Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti

Interviu Magda Volonciu. Despre evoluție și pasiune în dreptul muncii
11.09.2012 | Alina MATEI

JURIDICE - In Law We Trust

Alina Matei: Buna ziua!

Magda Volonciu: Buna ziua!

Alina Matei: Va multumim ca ati acceptat sa acordati un interviu pentru JURIDICE.ro. Ati ales sa deveniti avocat. De ce?

Magda Volonciu: Este o poveste destul de lunga pentru ca atunci cand eram studenta visam sa ajung avocat. Dupa ce a trecut stagiatura s-a intamplat sa ajung in cercetare, deci sa fac doctrina, si am facut doctrina foarte mult timp. Mult, mult… Si la un moment dat am inteles ca teoria, nesprijinita si pe un suport practic, nu isi atinge scopul. Si am intrat in avocatura si in 1998 mi-am deschis cabinet de avocatura si in 2004 l-am transformat intr-o societate de avocatura si, sincera sa fiu, desi iubesc foarte mult catedra, cred ca n-as putea trai fara practica.

Alina Matei: Spuneti-ne, va rugam frumos, ce v-a determinat sa alegeti aceasta specializare, dreptul muncii?

Magda Volonciu: As putea spune ca a fost si intamplarea si… feeling-ul meu ca fac o alegere buna. In 1988 am dat examen la Institutul de Cercetari Juridice si intamplarea a facut ca singurul post liber sa fie cel pe dreptul muncii. Nu pot sa nu spun ca am avut in spate un om care m-a sustinut si care si-a dorit sa fac aceasta disciplina. Este vorba de doamna profesor Sanda Ghimpu, care pe atunci spunea „Domnule, mi-ar place o femeie in continuare sa faca aceasta disciplina, in conditiile in care dansa venea tot din mediul Institutului de Cercetari Juridice”. Si asa s-a intamplat ca am intrat la Institutul de Cercetari Juridice, repet, pe aceasta disciplina, si-am ramas calata pe ea. Dar mi-a si placut pentru ca, inca de pe cand eram studenta, aveam o plaja de discipline preferate, intamplarea face ca toate sa fie din dreptul privat de unde iacata ca nu s-a transmis prin gena penalul, dar sincer, foarte sincer, nu regret niciun pic, iar, cel putin acum pot sa va spun cu mana pe suflet ca ma bucur ca fac dreptul muncii, ca este o ramura in continua dezvoltare, in paranteza fie spus, suntem departe de a fi ajuns sa intelegem pe coordonate normale aceasta diciplina, avem inca tarele lui 1950 si mai departe, dar, oricum, la momentul asta nu as face altceva.

Alina Matei: Sunteti coordonatorul Societatii de Avocati „Magda Volocniu si Asociatii”. Cum va alegeti colaboratorii?

Magda Volonciu: Din ochi… din ochi!

Alina Matei: Frumos zis.

Magda Volonciu: Am colegi, asociatii mei imi spun „Domnule, ai niste momente cand faci niste alegeri stranii. Pur si simplu vine omul, te uiti la el si ii spui «Domnule, iti place dreptul muncii?»” Evident ca daca vine la un interviu, la un birou specializat in acest domeniu, chiar va raspunde „Da”. Si-mi este suficient. Niciodata nu am fost adepta acestor interviuri care presupun o analiza, hai sa zicem, a cunostintelor de specialitate. Si va spun de ce. Pentru ca, si aici vorbeste profesorul din mine, studentul, cand termina facultatea, nu prea stie el cu ce se mananca domeniul asta. Nici nu este o materie care sa fie foarte atragatoare pentru un student pentru ca zice „Ce mai vrea si asta acuma cu contractul de munca, cu sindicate, cu patronate?” Eh, eu m-am gandit intotdeauna sa imi formez oamenii. Eu sper ca am reusit, nu stiu. Dar cred ca toti cei care au plecat de la mine sunt, sa zicem, oameni facuti in piata.

Alina Matei: Doamna profesor,cum a evoluat dreptul muncii in ultimii 5 ani?

Magda Volonciu: In ultimii 5 ani? Eu zic ca…

Alina Matei: Sau in ultimii ani?

Magda Volonciu: In ultimii ani. Aici lucrurile stau un pic ciudat pentru ca s-a manifestat o oarecare stagnare in conditiile in care noi am adoptat un prim Cod al muncii bazat pe relatii economice specifice capitalului. L-am adoptat abia in 2003. Am mers cu un Cod din 1872, am tarait de el cat s-a putut. Problema nu este la lege, problema este la mentalitate si acuma eu va spuneam ca in 1988 am intrat in cercetare si de atunci fac dreptul muncii. Am apucat 2 ani din dreptul muncii din ala. Vorba lui tata „voi, cu dreptul vostru muncitoresc”. Si totusi, tot am fost tarata, daca vreti, de o anumita mentalitate si de o anumita gandire, in analiza textului de lege, in asezarea relatiilor pe principiile obisnuite si asa mai departe.

Alina Matei: Si-a pus amprenta, cu alte cuvinte.

