Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
2 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

NCPC. Introducerea fortata in cauză, din oficiu, a altor persoane
15.08.2012 | Mihai-Alexandru BELCHIȚĂ


CONFERINTA VALERIU STOICA 2019

1. Consideraţii generale

Printre „manifestările de voinţă” ale noului Cod de procedură civilă [consacrarea principiilor fundamentale ale procesului civil (art. 5-23), reglementarea expresă a acţiunii civile (art. 29-40), schimbarea regulilor de competenţă (art. 94-128), statuarea expresă a efectelor hotărârii judecătoreşti (art. 429-435), posibilitatea părţilor de a solicita expres judecarea în fond a recursului  de către completul de filtru (art. 493), etc.] se regăseşte şi instituţia introducerii forţate în cauză, din oficiu, a altor persoane.

Deşi potrivit legislaţiei şi jurisprudenţei[1] relativ recente, introducerea forţată în cauză nu era posibilă,[2] actualmente, aceasta reprezintă, alături de chemarea în judecată a altor persoane, chemarea în garanţie şi arătarea titularului dreptului, a patra formă de intervenţie forţată reglementată de noul Cod de procedură civilă. Sediul materiei are următorul conţinut:
Art. 78 – (1) În cazurile expres prevăzute de lege, precum şi în procedura necontencioasă, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc.
(2) În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecăţii o impune, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea terţului, va respinge cererea, fără a se pronunţa pe fond.
(3) Introducerea în cauză va fi dispusă, prin încheiere, până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.
(4) Când necesitatea introducerii în cauză a altor persoane este constatată cu ocazia deliberării, instanţa va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.
(5) Hotărârea prin care cererea a fost respinsă în condiţiile alin. (2) este supusă numai apelului.
Art. 79 – (1) Cel introdus în proces va fi citat, odată cu citaţia comunicându-i-se, în copie, şi încheierea prevăzută la art. 78 alin. (3), cererea de chemare în judecată, întâmpinarea, precum şi înscrisurile anexate acestora. Prin citaţie i se va comunica şi termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească, termen care nu va putea fi mai lung decât termenul de judecată acordat în cauză.
(2) El va lua procedura în starea în care se află în momentul introducerii în proces. Instanţa, la cererea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe. Actele de procedură ulterioare vor fi îndeplinite şi faţă de acesta.

Legiuitorul, prin această creaţie legislativă, doreşte să consolideze practica instanţelor, urmărind evitarea pronunţării unor hotărâri care să afecteze drepturile unor terţe persoane neintroduse iniţial în procesul civil. Practic, instituţia creează posibilitatea limitării principiului disponibilităţii procesuale, statuat în nenumărate rânduri[3].

S-a definit introducerea forţată în cauză ca fiind instituţia procesuală care, în situaţiile determinate de lege, impune soluţionarea procesului civil şi în raport cu o terţă persoană asupra căreia s-ar putea răsfrânge efectele hotărârii judecătoreşti[4].

2. Domeniu de aplicabilitate. Procedura de judecată

După cum textul legal menționează [art. 78 alin. (1) NCPC], introducerea în cauză se dispune din oficiu, chiar dacă părțile se împotrivesc, însă numai în cazurile expres prevăzute de lege, precum și în procedura necontencioasă.

În ceea ce privește cazurile expres prevăzute de lege, în legislația noastră sunt puține situațiile în care este prevăzută posibilitatea introducerii, din oficiu, a unei terțe persoane în cauză. O asemenea situație este prevăzută de art. 161 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: ,,Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.” Textul, în absenţa NCPC, nu oferă instanţei temeiul de a dispune, din oficiu, introducerea unui terţ în litigiul de contencios administrativ.

Astfel, potrivit art. 78 alin. (1) şi (2) din NCPC, dacă legea prevede expres, judecătorul va dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane, chiar dacă părţile se împotrivesc. Când lipseşte o prevedere în sensul de mai sus în materie contencioasă, dar raportul juridic dedus judecăţii impune participarea şi a altor persoane la judecată, judecătorul va pune în discuţia părţilor necesitatea introducerii în cauză a acestora.

Instanţa va putea respinge acţiunea, fără a se pronunţa pe fond, în situaţia în care niciuna dintre părţi nu solicită introducerea în cauză a terţului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluţionată fără participarea acestuia[5].

Referitor la cea de-a doua ipoteză în care ar putea fi incidentă introducerea din oficiu în cauză – procedurile necontencioase – s-a caracterizat această reglementare drept superfluă[6], deoarece în materie necontencioasă nu există părţi cu interese contrare, fiind greu de imaginat interesul introducerii unui terţ, din oficiu, în cauză într-o astfel de materie.

