroborat cu art. 200 – nulitatea relativă [3] a cererii de chemare în judecată pentru lipsa numelui şi prenumelui, sau după caz denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia, ori semnătura părţii sau a reprezentantului,  în condiţiile prevăzute la al. 2 şi la art. 200 NCPC, art. 197 – nulitatea relativă a cererii în cazul netimbrării sau timbrării insuficiente a acesteia, art. 470 – nulitate relativă a cererii de apel pentru lipsa indicării hotărârii care se atacă şi a semnăturii, etc.); nulitate virtuală – sancţiunea nulităţii intervine chiar dacă nu a fost prevăzută expres de lege întrucât la întocmirea actului nu au fost respectate dispoziţiile legale care stabilesc condiţiile pentru încheierea acestuia

d) nulitate totală – intervine atunci când sancţiunea afectează actul în întregime (ex. art. 56, art. 83 alin. 3 şi 4 , art. 84 alin. 2 şi 3, art. 185 alin. 1 teza finală  ș.a.); nulitate parţială – dacă sancţiunea afectează actul în parte (ex. art. 197)

e) nulitate proprie – dacă sancţiunea intervine pentru nerespectarea condiţiilor care privesc actul de procedură; nulitate derivată – dacă sancţiunea intervine ca urmare a desfiinţării unui alt act cu care se află în legătură

f) nulitate extrinsecă – atunci când au fost încălcate condiţii externe ale actului de procedură (privind capacitatea procesuală, reprezentarea procesuală, competenţa instanţei, compunerea sau constituirea instanţei, publicitatea şedinţei de judecată ș.a.); nulitate intrinsecă – atunci când au fost încălcate condiţiile proprii ale actului de procedură (ex. art. 83 alin. 3 şi 4, art. 84 alin. 2 şi 3, art. 196 alin.1 ș.a.).

3. Invocarea nulităţii. Nulitatea se poate invoca fie pe cale de excepţie, fie prin exercitatea căilor de atac. Modalitatea de invocare a nulităţii diferă în funcţie de natura normei de drept încălcate – imperativă sau dispozitivă. Astfel, în situaţia în care este încălcată o normă imperativă sunt incidente dispoziţiile art. 178 alin. 1 NCPC privind invocarea nulităţii absolute. Potrivit acestui text de lege nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau după caz, de procuror, în orice stare a judecăţii cauzei, dacă legea nu prevede altfel.

Coroborând dipoziţiile art. 174 alin. 2 – care reglementează nulitatea absolută – cu cele ale art. 246 alin. 1 NCPC conform căruia „excepţiile absolute sunt cele prin care se invocă încălcarea unor norme de ordine publică”, conchidem că nulitatea absolută poate fi invocată pe cale de excepţie procesuală absolută.

Prin urmare, dispoziţiile art. 178 alin. 1 se completează cu dispoziţiile art. 247 alin. 1 din NCPC, nulitatea absolută putând fi invocată, pe cale de excepţie, de parte sau de instanţă în orice stare a procesului, dacă prin lege nu se prevede altfel. Cu toate acestea, nulitatea absolută poate fi invocată – pe cale de excepţie, în faţa instanţei de recurs numai dacă, pentru soluţionare, nu este necesară administrarea altor dovezi în afara înscrisurilor noi(art. 247 alin. 1 teza finală NCPC).

Chiar dacă regimul nulităţii absolute nu constrânge partea să invoce această sancţiune a actului procesual civil într-un anumit termen, legiuitorul a instituit obligativitatea părţilor să invoce toate excepţiile procesuale de îndată ce le sunt cunoscute ( art. 247 alin. 3 NCPC).

Raportat la momentul invocării nulităţii absolute apreciem că textul art. 178 alin. 5 NCPC ar putea naşte controverse întrucât acesta prevede că “toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancţiunea decăderii”. Aşa cum am arătat anterior, nulitatea absolută poate fi invocată în orice fază a procesului civil, neputând fi vorba de aplicarea sancţiunii decăderii din acest drept așa cum prevede art. 178 alin. 5 NCPC..

Conchidem că dispoziţiile art. 178 alin. 5 sunt aplicabile exclusiv pentru cauzele de nulitate relativă. În acest sens a statuat şi literatura de specialitate [4].

În situaţia încălcării unei norme dispozitive, sunt aplicabile dispoziţiile art. 178 alin. 2-5 – privind invocarea nulităţii relative – coroborate cu art. 246 alin. 2 şi art. 247 alin. 2-3 NCPC, care reglementează regimul excepţiilor procesuale relative.

În ceea ce priveşte nulitatea relativă, legiuitorul distinge două situaţii, în funcţie de momentul efectuării neregularităţilor care pot atrage desfiinţare actelor de procedură.

Astfel, dacă neregularităţile sunt săvârşite până la momentul începerii judecăţii, nulitatea relativă trebuie invocată prin întâmpinare, sau dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată (art. 178 alin. 3 lit.a NCPC).

Apreciem că se impune a se face distincție între momentul  efectuării neregularității  actului de procedură – anterior începerii judecății –  și termenul până la care poate fi invocată nulitatea relativă.

Se pune în mod firesc întrebarea care este momentul la care legiuitorul consideră începută judecata. În opinia noastră, momentul începerii judecății este momentul la care judecătorul constată că sunt îndeplinire condițiile prevăzute de lege pentru cererea de chemare în judecată și dispune prin rezoluție comunicarea acesteia către pârât (art. 201 alin. 1 NCPC).

A doua situaţie este aceea privind neregularităţile săvârşite în cursul judecăţii, caz în care nulitatea va fi invocată la termenul la care s-a săvârşit neregularitatea, sau, dacă partea nu este  prezentă, la termenul imediat următor (art. 178 alin. 3 lit. b) NCPC).

Dispoziţiile art. 178 alin. 3 lit. a) trebuie coroborate cu cele prevăzute la art. 247 alin. 2 NCPC, potrivit cărora „excepţiile relative pot fi invocate de partea care justifică un interes cel mai târziu la primul termen de judecată după săvârşirea neregularităţii procedurale, în etapa cercetării procesului şi înainte de a se pune concluzii în fond”.

Astfel, art. 247 alin. 2 NCPC extinde termenul reglementat de art. 178 alin. 3 lit. a) pentru invocarea nulităţii relative, în sensul că, chiar dacă partea a fost prezentă la termenul de judecată la care s-a săvârşit neregularitatea, aceasta poate invoca excepţia nulităţii relative a actului de procedură şi la următorul termen de judecată.

Cel mai probabil în practică vor exista soluţii contradictorii în ceea ce priveşte aplicabilitatea celor două texte legale. Aceasta cu atât mai mult cu cât art. 178 alin. 4 NCPC reglementează posibilitatea părţii interesate de a renunţa tacit la dreptul de a invoca nulitatea relativă.

Reiterăm faptul că în cazul  nulităţii relative se prevede expres că partea trebuie să invoce concomitent, sub sancţiunea decăderii, toate cauzele de nulitate a actelor de procedură (art. 178 alin. 5 NCPC).

În concluzie, regimul juridic al nulităţii absolute nu a fost modificat prin NCPC, spre deosebire de cel al nulităţii relative a actelor de procedură civilă.

4. Efectele nulităţii. Aplicarea sancțiunii nulității atrage lipsirea de efecte, în totalitate sau în parte,  atât a actului juridic desființat de la data întocmirii acestuia, cât şi a actelor anterioare sau ulterioare acestuia, cu care se află în legătură, indiferent dacă  nulitatea este relativă sau absolută.

În ceea ce privește nulitatea absolută se pune întrebarea dacă efectele sale pot fi înlăturate prin remedierea actului de procedură afectat de neregularități, sau dacă această posibilitate există doar în cazul nulității relative.

Din modul în care este formulat art. 177 alin. 1 NCPC rezultă fără putință de tăgadă că refacerea actului de procedură afectat de neregularități este posibilă doar în cazurile care atrag nulitatea relativă condiționată.

Cu toate acestea, nulitatea nu poate fi acoperită dacă a intervenit decăderea ori o altă sancțiune procedurală sau dacă se produce sau subzistă vreo vătămare.

În ceea ce privește nulitățile necondiționate, apreciem că nu este posibilă refacerea actelor de procedură întrucât sancțiunea se va aplica independent de existența unei vătămări. Totuşi, potrivit art. 179 alin. 4 NCPC, este posibil ca un act lovit de nulitate să producă alte efecte juridice decât cele care decurg din natura lui proprie.

Nu în ultimul rând,  aşa cum am arătat anterior, nulitatea unui act de procedură poate produce efecte şi asupra actelor anterioare şi ulterioare, dacă acestea nu pot avea o existenţă de sine stătătoare.  Deşi legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art. 177 NCPC că efectele nulităţii se pot întinde doar asupra actelor de procedură ulterioare actului desfiinţat, apreciem că sancţiunea poate afecta şi actele de procedură anterioare perfectării actului desfiinţat (spre exemplu casarea unei hotârâri judecătoreşti atrage desfiinţarea actelor de procedură anterioare pronunţării acesteia).

Având în vedere toate aspectele expuse anterior, putem concluziona că noua reglementare a nulităţii actelor de procedură civilă impune avocaţilor să adopte încă de la începutul procesului civil o atitudine intransigentă faţă de neregularităţile actelor de procedură.

Cuvinte cheie: NCPC, nulitate, nulitate absoluta, nulitate relativa, Raluca STOINEA

Vă invităm să publicaţi şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, detalii aici!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă SmartBill şi My Justice.

Puteţi prelua gratuit în website-ul dumneavoastră fluxul de noutăţi JURIDICE.ro:
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro

Newsletter JURIDICE.ro

Am citit, am înţeles şi sunt de acord cu Politica privind protecţia datelor şi condiţiile procesatorului de newsletter Privacy Policy

Da, vreau să primesc newsletter

Abonare

Login | Nu aveti cont? Click aici pentru abonare!