ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Revista de note şi studii juridice (RNSJ)
Condiţii de publicareDespre revistă
 
JURIDICE
Print Friendly, PDF & Email

Daunele moratorii in cazul obligatiilor banesti

20.09.2012 | Marcela COMȘA
Abonare newsletter

Situaţia economică dificilă existentă în prezent, înmulţirea cazurilor de insolvenţă în lanţ impune luarea unor măsuri ferme pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contractele încheiate între comercianţi[1] şi între aceştia şi autorităţi publice.

Potrivit art. 1535 din Noul cod civil[2] „(1) În cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În acest caz, debitorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.”

Dispoziţia se aplică atât celor care exploatează o întreprindere (profesionişti) cât şi celorlalte subiecte de drept civil. În ceea ce priveşte raporturile juridice dintre profesionişti şi dintre aceştia şi autorităţile/instituţiile publice nu există o reglementare specială, iar legiuitorul român ar trebui să introducă un regim mai sever al obligaţiilor inclusiv în ceea ce priveşte daunele moratorii.

În prezent, Ordonanţa nr. 13 din 24 august 2011[3] privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar prevede în art. 1 că: „(1) Părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti.

(2) Dobânda datorată de debitorul obligaţiei de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenţei obligaţiei, este denumită dobândă remuneratorie.

(3) Dobânda datorată de debitorul obligaţiei băneşti pentru neîndeplinirea obligaţiei respective la scadenţă este denumită dobândă penalizatoare.”

Se face distincţie între „preţul capitalului” sau împrumutul cu dobândă[4] şi daunele moratorii sau de întârziere în executarea obligaţiei băneşti.

Rata dobânzii legale remuneratorii se raportează la nivelul ratei dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României. Aceasta este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României. Cea penalizatoare se stabileşte la nivelul ratei dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale.

Prin alin. (3) al art. 3 din OG nr. 13/2011 se specifică faptul că „în raporturile juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ, în sensul art. 3 alin. (3) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, rata dobânzii legale se stabileşte potrivit prevederilor alin. (1), respectiv alin. (2), diminuat cu 20%.” Profesioniştii sunt prin natura activităţii lor obligaţi să respecte cu mai multă rigoare termenele de plată asumate. Nu se precizează dacă autorităţile sau instituţiile publice care contractează bunuri şi servicii sunt expuse plăţii de daune moratorii conform alin. 2 sau potrivit alin. 3 ale articolului de lege menţionat.

Legislaţia română în materia daunelor moratorii în cazul obligaţiilor băneşti este la standardele Uniunii Europene. Totuşi s-a arătat că în privinţa obligaţiilor autorităţilor/instituţiilor publice aceste norme nu sunt eficiente. Tot mai multe contracte sunt încheiate de profesionişti români sau din state membre ale Uniunii Europene cu autorităţi sau instituţii publice iar acestea nu-şi execută la scadenţă plăţile sau inserează în dosarele de achiziţii clauze de exonerare de răspundere pentru întârziere.

Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăţilor în tranzacţiile comerciale, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L48 din 23 februarie 2011 îşi propune ca scop stabilirea prin legislaţia statelor membre a unor mecanisme suficient de persuasive pentru ca autorităţile publice să execute în termen cât mai scurt obligaţia de plată a preţului bunurilor/prestaţiilor.

Directiva menţionată, pe care România trebuie să o transpună, stabileşte în principal: un termen de plată maximal pentru autorităţile publice de 30 de zile de la data primirii facturii, de la data recepţionării bunurilor/serviciilor sau de la data finalizării procedurii de verificare/acceptare a bunurilor/serviciilor; termenul poate fi prelungit, prin contract, până la maxim 60 de zile, cu condiţia să fie temeinic justificat; o dobândă legală penalizatoare mai mare (rata de referinţă a Băncii Naţionale plus 8 puncte procentuale); principiul potrivit căruia dobânda curge fără punerea în întârziere a instituţiei publice debitoare.

Doar entităţile din domeniul sănătăţii pot beneficia potrivit Directivei de un termen legal derogatoriu de 60 de zile.

Am menţionat anterior că dobânda legală pentru întârzierea efectuării plăţilor este „dobândă simplă pentru întârzierea în efectuarea plăţilor într-un cuantum care reprezintă valoarea ratei de referinţă, plus cel puţin opt puncte procentuale.” În acest sens se impune modificarea legii române în domeniu.

De asemenea, directiva impune în art. 6 statelor membre să se asigure că, atunci când dobânda pentru efectuarea cu întârziere a plăţilor în tranzacţiile comerciale devine exigibilă (fără a fi necesară o notificare – punere în întârziere), creditorul are dreptul de a obţine de la debitor o sumă fixă de 40 EUR, în calitate de despăgubire minimă. Această compensaţie acordată independent de dobândă este o noutate pentru legislaţia română.

În prezent este în dezbatere un proiect de lege privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligaţiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte încheiate între profesionişti şi între aceştia şi autorităţi publice prin care se urmăreşte transpunerea Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 februarie 2011. Legea ar trebui să intre în vigoare cel mai târziu în 16 martie 2013.


[1] Profesionişti, aşa cum sunt definiţi în art. 3 din Noul cod civil – Legea nr. 287/2009;
[2] Legea nr. 287/2009, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011;
[3] Ordonanţa nr. 13/ 2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 607  din  29 august  2011;
[4] Art. 2167–2170 Cod civil.


dr. Marcela COMȘA
Judecător, Curtea de apel Braşov

Abonare newsletter

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicăm şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Pentru a publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro, vă rugăm să citiţi Politica noastră şi Condiţiile de publicare.

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereCărţiEvenimenteProfesioniştiRomanian Lawyers Week