Concluziile AG Cruz Villalón in Fransson, Cauza C‑617/10 in comparatie cu AG Sharpston in Zambrano, Cauza C‑34/09, par sa fie situate pe pozitii diferite. Ce parere aveti?
29.08.2012 | Emanuela MATEI

AG Cruz Villalón propune Curții de Justiție a Uniunii Europene să declare că nu este competentă să răspundă la întrebările adresate de Haparanda Tingsrätt.

Motivul care se află la baza acestei propuneri poate fi găsit în modul în care AG Cruz Villalón interpretează art. 51 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE. AG Cruz Villalón plasează sistemul de sancțiuni din legea suedeză în afara conceptului de „a pune în aplicare” dreptul European, în pofida faptului că sancțiunea în cauză are o oarecare legatură cu serviciul de a colecta TVA și astfel cu o Directiva UE.

Într-un alt caz important, Zambrano, AG Sharpston ajunge la o altă concluzie care sugerează o interpretare mai largă a conceptului de a pune în aplicare dreptul European. Citez pct. 163 din concluziile AG Sharpston în Zambrano:

„Pentru a exista transparență și claritate este necesar să se poată determina cu certitudine ce semnifică „domeniul dreptului Uniunii” în sensul protecției drepturilor fundamentale recunoscute la nivelul Uniunii. Considerăm că, pe termen lung, regula cea mai bună ar fi cea care nu ar face ca disponibilitatea protecției drepturilor fundamentale recunoscute la nivelul Uniunii să depindă nici de împrejurarea dacă o prevedere a tratatului era direct aplicabilă, nici de împrejurarea dacă a fost adoptată legislație secundară, ci de existența și de domeniul de aplicare al unei competențe materiale a Uniunii. Mai precis, regula ar fi că, în condițiile în care Uniunea Europeană este competentă (exclusiv sau partajat) într‑un anumit domeniu de drept, drepturile fundamentale recunoscute la nivelul Uniunii ar trebui să protejeze cetățeanul Uniunii chiar dacă o astfel de competență nu a fost încă exercitată.”

Ar fi interesant să discutăm despre domeniul de aplicare al Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii europene, mai exact locuțiunea din art. 51 al Cartei:

„Dispoziţiile prezentei carte se adresează instituţiilor, organelor, oficiilor şi agenţiilor Uniunii, cu respectarea principiului subsidiarităţii, precum şi statelor membre NUMAI în cazul în care acestea PUN ÎN APLICARE dreptul Uniunii. Prin urmare, acestea respectă drepturile şi principiile şi promovează aplicarea lor în conformitate cu atribuţiile pe care le au în acest sens şi cu respectarea limitelor competenţelor conferite Uniunii de tratate.”

Putem considera că exercitarea competenței de sancționare cu referire la obligații fiscale TVA se situează în domeniul de aplicare al dreptului European sau nu?

Este foarte interesant de urmărit care va fi Hotărârea Curții in cazul Fransson.