Magda Volonciu: Absoult! Daca la mine s-a intamplat lucrul asta, dubland de faptul ca vine o lege noua abia in 2003, lucrurile au mers prost pentru ca nu am asezat relatia aceasta de munca la locul la care ar fi trebuit sa fie asezata. In 2011 asistam la o cotitura brusca, intr-o directie in care, ma rog, se acorda mai multe drepturi in relatia individuala patronului, ceea ce a bulversat pe toata lumea. Si toata lumea zice „vai de mine, vai ce lucru oribil, vai ce se-ntampla la noi!”. Nu este asa. Poate ca nu eram noi bine pregatiti mental sa primim acest soc, dar mie nu mi se pare ca am avea in acest moment in Romania o legislatie foarte de dreapta, sa spunem, sau foarte liberala. Este o legislatie relativ normala si echilibrata. Sa vedem insa cat o sa mai ramana asa.

Alina Matei: Sunt judecatorii care solutioneaza litigii de munca diferiti de cei care prefera alta specializare? Ei cantaresc munca altfel decat ceilalti, si, in special, munca de avocat?

Magda Volonciu: Habar n-am. Sincera sa fiu, nu stiu. Nu pot sa ma bag in mintea judecatorului sa vad ce si cum. Pot insa sa va spun, in conditiile in care am cam vazut instantele din tara asta, pot sa va spun ca nu o data am avut ocazia sa vad judecatori care doreau cu ardoare sa inteleaga. Sa stiti ca dosarele de munca sunt grele. Acuma eu vorbesc si de pe pozitia unui avocat care 99,9% apara patronul. Nu este un secret pentru nimeni. In directia asta m-am dus, asta este. Judecatorul este si el om si este normal ca atunci cand vede ca ditamai multinationala se lupta cu Gigel care, saracu’, e si el pe-acolo si are o familie cu cinci copii acasa, are un anumit grad de subiectivism, este inerent, este uman. De-asta n-avem masina in loc de judecatori. Dar cu toate astea, repet, am vazut, si nu unul, multi judecatori, care vor sa inteleaga, care vor sa patrunda mai mult decat rigiditatea aceea obisnuielnica ce se-ntampla-ntr-un proces ca pana la urma, fie vorba intre noi, in practica 80% conteaza procedura. Asa ca asta este. Dar eu am vazut buni judecatori in domeniul asta, foarte buni, mai sunt si asistentii judiciari… interesant este ca si acestia incearca sa faca lucrurile cum trebuie. Sa vedem ce ne rezerva viitorul. Oricum poate ca e nevoie si aici de o infuzie de tineret, dar un tineret cu experienta ca, poate pentru c-am imbatranit incep sa cred din ce in ce mai mult in sistemul englezesc, ca trebuie sa ai o anumita experienta de viata ca sa ajungi judecator. Da!

Alina Matei: Cat de mult ar ajuta, doamna profesor, un tribunal specializat pe dreptul muncii in Bucuresti, avand in vedere aglomerarea de dosare de la Sectia de litigii?

Magda Volonciu: Aglomerarea asta se face si fortat, si fals. Vorbim de un domeniu in care procedurile sunt relativ usoare, din punct de vedere al reclamantului salariat sau al pensionarului. Ati vazut si dvs. ca de doi ani de zile ba se bat bietii pensionari pe la usile instantelor, ba apare cate cineva care face promsiuni “Lasa ca facem noi!”. Pe partea cealalta, la salariati exista o alta practica neplacuta cu actiunea la usa instantei, care promite “Lasa ca rezolvam noi cumva”. Am ramas siderata cand mi-a spus cineva: “Ma duc la instanta. Pai de ce? Pai ne dau aia niste bani! Pai cum va dau bani? Nu stiu cum, semneaza ei o hartie si ne dau niste bani.” Vedeti dumneavoastra, asta nu mai este avocatura. Oamenii sunt tentati sa vina, pentru ca daca nu au taxa de timbru, normal ca se duc. In conditiile in care a fost o perioada destul de mare si reglementarile viitoare promit acelasi lucru, sa acorde un mandat legal automat unei organizatii care sa ma reprezinte, ma voi afla nu in fata unei actiuni, nu a doua, ci a sute si mii. Si asa se intampla ca instantele sunt sufocate. Imi aduc aminte o alta situatie, la o instanta din tara, unde s-a dat o solutie nefavorabila, pe o anumita nisa din aceste dosare-avalansa: “Hai domnule, ce mai conteaza, ca, in ultima instanta, mai lua omul ala ceva!” Apoi s-au trezit dupa multi ani: “Stati ca vrem si asa, si asa…” Deci nu stiu daca am putea analiza neaparat nevoia de instanta specializata pornind de la numarul foarte mare de dosare. Nevoia de instanta specializata insa ar putea veni din specializarea propriu-zisa. Pentru ca dreptul muncii totusi este altceva decat civil, familie etc. Trebuie sa ai nu neaparat alte masuri de judecata, ci trebuie sa ai un orizont care sa-ti permita sa intelegi, asa cum spunem noi, cu foarte multa usurinta, dar fara sa ne gandim exact ce spunem, sa-ti permita sa intelegi spiritul legii si nu litera legii. In momentul in care va fi astfel incat sa se inteleaga si spiritul legii, nu numai litera legii, atunci probabil lucrurile vor sta mult mai bine. Ca acest lucru se va face sau nu prin instante specializate, mi-e greu sa va spun. Ce va spune omul pasionat de lucrurile extrem de clare, pentru ca sunt o pozitivista innascuta si eu am o vorba: “Daca n-as fi facut drept, as fi facut matematica”, este insa ca nu avem din ce sa institutionalizam tribunale de munca. Sa avem aceste tribunale traditionale care sa lucreze cum trebuie, ne asteapta o reforma puternica determinata de Codul de procedura civila, sa ne obisnuim mai intai cu lucrurile acestea si apoi, in timp, poate o sa discutam si despre tribunale de munca.

Alina Matei: Ati organizat numeroase seminarii intitulate sugestiv “Legislatia muncii incotro”, atat in tara cat si in Bucuresti. Veti continua seria acestor evenimente?

Magda Volonciu: Eu asa mi-as dori, iubesc foarte mult practica, dar prima dragoste nu se uita niciodata. Cred ca la un moment dat voi obosi. Anii nu ne iarta pe niciunul, iar avocatura nu este o profesie pe care sa o poti face la infinit, pentru ca presupune foarte mult suflet, foarte mult consum nervos. Visul meu este sa ma intorc la catedra. Oricum, n-am renuntat niciodata la catedra, dar poate ca nu m-am mai dedicat cu aceeasi dragoste cartilor, studiului in biblioteca, si in special studentilor si doctoranzilor. Cu toate acestea, eu cred ca voi scoate pe piata, din randul doctoranzilor, multi specialisti in dreptul muncii. Din dragostea aceasta fata de a transmite informatia, m-am gandit ca trebuie sa functioneze si niste seminarii, in care sa nu vorbim de la o tribuna “vorbe”, ci sa incercam sa comunicam. Sa incercam sa ne apropiem de sala, sa vedem ce ii doare pe fiecare dintre noi, cum gandeste fiecare. Magda Volonciu nu le stie ea pe toate. De multe ori, au fost solutii pe care le-am macerat venind de la altul si mi-am dat seama ca eu greseam si ca celalalt avea dreptate. Si m-am bucurat, pentru ca asa trebuie sa se intample lucrurile. Deci nu voi renunta la aceste seminarii. Este si o perioada in care ba se modifica legea, ba nu se modifica, pe de alta parte, seminariile acestea isi propun sa fie extrem de active, si am constatat ca, indiferent deca se modifica sau nu legea, omul este interesat sa mai afle noutati, atat de la mine, cat si de la altii, pentru a schimba niste puncte de vedere. Nu mi-au placut niciodata conferintele seci. Nu sunt, repet, adepta omului care detine tainele tuturor secretelor din aceasta lume. Vreau ca informatia mea sa ajunga la altul si informatia aceluia sa ajunga la mine si sa vedem cum ajungem la solutii noi, inovatoare in domeniul acesta.

Alina Matei: In contextul actual, ca si avocat, este mai bine sa lucrezi pentru angajator sau sa aperi interesele salariatului?

Magda Volonciu: S-ar putea spune ca sunt subiectiva daca as afirma ca este mult mai usor de aparat interesele salariatilor. Oricum, dreptul muncii (si acesta este un aspect de principiu, de doctrina) este un drept nascut pentru a apara salariatii. Si este bine ca e asa, pentru ca este norma juridica ce mentine echilibrul in relatia de munca. Ganditi-va totusi: capitalul detine forta. El poate sa impuna pentru ca el este cel care da. Si atunci impune salariatului orice. Tocmai pentru ca aceste prerogative specifice pe care le detine un angajator sa nu ajunga la formula abuzului, vine o norma juridica si linisteste lucrurile. Asa se explica de ce dreptul muncii este un drept de protectie. Si atunci este evident ca toate reglementarile, fie ele substantiale sau procesuale, sunt in asa fel gandite incat sa fie favorabile salariatilor.

Alina Matei: Ce i-ati recomanda unui avocat care v-ar intreba daca este favorabil sa urmeze cursurile scolii doctorale? Important este pentru cine: pentru el, pentru client, intereseaza judecatorul? Il impresioneaza?

Magda Volonciu: Nu stiu. Insa va spun ce-ar trebui sa fie, cum ar fi logic sa fie. In mod normal nu ar trebui sa impresioneze pe nimeni. Un doctorat il faci pentru tine, pentru sufletul tau, pentru pregatirea ta, pentru intelegerea unor institutii si il faci din pasiune. Nu suport ideea doctoratelor facute pentru ca “asa trebuie, sa le facem.” Din pacate insa, traim intr-o lume unde 90% sunt tentati de calitatea de doctori care iti aduce cel putin niste procente in plus la salariu.

Alina Matei: Va multumim foarte mult pentru timp si pentru discutia noastra!

Magda Volonciu: Cu toata placerea!

Secţiuni: Dreptul muncii, Interviuri, Selected, VIDEO | Toate secţiunile

Cuvinte cheie: , , , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti
SERVICII JURIDICE.RO