Secţiuni » Articole
Articole autoriRNSJESSENTIALSStudiiOpiniiInterviuriPovestim cărţi
Interviuri

Interviu Cristian Clipa. Despre candidatura pentru functia de Decan al Baroului Timis
14.09.2012 | JURIDICE.ro

JURIDICE - In Law We Trust

Alina Matei: Mulţumim că aţi acceptat să acordaţi un interviu pentru JURIDICE.ro. Aţi obţinut cele mai multe voturi din partea colegilor avocaţi la alegerile pentru funcţia de membru al Consiliului Baroului Timiş. Aţi luat în calcul încă de atunci posibilitatea de a candida pentru funcţia de Decan sau decizia a venit mai târziu?

Cristian Clipa: Aparent, întrebarea dumneavoastră este dificilă. În realitate, gândul la o eventuală depunere a candidaturii pentru funcţia de Decan al acestui însemnat Barou a venit aproape imediat după alegerea mea în funcţia de Prodecan.

Alina Matei: Sunteţi Prodecan al Baroului Timiş. De ce Decan?

Cristian Clipa: Foarte simplu. Pentru că eu cred că numai de pe funcţia de Decan te poţi bucura de „autoritatea” necesară implementării propriilor proiecte, iar de pe secunda funcţie de Prodecan, nu de puţine ori, eşti pus în situaţia de a nu avea o astfel de posibilitate. Pe scurt şi în alte cuvinte, parafrazându-l pe împăratul roman Octavian Augustus, cer distinşilor mei colegi ca, alegându-mă, să-mi dea nu mai multă putere, ci mai multă autoritate. Spun asta şi în contextul în care, în pofida a ceea ce s-ar putea crede, nu de puţine ori, în diverse probleme supuse dezbaterii Consiliului, am avut poziţii personale categorice (ferme), în opoziţie cu ceilalţi membri ai Baroului Timiş (paradoxal, chiar universitari) şi chiar cu Decanul actual al acestui Barou. În mod natural, divergenţele s-au topit în cadrul discuţiilor, iar soluţiile pe care Consiliul le-a îmbrăţişat au fost, din fericire, de cele mai multe ori, fericite şi în beneficiul membrilor Baroului Timiş. În plus, eu cred cu sinceritate că am exerciţiul funcţiilor manageriale. În cadrul Facultăţii de Drept şi Ştiinţe Administrative a Universităţii de Vest din Timişoara am îndeplinit, de-a lungul timpului, diverse funcţii de conducere, printre care şi pe aceea de director de departament, ceea ce mi-a dat şansa de a acumula o consistentă experienţă managerială.

La cele deja spuse aş mai adăuga ceva: raţiunea pentru care am hotărât să-mi depun candidatura pentru funcţia de Decan al Baroului Timiş se sprijină pe numărul extraordinar de mare de voturi pe care l-am primit din partea distinşilor mei colegi, cu ocazia alegerii în funcţia de membru al Consiliului Baroului Timiş, în anul 2011. Cu surprindere, am aflat atunci că am obţinut cel mai mare număr de voturi dintre toţi candidaţii pentru un mandat de consilier. A urmat apoi alegerea subsemnatului în funcţia de Prodecan al Baroului Timiş, poziţie care m-a obligat la a mă implica, într-o manieră responsabilă şi extrem de serioasă, în problemele privind organizarea curentă a Baroului Timiş. Cred că vârsta pe care o am şi experienţa profesională dobândită până în acest moment mă vor ajuta ca, în ipoteza alegerii în funcţia de Decan al Baroului Timiş, să-mi servesc colegii (şi nu să-i conduc!), respectiv, să-i reprezint, cu onestitate, implicare şi devotament.

S-a vehiculat prin presa autohtonă faptul că aş fi omul cuiva şi că susţinerea de care mă bucur din partea unor persoane care au sau care au avut funcţii de conducere în lumea juridică din acest oraş, ar urmări nimic altceva decât instalarea unui „decan de paie”. Nimic mai fals! Nu sunt omul nimănui. Nici al profesorului R. I. Motica şi nici al actualului Decan al Baroului Timiş, dl. avocat L. Gruneanţu. Cele câteva idei care au început să curgă prin anumite ziare din acest oraş sunt pur şi simplu aiuritoare. Îi respect profund pe dascălii mei de la Universitate, ca de altfel şi pe colegii din Baroul Timiş, cu care, cred, am avut întotdeauna o relaţie foarte bună, iar daca s-a întâmplat vreodată să-i supăr, am făcut-o fără intenţie, probabil fără a fi în cunoştinţă de cauză. Însă, niciunul dintre cei care mi-au marcat parcursul profesional (inclusiv cei mai înainte evocaţi) nu mă poate aservi şi nu îmi poate impune nimic. Îmi cer scuze dacă maniera de a clarifica lucrurile este una prea… categorică. Am ajuns într-un punct al carierei în care simt ca îmi pot asuma dificila sarcina a Decanatului Baroului Timiş, tocmai pentru ca sunt independent, atât din punct de vedere profesional, cât şi din punct de vedere financiar. Am o carieră universitară în ascensiune, am obţinut titlul de doctor în drept la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, sub coordonarea reputatului profesor universitar dr. Tudor Drăganu, în specializarea drept administrativ, din această perspectivă nu am avut şi nu am vreo relaţie de dependenţă faşă de profesorul Radu I. Motica, căruia însă îi voi rămâne pentru totdeauna recunoscător pentru rolul major pe care l-a avut în aducerea mea la Facultatea de Drept a Universităţii de Vest din Timişoara. Şi pentru că am ajuns aici, aş vrea să mai lămuresc un lucru: apartenenţa mea la această facultate nu va afecta în niciun fel nici independenţa funcţională a Baroului Timiş (faţă de facultate) şi nici timpul pe care îl voi dedica organizării şi funcţionării în bune condiţii a acestui barou. Cred că, în calitate de Prodecan al Baroului am încercat sa dovedesc asta.

Alina Matei: Baroul Timiş are un număr mare de avocaţi (peste 800 de avocaţi). Care sunt dificultăţile pe care le întâmpină aceştia? Cum poate fi îmbunătăţită activitatea avocaţilor?

Cristian Clipa: Sunt foarte multe lucruri de făcut in Baroul Timiş şi foarte multe probleme de rezolvat în beneficiul membrilor săi: de la flexibilizarea programului personalului auxiliar ce deserveşte Baroul (casierie, secretariat, relaţii privind asistenţa juridică din oficiu) şi până la implicarea mai profundă a membrilor Consiliului în problemele pe care acest barou le are; de la relaţiile cu instituţiile publice, instanţele şi parchetele din zonă şi până la relaţiile dintre membri Baroului, totul pare rupt dintr-un film absurd. Climatul de desconsiderare reciprocă e trist, dar cred că tocmai acest climat poate fi ameliorat. Nu putem aştepta să fim respectaţi de către judecători ori de către procurori atâta timp cât nu ne respectăm între noi. Trebuie doar să facem un minim efort în acest sens. Şi cred că îl putem face împreună.

Una din acutele supărări ale colegilor avocaţi a fost determinată de absenţa, în interiorul Palatului de Justiţie, a unui ghişeu în care să poată fi plătite taxe judiciare de timbru şi timbre judiciare, în mod direct (automat), nu prin intermediul completării unui obositor şi absurd mandat poştal. Să ne gândim că, dacă într-o dimineaţă trei justiţiabili, lipsiţi de pricepere ori dexteritate, sunt obligaţi să completeze câte un mandat poştal pentru plata unor taxe de timbru, practic, ghişeul ce astăzi funcţionează în Palatul de Justiţie este, practic, blocat, iar avocaţii, pentru care timpul este extrem de preţios, nu mai au nicio şansă să obţină cu rapiditate dovada achitării unor taxe de timbru de care, la rândul lor, au nevoie. Îmi vine, apoi, în minte, problema programului registraturilor instanţelor şi cel al arhivelor acestora, program care este, din punctul meu de vedere, mult prea scurt. A propos de acest program, poate că ar fi interesați domnii preşedinţi ai instanţelor din Timişoara să afle că la Poznan, un mare oraş din Polonia (comparabil cu Timişoara), registratura instanţelor este deschisă publicului până la ora 16.30, nu până la 12.30. Nimeni nu se gândeşte că avocaţii sunt foarte ocupaţi mai ales până la ora 13.00, ora până la care instanţele au şedinţe de judecată, iar prezenţa colegilor avocaţi în sălile în care au loc aceste şedinţe este imperios necesară.

Cred că nici problema spinoasă a oficiilor şi, mai ales, a sumelor de bani încasate din această activitate nu este una de nezdruncinat şi de neatins. Am înţeles (din cele relatate de unii colegi) că sunt avocaţi în Baroul Timiş care, lunar, câştigă mari sume de bani din aceste oficii, cu complicitatea organelor de poliție, a altor autorităţi publice şi, poate, a unor angajaţi ai Baroului Timiş. Cercetarea acestor aspecte şi, eventual, instituirea unui mecanism manual de control, nu ar face decât să ducă la tensiuni şi, probabil la instituirea unor tensiuni suplimentare. Astfel stând lucrurile, propunerea mea e simplă: impunerea unui plafon maximal al încasărilor din oficii pentru orice avocat (stagiar sau definitiv). Dacă niciun avocat din Baroul Timiş nu poate primi oficii pentru mai mult de, să zicem, 1500-2000 de lei pe lună, problema e rezolvată. Ai atins plafonul pe o anumită lună din aceste oficii, nu mai poţi primi alte delegaţii care să-ţi aducă venituri suplimentare din această activitate. Sumele ce se încasează din oficii trebuie să servească mai ales şi îndeosebi avocaţilor stagiari şi avocaţilor foarte tineri, lipsiţi de clientelă, care astfel ar fi în măsură să-şi plătească cotele profesionale lunare, eliberându-se de spectrul suspendării. Altfel spus, tortul oficiilor poate fi împărţit între mai mulţi. Şi mai ales între stagiari, în măsura în care competenţa lor funcţională le permite acest lucru. Iar evidenţa acestor încasări poate fi ţinută electronic, cu instituirea imposibilităţii absolute de a mai adăuga sume de bani suplimentare, în portofoliul aceluiaşi avocat din activitatea desfăşurată „la oficii”. Interesant este că atunci când am făcut această propunere în Consiliu, unii membri ai acestui for (specialişti în organizarea şi exercitarea profesiei de avocat!) s-au opus propunerii, cu motivarea că avocatura este o profesiune liberală şi că nu poate fi constituit un plafon maxim al încasărilor din oficii. Eu cred că profesia de avocat este una liberală, însă numai în privinţa clientelei proprii, nu şi a celei care îţi este pusă la dispoziţie (la oficii) şi care nu este, în realitate, o veritabilă clientelă. Mi s-a părut ciudată opoziţia Domniilor lor şi cred că Adunarea Generală poate da un vot pe un proiect de hotărâre având ca obiect tocmai această limitare a accesului la oficii. Nu mi se pare corect ca unii colegi să încaseze mii de lei pe lună din oficii, iar alţii, nimic. Să o lămurim: nu sunt interesat de oficii. Se ştie că eu nu intru în procese penale şi nu sunt preocupat de acest domeniu al dreptului. În consecinţă, măsura pe care o propun nu prezintă niciun folos pentru mine, dar este de puternic impact pentru foarte mulţi colegi pentru care sumele din oficii sunt importante, în lipsa lor fiind în pericol de a nu-şi putea plăti cotele lunare profesionale.

După cum se cunoaşte, intrarea în profesie a devenit, în ultimii ani, din ce în ce mai dificilă. TREBUIE SĂ RĂMÂNĂ AŞA! DIFICILĂ. Sunt mai multe avantaje ale unui examen draconic de admitere în profesie:
a) selecţia aduce în profesie oameni de valoare;
b) respectul din partea instanţelor şi a altor autorităţi publice creşte;
c) avocatura nu mai poate fi tratată ca un soi de azil în care ajung doar cei care nu intră în magistratură sau în alte profesii juridice (notari publici, executori, practicieni în insolvenţă).

În legătură cu acest examen, unii colegi au ajuns să afirme că subsemnatul (în ipoteza în care aş ajunge Decan) l-ar  transforma într-o încercare de netrecut şi, prin urmare, trebuie să fiu împiedicat să ajung în această postură tocmai pentru a nu avea posibilitatea de a face asta. Am o singură observaţie de făcut în legătură cu aceste afirmaţii: decanul unui barou nu are niciun fel de posibilitate de a influența notarea lucrărilor. Decanul nu corectează şi nu se implică în elaborarea subiectelor. Îi invit pe colegii cârcotaşi să citească legislaţia şi mai apoi să vorbească. În orice caz, un lucru este foarte clar şi mi-l asum: voi milita, în calitatea pe care o am, de Prodecan al Baroului (astăzi) şi de Decan (daca voi fi ales) ca acest examen de intrare în profesie să fie şi să rămână unul dificil.

Alina Matei: Care sunt principalele obiective ale proiectului la care v-aţi gândit în ipoteza alegerii în funcţia de Decan? Ce intenţionaţi să schimbaţi?

Cristian Clipa: O problemă crucială pentru viitorul Baroului Timiş este cea a sumelor de bani ce se găsesc astăzi la dispoziţia acestui barou şi a investiţiilor pe care baroul le-a făcut, incluzând aici şi Casa de vacanţă de la Văliug. Cred că investiţia având ca obiect Casa de vacanţă de la Văliug nu a fost neapărat un lucru rău. În ultima perioadă, de problemele curente legate de funcţionalitatea acestei Case s-a ocupat domnul avocat Călin Bot. Ideile avansate de dumnealui (şi pe care,  recunosc, mi le-a împărtăşit) sunt demne de a fi luat în calcul. Darea în administrare a acestei case de vacanţă unui operator specializat, care să facă investiţiile necesare, şi care să gestioneze o exploatare a obiectivului (şi) în beneficiul Baroului Timiş, reprezintă o soluţie fezabilă.

În privinţa fondurilor băneşti de care dispune astăzi Baroul Timiş, cred că se impune a fi spus, cu tărie un lucru: banii nu trebuie risipiţi în investiţii aventuroase. După cum se cunoaşte, multe filiale ale Casei de Asigurări a Avocaţilor sunt în suferinţă, înregistrând pierderi extraordinare. Nu vreau ca Filiala Timiş a acestei Case să ajungă într-o situaţie similară şi nu vreau să ajung să mă uit în ochii colegilor avocaţi mai vârstnici, spunându-le că Filiala Timiş a Casei de Asigurări a Avocaţilor nu mai are bani de pensii. Din aceleaşi fonduri sunt suportate şi alte prestaţii sociale de care beneficiază avocaţii ajunşi la vârsta senectuţii sau a căror stare de sănătate nu le mai permite continuarea activităţii. Am observat că, în presă, a fost avansată şi ideea edificării unui nou sediu pentru Baroul Timiş. Eu cred că această investiţie trebuie decisă numai cu votul majorităţii absolute a membrilor Adunării Generale a Avocaţilor din Baroul Timiş. O astfel de decizie nu poate fi luată nici de către un decan prea entuziast şi nici de cei 10 consilieri care îi stau alături în exercitarea atribuţiilor sale. Dincolo, însă, de greutatea deciziei, trebuie să mai observăm un lucru: la cei circa 800 de membri, câţi are azi Baroul Timiş, în zona centrală a Municipiului Timişoara nu poate fi identificat niciun imobil în care să poată fi ţinute şedinţele Adunării Generale a Avocaţilor din Baroul Timiş şi în care să fie adăpostit sediul acestui barou. Sediul baroului este o chestiune, iar locul desfăşurării şedinţelor Adunării Generale a Avocaţilor din acest barou este o altă chestiune. Nu cred că Baroul Timiş îşi permite astăzi să achiziţioneze un impozant sediu, în care să fie amenajate birouri luxoase pentru Decan, Prodecan, ori membri Consiliului Baroului Timiş. Banilor le poate fi dată oricând o altă destinaţie, iar şedinţele Adunării Generale a Avocaţilor pot fi ţinute, în continuare, în săli adecvate pe care baroul le poate închiria strict pentru zilele şi pentru intervalele orare în care se convoacă Adunarea Generală a Avocaţilor din Baroul Timiş şi se desfăşoară lucrările acesteia.

Cred, cu tărie, că poate continua finanţarea încurajatoare a echipei de fotbal din Baroul Timiş ale cărei rezultate au fost notabile în ultima perioadă. Alte activităţi sportive pot fi de asemenea finanţate. La acestea se adaugă tradiţionalul bal anual al avocaţilor din Baroul Timiş, care se cuvine a fi organizat într-o locaţie modernă (de tip club), având în vedere că media de vârstă, în acest barou, se învârte în jurul lui 37 de ani. Dincolo, însă, de aceste omeneşti şi fireşti dorinţe legate de crearea unor oportunităţi de relaxare pentru membrii Baroului Timiş, în folosirea banilor acestei instituţii, cuvântul de ordine trebuie să rămână PRUDENŢA.

Învăţământul profesional trebuie să continue susţinut, MAI ALES CU AVOCATII STAGIARI. Baza de lectori trebuie lărgită, inclusiv, şi mai ales, prin atragerea, în acest mecanism, a unor experimentaţi avocaţi (mai tineri sau mai vârstnici), a căror experienţă profesională (practică) poate fi îngemănată cu bagajul de cunoştinţe teoretice pe care, prin natura profesiei, avocaţii universitari îl deţin. Aşa cum îmi spuneau unii colegi mai tineri, din păcate, unii lectori, însărcinaţi cu desfăşurarea propriu-zisă a pregătirii profesionale continue a avocaţilor nu au dat întotdeauna dovadă de seriozitate în susţinerea prelegerilor pe care şi le-au asumat. Absenţa nejustificată şi repetată a acestor lectori, de la programul de pregătire, ori lipsa de consistenţă a prelegerilor ţinute impune luarea unor măsuri corectorii. Atunci când un avocat este însărcinat şi acceptă să susţină prelegeri de pregătire profesională pe o anumită disciplină juridică, şi nu o face în mod corespunzător, absentând repetat şi nejustificat, ori tratându-i pe colegii mai tineri cu un superior dispreţ, se impune luarea de îndată a unor măsuri de înlocuire, chiar dacă respectivul cadru de predare are calitatea de profesor universitar. În structurile de pregătire profesională a avocaţilor toţi suntem avocaţi, iar calitatea unora de membri ai corpului didactic universitar trebuie să treacă pe un loc secund şi să nu se constituie într-un instrument de intimidare ori de complexare a colegilor care nu au avut şansa (nu neapărat priceperea) de a deveni cadre didactice universitare.

Intrarea în vigoare a noilor Coduri (a tuturor celor patru într-o perspectivă nu prea îndepărtată) impune organizarea unor mese rotunde (nu neapărat a unor cursuri) împreună cu colegii magistraţi. Creionarea unor interpretări unitare a dispoziţiilor legale, materiale şi procedurale, nu ne poate fi decât folositoare. Dialogul cu magistraţii, o mai bună comunicarea profesională cu aceştia nu poate decât îmbunătăţi climatul în care noi, avocaţii, ne desfăşurăm munca.

Alina Matei: Cum vedeţi funcţia de Decan? Administrativă, de manager, dedicată exclusiv acestei demnităţi sau poate fi exercitată alături de alte activităţi?

Cristian Clipa: Funcţia de Decan este, în egală măsură, o funcţie de conducere şi una de reprezentare. Un Decan al unui Barou nu este un superior ierarhic al colegilor săi, ci, mai degrabă, o imagine pentru aceştia. De aceea cred că un Decan al unui Barou – mai ales al unuia de dimensiunile celui din judeţul Timiş – trebuie să fie o persoană (relativ) cunoscută şi recunoscută, atât între şi de colegii săi, cât şi în comunitatea mai largă în care îşi desfăşoară activitatea şi în care evoluează social, familial sau profesional. Lăsând modestia deoparte, cred că am ajuns să mă bucur în cadrul Baroului Timiş de o anumită recunoaştere profesională şi mai cred că mulţi dintre colegii mei ştiu că sunt în măsură să mă implic în viaţa Baroului Timiş. Am căutat întotdeauna să fiu alături de ei, am căutat să leg cu foarte mulţi dintre ei punţi de comunicare, pentru că eu cred că numai procedând astfel, putem ajunge la acea armonie socio-profesională după care tânjim cei mai mulţi dintre noi. Nu m-am prevalat niciodată, ori de câte ori mă găseam în Palatul de Justiţie, de calitatea mea de cadru didactic universitar, după cum, în mod reciproc, nu am îndrăznit să le spun studenţilor mei că eu sunt mai întâi avocat şi mai apoi cadru didactic universitar. Am auzit însă că unii colegi (care cumulează cele două calităţi) avansează în relaţiile cu colegii avocaţi calitatea lor de cadre didactice, iar în relaţiile cu studenţii, pe cea de avocat. O astfel de confuzie nu e permisă; ea denotă o lipsă de certitudine în privinţa propriilor calităţi profesionale. În Palatul de Justiţie, pe culoarele acestuia, în sălile de judecată noi toţi, cei din barouri, suntem avocaţi, şi nimic altceva. În Universităţi, este altceva…

A propos de natura acestei importante demnităţi, cea de Decan al Baroului Timiş…

Am observat că unul dintre distinşii contracandidaţi a susţinut că baroul are nevoie de un decan cu normă întreagă. Cred că afirmaţia distinsului meu coleg a fost una nepotrivită întrucât, pe de-o parte, ea sugerează că preocupările universitare pe care le am mă fac incapabil să exercit funcţia de Decan al Baroului Timiş, iar pe de altă parte, ea îi ofensează pur şi simplu pe toţi membri Consiliului Baroului Timiş (în număr de 4, după cunoştinţa subsemnatului) care au şi cariere universitare. Mă gândesc, spre pildă, la cazul profesorului universitar Ligia Cătuna, despre care ar fi impropriu să se spună că este „un consilier cu jumătate sau cu un sfert de normă”, având în vedere implicarea domniei sale în problemele Baroului Timiş, inclusiv în procesul electoral aferent alegerii viitorului decan al acestui barou. Şi aş mai adăuga ceva. Noi toţi, de la o anumită vârstă, suntem soţi şi părinţi; avem şi o profesie; ne dedicăm, poate, unui părinte în suferinţă. Şi atunci, mă întreb (nu neapărat retoric!), oare nu toţi suntem în situaţia de a onora mai multe norme? Concret, pe parcursul zilei, toţi avem mai multe norme: una la serviciu, o alta acasă, în calitate de soţ/soţie/tată/mamă, o alta la un al doilea serviciu şi, poate, o alta pe o poziţie de conducere. Unii facem faţă cu mai mult succes decât alţii. E o chestiune de organizare. Şi cred că membrii Baroului Timiş simt cine anume poate duce mai multe norme şi cine anume trebuie menajat…

Alina Matei: În vederea asigurării transparenţei, veţi face vizibilă activitatea Decanului? De ex., Baroul Bucureşti are o pagină pe site-ul Baroului dedicată activităţii Decanului. Întreb pentru că cea a Consiliului este puţin vizibilă pe site…

Cristian Clipa: Dacă se pune problema transparenţei decizionale în cadrul Baroului Timiş, eu cred că aceasta nu poate fi ameliorată decât numai printr-o îmbunătăţire şi, respectiv, printr-o dezvoltare a site-ului baroului. În mod separat, acesta trebuie să cuprindă o secţiune dedicată activităţii Decanului, o alta dedicată activităţii Consiliului Baroului Timiş şi o a treia dedicată proiectelor de hotărâri pe care urmează să le adopte Consiliul Baroului Timiş. Această, din urmă, idee, promovată de domnul avocat Anton Iuhasz este una lăudabilă şi, după câte ştiu, se bucură de susţinere şi în rândul altor consilieri din cadrul acestui barou.

Dincolo de transparenţă, în Baroul Timiş, este imperios necesară instituirea unor mijloace mai eficiente de contact între Decan şi toţi membrii baroului. Un atare deziderat poate fi atins prin instituirea, de îndată, a unui program de audienţe, pe care viitorul Decan trebuie să şi-l impună, de măcar două ore pe săptămână, astfel încât să facă posibilă comunicarea directă între el şi oricare membru al Baroului Timiş. Oamenii care au şansa de a se vedea faţă în faţă sunt mai deschişi şi mai dispuşi să-şi împărtăşească supărările, durerile ori nemulţumirile. Am detestat întotdeauna făţărnicia. Şi, din păcate, ea poate fi întâlnită însă în societatea românească, inclusiv în zona profesiunii noastre …

Alina Matei: Plecând de la faptul că aveţi pagină de Facebook v-aţi gândit la o pagină şi pentru Baroul Timiş? Sunt barouri care au o astfel de pagini (de ex. Baroul Ilfov).

Cristian Clipa: Pagina mea de Facebook este una nu demult activată şi destul de rar utilizată. Şi fără poză … Unii colegi mi-au reproşat chiar că nu îmi aşez o poză pe o astfel de pagină, iar alţii s-au întrebat dacă, într-adevăr, respectiva pagină îmi aparţine. Am văzut că unii colegi din Consiliul Baroului sunt foarte activi pe pagina de Facebook a Domniilor lor. Unii îşi fac acolo campania pentru alegerea în funcţia de Decan al Baroului Timiş, alţii aduc la cunoştinţa celor interesaţi că au publicat o carte în colectiv. Prefer să fiu ceva mai discret. Nu cred că o poză a subsemnatului pe pagina de Facebook, afişând o atitudine de om serios, eventual cu un raft de cărţi în spate sau aplecat deasupra unui cod ar fi convingătoare. Prefer ca distinşii mei colegi să mă vadă, zi de zi, pe culoarele Palatului de Justiţie, să-mi vorbească direct, iar atunci când mai public câte ceva, inclusiv o carte, să o găsească pe raftul librăriilor ori pe standurile din interiorul Palatului de Justiţie şi să-mi spună câte ceva despre ceea ce am publicat (rău sau bun) ca de la coleg la coleg. Mă întreb cât de naturală poate fi această excesivă zăbovire pe pagina de Facebook tocmai acum în campania pentru alegerea Decanului Baroului Timiş. Mă tem că ulterior acestei campanii, preocuparea unora pentru Facebook va scădea considerabil. În plus, tocmai datorită implicării profesionale, spre deosebire de alţi membri ai Consiliului Baroului Timiş, nu prea am timp să stau pe Facebook. Îi felicit însă pentru răgazul pe care şi-l pot permite.

În altă ordine de idei, ştiu că acest mod de comunicare este foarte popular între tinerii avocaţi şi cred că poate fi găsită o soluţie pentru ca şi Baroul Timiş să aibă în foarte scurt timp o astfel de pagină de Facebook, care să includă şi un forum, pe care avocaţii, în mod liber, să-şi exprime gândurile şi, de ce nu, nemulţumirile. Problema modului în care se va organiza o astfel de pagină de Facebook trebuie încredinţată unor avocaţi foarte tineri, ştiut fiind faptul că aceştia au şi priceperea şi talentul de a gestiona o astfel de platformă de comunicare.

Alina Matei: Vă cunoaşteţi contracandidaţii. Prin ce se diferenţiază candidatura dumneavoastră de a celorlalţi colegi?

Cristian Clipa: Contracandidaţii mei sunt oameni deosebiţi, abili şi experimentaţi profesionişti. Domnul avocat V. Răuţă are în spate o îndelungată carieră, pe care a construit-o plecând de la poziţia de strălucit licenţiat al Facultăţii de Drept a Universităţii din Bucureşti. Domnul avocat C. Bot este, la rândul său, un profesionist deseori prezent în sălile de judecată şi, de-a lungul timpului, a dovedit că se poate implica, cu consistentă eficienţă, în probleme curente ale Baroului Timiş (supravegherea lucrărilor de întreţinere a casei de vacanţă de la Văliug, organizarea balului anual al avocaţilor, coordonarea implicării echipei de fotbal a Baroului Timiş în diverse competiţii, ş.a.m.d.). În sfârşit, dar nu în ultimul rând, domnul avocat A. Iuhasz (foarte de curând ales în Consiliul Baroului Timiş şi mai puţin implicat în problemele de gestiune curentă a acestui barou) a reuşit să-şi construiască, în ultimii ani, o proprie imagine profesională, un propriu brand, după ce, ani de-a rândul, a acumulat o valoroasă experienţă profesională în cadrul unei prestigioase societăţi profesionale de avocaţi din Timişoara. Toţi cei trei contracandidaţi ai mei sunt redutabili. Toţi ar putea ocupa funcţia de Decan al acestui Barou. Ce anume mă deosebeşte de Domniile lor? Paradoxal, atitudinea categorică. Se ştie că în cadrul Consiliului Baroului Timiş, am avut întotdeauna ceva de spus atunci când se impunea să o fac. Nu mă impresionează şi nu mă intimidează nici aerul de superioritate pe care îl afişează unii colegi din Consiliu (bine că nu sunt prea mulţi!) şi nu tolerez nici făţărnicia unor astfel de colegi. Schimbător e doar vântul de primăvară. Eu prefer ca odată ce am spus un lucru, direct, verde, în faţă, să-l respect. E o atitudine mai sănătoasă şi îşi aduce respect din partea colegilor. De altfel, cei mai mulţi colegi din Baroul Timiş ştiu că nu sunt omul care să facă nici un fel de compromis. Mă bucur de o independenţă profesională şi financiară care îmi permite să fiu atât de categoric.

Alina Matei: Care este mesajul pe care doriţi să-l transmiteţi colegilor avocaţi pentru a vă acorda încrederea lor?

Cristian Clipa: Vă îndemn, stimaţi colegi, să veniţi în 25 septembrie 2012 la Adunarea Generală a Avocaţilor din Baroul Timiş în care urmează a fi ales DECANUL ACESTUI BAROU, al treilea barou din ţară, raportat la numărul de membri, după Bucureşti şi Cluj. Nu puteţi vota cu mandat (procură), astfel că trebuie să fiţi personal prezenţi. În cazul în care cvorumul nu se va realiza la prima convocare, se va convoca o nouă ADUNARE, în aceeaşi locaţie, ceea ce presupune o nouă taxă de utilizare a sălii în care urmează să aibă loc acest important eveniment. Votul Dumneavoastră contează. El asigură viitorului Decan legitimitate şi vă dă dreptul  Dumneavoastră sa-i criticaţi ulterior acţiunile şi, mai ales, pasivitatea. Votaţi-l pe cel pe care îl simţiţi mai aproape de sufletul Dumneavoastră şi de felul Dumneavoastră de a fi. Gândiţi-vă că puterea e în mâna Dumneavoastră acum, cu această ocazie şi o mandataţi pentru patru ani unui singur om. Acest om nu va fi şeful ori conducătorul Dumneavoastră, ci reprezentatul Dumneavoastră, imaginea Baroului Timiş, din care faceţi parte şi căruia îi aparţin şi eu, cel care se prezintă avocat dr. Cristian Clipa. Ajutaţi-mă ca să Vă pot sluji, stimaţi colegi, şi Vă promit că aproape nimic nu va mai fi la fel.

Alina Matei: Vă mulţumesc.

Cristian Clipa: Eu vă mulţumesc pentru şansa pe care mi-aţi furnizat-o, de a-mi putea exprima câteva gânduri, pe JURIDICE.ro, în calitate  de candidat la funcţia de Decan al Baroului Timiş.

PLATINUM+
PLATINUM Signature       

PLATINUM  ACADEMIC

GOLD                                

VIDEO STANDARD
Aflaţi mai mult despre , , ,

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici.
JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului.

Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!












Securitatea electronică este importantă pentru avocaţi
 Mesaj de conştientizare susţinut de FORTINET
JURIDICE utilizează şi recomandă SmartBill

Lex Discipulo Laus

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.