Totuşi, aplicabilitatea dispoziţiilor art. 78 alin. (1) NCPC trebuie interpretată prin corelare cu textele art. 22 alin. (3) NCPC: ,,Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condiţiile legii…” şi art. 532 alin. (2) NCPC: ,,Instanţa poate dispune, chiar din oficiu, orice măsuri utile cauzei. Ea are dreptul să asculte orice persoană care poate aduce lămuriri în cauză, precum şi pe acelea ale căror interese ar putea fi afectate prin hotărâre.”

În cazul procedurii contencioase [art. 78 alin. (2)], legiuitorul a adoptat o „soluţie de compromis între principiul disponibilităţii şi imposibilitatea obiectivă a instanţei de a soluţiona cauza  fără participarea terţului”[7].

Aşadar, în situaţia în care raportul juridic o impune, iar părţile nu dau curs propunerii instanţei cu privire la introducerea în cauză, din oficiu, a altor persoane, aceasta va respinge cererea, nepronunţându-se pe fond. Soluţia se fundamentează, pe de o parte, pe faptul că judecătorul nu poate soluţiona cauza fără neimplicarea terţului, iar pe de altă parte, ,,instanţa nu poate proceda la condamnarea unui terţ care n-a fost parte în judecată”[8].

În doctrină există opinii diferite cu privire la reglementarea mai sus analizată. Astfel, s-a manifestat reticenţă[9] cu privire la ipoteza în care raportul juridic dedus judecăţii impune introducerea în cauză din oficiu, deoarece o asemenea statuare poate genera o atingere serioasă a principiului disponibilităţii. Pe de altă parte, reglementarea este considerată a fi salutară[10], făcându-se referire la cadrul actualelor reglementări, la practica judiciară diversă şi în multe cazuri contradictorie.

Această formă de introducere forţată, atunci când este incidentă, se dispune printr-o încheiere, pronunţată până la „terminarea cercetării procesului înaintea primei instanţe.” Astfel, o asemenea dispoziţie are rolul de a limita în timp posibilitatea de introducere a unui terţ în cauză din oficiu, dar şi de a respecta principiul dublului grad de jurisidicţie.

În situaţia în care instanţa constată necesitatea introducerii, din oficiu, a unui terţ în proces cu ocazia deliberării, va repune cauza pe rol, dispunând citarea părţilor.

Potrivit art. 79 NCPC în cadrul acestei proceduri se conturează două reguli:

Prima este aceea potrivit căreia, terţului se va comunica, prin citaţie, şi „termenul până la care va putea să arate excepţiile, dovezile şi celelalte mijloace de apărare de care înţelege să se folosească” – această regulă prezentând aplicabilitate deosebită în cazul procedurii contencioase.

Cea de-a doua regulă se conturează în obligaţia terţului de a lua procedura în starea în care se află la momentul introducerii în proces, actele de procedură ulterioare urmând a fi îndeplinite şi faţă de acesta. De asemenea, se statuează o dispoziţie importantă – instanţa, la solicitarea celui introdus în proces, va putea dispune readministrarea probelor sau administrarea de noi probe.

Aşadar, este operantă o veritabilă excepţie de la regula potrivit căreia terţul este obligat să preia procedura în starea în care se află, creându-se o situaţie mai favorabilă, în materie de probaţiune, terţului introdus din oficiu, decât celui care intervine în calitate de intervenient[11].

3. Concluzii

Având în vedere că procedura civilă este considerată, pe bună dreptate, „gramatica sau aritmetica dreptului civil”[12], instituţia juridică a participării terţilor în procesul civil poate fi catalogată drept un „mecanism” de o certă importanţă a întregului ansamblu procedural.

Principala punte de legătură între situaţia procesuală diferită a părţilor principale (iniţiale) ale unui litigiu şi poziţia juridică a terţelor persoane, o constituie tocmai participarea acestora din urmă la procesul deja iniţiat.

În materie civilă, hotărârea judecătorească nu este, în principiu, opozabilă acelor persoane care nu au participat la soluţionarea litigiului. Ea este faţă de terţi un res inter allios acta, astfel, pentru ca hotărârea să devină opozabilă şi altor persoane, este necesar ca acestea să fie introduse în proces sau, mai nou, potrivit reglementării care ,,se grăbeşte” să activeze de la 1 septembrie –  să fie introduse forţat în proces, din oficiu.

Aşadar, noutatea substanţială pe care o aduce Codul de procedură civilă viitor în ceea ce priveşte participarea forţată a terţilor la procesul civil o constituie – introducerea forţată în cauză, din oficiu, a altor persoane[13].

