BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
Materii principale: Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilProcedură civilăDrept penalDreptul munciiCyberlaw
 
Drept penal
DezbateriCărţiProfesionişti
 
Print Friendly, PDF & Email

Curtea de Apel Bucuresti. Talharie vs. furt
16.08.2012 | Raluca CÎRSTEA

 
SMARTBILL

Curtea de Apel Bucureşti, cu opinie majoritară, a hotărât că fapta inculpatului de a deposeda „pe neaşteptate” partea vătămată de un lănţişor pe care aceasta îl purta la gât întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt, nu pe cele ale infracţiunii de tâlhărie. Curtea a apreciat că „sustragerea lănţişorului nu s-a făcut printr-o formă de constrângere a părţii vătămate pentru a-i înfrânge împotrivirea dată fiind starea de surprindere a sa, iar deposedarea nu i-a produs în timpul desfăşurării acţiunii de furt, suferinţe fizice sau morale. (…) luarea în mod brusc a lucrului aflat asupra unei persoane prin simpla detaşare a acestuia dintr-un contact nemijlocit superficial, fără ca deţinătorul să poată opune vreo rezistenţă, nu aduce vreo atingere relaţiilor sociale ce formează obiectul juridic adiacent al infracţiunii de tâlhărie. Pentru ca o asemenea atingere să aibă loc, este necesar ca violenţa să fie îndreptată direct asupra persoanei şi să fie de natură a exercita o constrângere (fizică sau psihică) asupra acesteia. Violenţele îndreptate asupra lucrului ar putea realiza acţiunea adiacentă din compunerea elementului material a tâlhăriei numai atunci când, deşi materializată asupra bunului reprezintă o ameninţare pentru partea vătămată sau când aceasta, opunând rezistenţă, dispută pentru luarea bunului şi, respectiv pentru păstrare lui, se răsfrânge asupra părţii vătămate, ca atunci când violenţele ar fi exercitate asupra persoanei. Or, în cauză, smulgerea bunului a avut loc prin surprindere, fără ca partea vătămată să conştientizeze instantaneu acest lucru pentru a putea opune vreo rezistenţă. Prin urmare nici nu se poate vorbi de o violentare a acesteia prin această acţiune a inculpatului.”

Opinia separată a fost în sensul menţinerii deciziei instanţei de apel care a apreciat că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tâlhărie. (Decizia penală nr. 270 din 11 februarie 2010 pronunţată în recurs de Secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a Curţii de Apel Bucureşti având ca obiect tâlhăria/art. 211 C.P.  – JURINDEX2010229191).

Raluca CÎRSTEA, avocat SVSA


Aflaţi mai mult despre , , , ,
Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

JURIDICE GOLD pentru studenţi foarte buni, free
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill













Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.