Cauza C-617/10 Fransson si modul de interpretare consecventa in dreptul constitutional suedez
3 septembrie 2012 | Emanuela MATEI
Dreptul suedez face parte din familia dreptului scandinav, care este caracterizat de o serie de trăsături specifice, printre care realismul și pragmatismul care permit o abordare mai puțin dogmatică asupra dreptului. Mai mult, funcția judiciară este foarte strâns legată de funcția executivă și de aceea, la o observare mai atentă, am putea vorbi despre o oarecare funcție mixtă. În plus, atitudinea judiciarului este una minimalistă, în care profunzimea și o abordare mai amplă a unei cauze sunt în general evitate în favoarea unei atitudini foarte precaute, înguste și chiar superficiale. Aceasta nu înseamnă desigur că judiciarul este unul supus unei alte puteri de stat, ci, poate, dimpotrivă, judiciarul joacă un rol foarte însemnat tocmai datorită adoptării modului de interpretare consecventă, ca unica soluție în domeniul aplicării dreptului internațional în ordinea juridică suedeză.
Sistemul suedez preferă o evoluție lentă, timidă și precaută, evită pe cât posibil, revoluțiile sau schimbările bruște de direcție. CEDO a fost încorporată textual în legea suedeză și în mod complet, însă nu și în practica suedeză unde soluția judicializării face posibilă menținerea unui anumit control domestic asupra implementării legii CEDO în dreptul suedez. Unul din cei mai renumiți profesori suedezi de drept, Ulf Bernitz, folosește termenul foarte inspirat de „jumătatea de măsură suedeză”.
Deci judiciarul se bucură de un grad de discreție ridicat în ceea ce privește aplicarea normelor de drept internațional și supranațional, dar în același timp se folosește de această discreție într-un mod foarte reținut. Această discreție a fost acordată ca o modalitate practică de a evita un conflict frontal între legea constituțională suedeză și dreptul internațional sau dreptul Uniunii, așa cum s-a întâmplat în cazul Germaniei. Interpretarea consecventă apare ca fiind o soluție inspirată în această lumină, dar în realitate nu este chiar așa. Voi aborda acest aspect mai târziu.
Actul de accesiune al Suediei la UE este introdus în legea suedeză printr-o lege ordinara SFS nr. 1994:1500, în timp ce limitele delegării de competență către Uniune sunt bazate pe o lege constituțională, numită Instrument guvernamental capitol 10, secțiunea 5. Deci actul care instaurează delegarea de putere către centru este inferior actului prin care se asigură limitele delegării de putere.
În ceea ce privește dreptul CEDO, legea constituțională suedeză Instrument guvernamental capitol 2, secțiunea 23 stipulează o obligație negativă care se adresează în mod explicit legislativului și nu judiciarului, și care cere ca legile și alte instrumente legislative să nu fie adoptate în conflict cu obligațiile asumate de Suedia în conformitate cu dreptul CEDO.
Acum deja începe să se contureze, cred eu, un tablou explicativ care sugerează de ce Curtea tribunalului de la Haparanda în cazul Fransson C-617/10 nu a putut să răspundă la întrebarea referitoare la compatibilitatea cu obligațiile internaționale/supranaționale ale Suediei a sistemului de penalități fiscale urmate de o posibilă urmărire penală și a trimis în consecință întrebarea mai departe la Luxemburg. Voi continua acest subiect cu alte informații despre jurisprudența suedeză relevantă pentru cazul în discuție.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