Din contextul celor expuse mai sus, această formă nouă de intervenţie forţată a constituit deja obiectul dezbaterilor doctrinare, fiind considerată de unii drept o posibilă diminuare a disponibilităţii procesuale[14], iar de alţii, o reglementare menită să accelereze soluţionarea litigiilor şi unificarea, într-o oarecare măsură, a practicii judiciare destul de variată[15].

Mă raliez opiniei secunde, considerând cel puţin utilă noua reglementare care îmbracă forma introducerii forţate în cauză, din oficiu, a altor persoane şi sper că va contribui la îmbunătăţirea aspectelor echităţii şi celerităţii procesuale,[16] însă cea care va avea ultimul şi cel mai important cuvânt de spus va fi, ca în majoritatea cazurilor, practica judiciară, care este „singurul şi veritabilul laborator legislativ”[17].


[1] „Ca atare soluţia chemării în judecată, din oficiu, de către instanţă, a unei persoane fizice sau juridice care ar putea pretinde aceleaşi drepturi ca şi reclamantul, nu-şi găseşte corespondent în nici una din prevederile Codului de procedură civilă.” – Î.C.C.J., S. civ. şi de prop. int., dec. nr. 5210/2007, în „Buletinul Casaţiei”, nr. 1/2008, p. 75.
[2] „Întrucât din probele administrate a rezultat că terenul pe care se află construcţiile ce împiedică accesul reclamantei la calea publică este proprietatea unui terţ, străin de proces, pentru soluţionarea corectă a litigiului se impune a fi introdusă în cauză şi societatea comercială proprietară a terenului” – C. A. Bucureşti, S. a III-a civ., dec. nr. 1206/2000 – Decizie rezumată şi criticată de M. Tăbârcă în „Juridica” nr. 2/2001, pp. 95-96. Autoarea cataloghează decizia ca fiind ilegală, motivând această ilegalitate prin încălcarea principiului disponibilităţii.
[3] „Instanţa, în numele exercitării rolului activ, nu poate schimba cadrul procesual stabilit de reclamantă în temeiul principiului disponibilităţii.” – Î.C.C.J., S. com., dec. nr. 2909/2007, în „Buletinul Casaţiei” nr. 2/2008, p. 68.
[4] I. Leş, Noul Cod de procedură civilă. Comentariu pe articole. Vol. I. Articolele 1-449, Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2011, p. 133.
[5] A se vedea în acest sens A. Tabacu, Scurte consideraţii asupra contractului administrativ şi asupra procedurilor de control jurisdicţional în materia achiziţiilor publice, în ,,Revista Transilvană de Ştiinţe Administrative”, nr. 2(24)/decembrie/2009, pp. 142-143. Sursa: http://www.rtsa.ro/files/RTSA- 8 – TABACU.pdf (03.03.2012).
[6] I. Leş, op. cit., p. 134.
[7] A se vedea I. Deleanu, Consideraţii generale şi unele observaţii cu privire la Proiectul Codului de procedură civilă, în „Revista Română de Drept Privat”, nr. 2/2009, pp. 43-45.
[8] Ibidem, p. 44.
[9] F. G. Păncescu, Aspecte critice privind viitoarea reglementare procesual-civilă, în ,,Revista Studii de Drept Românesc”, nr. 1-2/2008, p. 230.
[10] I. Ungureanu, Discuţii privind participarea procesuală forţată în cauzele privitoare la Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, în lumina actualului Cod de procedură civilă şi a noului Cod de procedură civilă, în „Dreptul” nr. 4/2012, p. 148.
[11] I. Leş, op. cit., p. 136.
[12] I. Deleanu, Observaţii generale şi speciale cu privire la noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), în „Dreptul” nr. 11/2010, p. 11.
[13] Potrivit dispoziţiilor art. 78-79 NCPC.
[14] F. G. Păncescu, op. cit., p. 230.
[15] I. Ungureanu, op. cit., p. 148.
[16] Consider că noua instituţie procesuală va constitui un mijloc eficient în realizarea dezideratelor renumitului articol 6 al Convenţiei europene a drepturilor omului.
[17] I. Deleanu, Observaţii generale…, p. 42.


Mihai-Alexandru BELCHIȚĂ

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 2 de comentarii cu privire la articolul “NCPC. Introducerea fortata in cauză, din oficiu, a altor persoane”

  1. Ioan PITICAR spune:

    Si uite asa Ministrii NU vor mai putea evita amenda pentru neexecutarea hotararilor in cotradictoriu cu fostii angajati, pe motiv ca nu au fost parte in proces, ori si mai grav fiindca Judecatorii ICCJ -pe motive lipsite de integritate- ii excludeau a priori, din cauze (tocmai ca sa le creeze o protectie nelicita).

    Exista cura pentru …orice, daca vrem!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate