Secţiuni » Jurisprudenţă » ÎCCJ » Recurs în interesul legii
ÎCCJ. Recurs în interesul legii

RIL promovat. Stabilirea caracterului politic al deportarii si prizonieratului in fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945
06.09.2012 | Andrei PAP

Secţiuni: Recurs în interesul legii, VARIA (alte surse)
JURIDICE - In Law We Trust

Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii întrucât la nivelul instanţelor s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 raportat la art. 1 alin. (3) din acelaşi act normativ şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, în ceea ce priveşte stabilirea caracterului politic al deportării şi prizonieratului în fosta URSS anterior datei de 6 martie 1945.

Optica jurisprudenţială

1. Astfel, unele instanţe au considerat că deportarea şi prizonieratul în fosta URSS, anterior datei de 6 martie 1945, nu sunt măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009.

În susţinerea acestei opinii s-a arătat că, astfel cum rezultă din însuşi titlul Legii nr. 221/2009, precum şi din prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 4 alin. (1), acest act normativ are ca obiect de reglementare doar condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative pronunţate/dispuse după data de 6 martie 1945, până la data de 22 decembrie 1989.

Cele două măsuri analizate au fost luate anterior datei de 6 martie 1945 şi nu se încadrează obiectiv şi temporal în domeniul de aplicare a acestei legi, chiar dacă ele au continuat şi după instaurarea regimului totalitar comunist.

Din interpretarea dispoziţiilor art. 4 alin. (2), art. 1 alin. (3) din Legea nr. 221/2009 coroborate cu prevederile art. 2 alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, aprobată cu modificări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că, pentru ca o măsură administrativă să intre sub incidenţa Legii nr. 221/2009, este necesar ca aceasta să îndeplinească o dublă cerinţă: pe de o parte, să aibă caracter politic, în sensul de a constitui o manifestare, ca formă de opoziţie faţă de regimul comunist totalitar, iar pe de altă parte, măsura administrativă să fi fost dispusă de organele fostei miliţii sau securităţi în cadrul perioadei de referinţă a legii.

Ca atare, nu prezintă relevanţă faptul că măsura deportării/prizonieratului s-a prelungit pe o perioadă ce depăşeşte data de 6 martie 1945, în condiţiile în care textele de lege mai sus invocate se referă la momentul dispunerii măsurii şi nu la durata acesteia.

Pe de altă parte, cele două măsuri administrative nu au fost dispuse de organele fostei miliţii sau securităţi.

Astfel, măsura deportării şi punerea ei în aplicare s-au realizat de trupele de ocupaţie sovietice care se aflau pe teritoriul României, stat ostil URSS, aflat sub armistiţiu din 12 septembrie 1944 şi ale cărui guverne provizorii din perioada 23 august 1944 – 6 martie 1945 aveau puteri limitate. În intervalul octombrie-noiembrie 1944 şi până în ianuarie februarie 1945, trupele sovietice de ocupaţie aflate pe teritoriul ţării au decis, ca măsură de represalii împotriva Germaniei naziste şi aliaţilor săi, deportarea în URSS a tuturor etnicilor germani (cu excepţia, femeilor însărcinate, bătrânilor şi copiilor), cetăţeni români, valizi de muncă, aflaţi pe teritoriul României, pentru a ajuta la reconstrucţia republicii sovietice, cu titlu de despăgubire de război, prin prestaţii în muncă. Contribuţia Statului român la punerea în aplicare a măsurii deportării a constat în identificarea etnicilor germani în localităţile ori reşedinţele de domiciliu. Ordinul de deportare sovietic a avut în vedere toţi bărbaţii cu vârste între 17-45 ani şi toate femeile cu vârste între 18 şi 30 de ani.

De asemenea, şi prizonieratul în fosta URSS a fost rezultatul unor acţiuni militare, în contextul istoric al participării României la cel de-al doilea Război Mondial.

Pe de altă parte, au existat şi alte acte normative care au stabilit reparaţii pentru persoanele ce au fost supuse acestor măsuri abuzive.

Astfel, prin Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, cu modificările şi completările ulterioare s-a reglementat acordarea unor drepturi pentru persoanele deportate în străinătate după 23 august 1944, persoanele constituite în prizonieri de partea sovietică după această dată ori care, fiind constituite ca atare, înainte de 23 august 1944, au fost menţinute în captivitate după încheierea armistiţiului.

De asemenea, prin Ordonanţa Guvernului nr. 105/1999 aprobată cu modificări prin Legea nr. 189/2000, modificată şi completată s-au stabilit măsuri reparatorii pentru cetăţenii români care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 au avut de suferit persecuţii din motive etnice.

Aceste categorii de persoane nu se regăsesc în textul Legii nr. 221/2009, fapt ce denotă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a reglementa măsuri reparatorii exclusiv pentru consecinţele represive dispuse de regimul politic instaurat după data de 6 martie 1945, iar nu de a repara şi consecinţele nefaste cauzate de abuzurile armatei sovietice, motiv pentru care, în baza principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus, aceste situaţii nu pot intra în sfera de reglementare a acestei legi.

2. Alte instanţe, au considerat că deportarea la muncă pentru reconstrucţia URSS şi prizonieratul de război sunt măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009.

Instanţele au reţinut că prin dispoziţiile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 se face trimitere la prevederile Decretului–Lege nr. 118/1990, iar acest din urmă act normativ prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2) lit. a) şi b), persoanele care au fost deportate în străinătate după data de 23 august 1944, care au fost constituite în prizonieri după această dată ori, fiind constituite ca atare, înainte de 23 august 1944, au fost reţinute în captivitate după încheierea armistiţiului.

Pe de altă parte, Legea nr. 221/2009 are caracter de complinire şi nu înlătură drepturile deja stabilite prin legile anterioare.

Această interpretare rezultă şi din modul în care au fost redactate prevederile art. 1 alin.  (2) şi (3) şi art. 3 lit. a)- f) din lege care trimit, prin enumerare, la raţiunile politice ce au stat la baza reglementării anumitor infracţiuni sau fapte fără caracter penal, condamnate sau sancţionate de regimul comunist.

Ca atare, din interpretarea sistematică şi istorico-teleologică a tuturor dispoziţiilor legale evocate, instanţele de judecată au constatat că deportarea, respectiv constituirea în prizonier în fosta URSS şi menţinerea acestor situaţii şi după data de 6 martie 1945, se circumscriu noţiunii de măsuri administrative abuzive cu caracter politic, în sensul prevăzut de dispoziţiile Legii nr. 221/2009.

Caracterul abuziv al celor două măsuri analizate rezultă şi din contextul istoric în care acestea au fost dispuse şi menţinute, precum şi din efectele produse asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, consfinţite ulterior prin Declaraţia Universală  a Drepturilor Omului adoptată de Adunarea Generală ONU la 10 decembrie 1948.

Pe de altă parte, caracterul politic al acestor măsuri este incontestabil, în condiţiile în care Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, la care face trimitere Legea nr. 221/2009 reglementează, astfel cum rezultă din chiar titlul său, acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice, neavând nicio relevanţă faptul că cele două măsuri administrative analizate nu se regăsesc printre cazurile expres prevăzute de art. 3 din Legea nr. 221/2009.

Prin adoptarea Legii nr. 221/2009 s-a intenţionat repararea abuzurilor săvârşite asupra cetăţenilor români de etnie germană, cu concursul autorităţilor naţionale care au pus în aplicare ordinul de deportare dat de puterea sovietică şi nu au întreprins nicio măsură de împiedicare a acesteia.

Culpa Statului Român a rezultat din împrejurarea că nu s-a depus nicio diligenţă pentru recuperarea cetăţenilor săi deportaţi sau aflaţi în prizonierat ori pentru încetarea măsurilor vădit abuzive luate împotriva lor.

Procurorul General apreciază primul punct de vedere exprimat ca fiind în acord cu litera şi spiritul  legii.

>> Textul integral al recursului în interesul legii

Pentru JURIDICE.ro, Andrei PAP

Cuvinte cheie: , , , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti