ICCJ. In ce constau despagubirile materiale acordate in baza Legii nr. 221/2009
24 septembrie 2012 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în baza art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru bunurile imobile care intră în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001, respectiv terenuri şi construcţii (imobile prin natură) şi utilaje şi instalaţii preluate odată cu imobilul (imobile prin destinaţie). Această concluzie rezultă din condiţia impusă de legiuitor pentru acordarea despăgubirilor reprezentând echivalentul valorii bunurilor confiscate, şi anume aceea ca bunurile respective să nu fi fost restituite sau să nu se fi obţinut despăgubiri prin echivalent în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005. Înalta Curte a subliniat că numai în acest fel se justifică trimiterea expresă făcută de legiuitor, în cuprinsul Legii nr. 221/2009, la prevederile Legii nr. 10/2001 şi ale Legii nr. 247/2005.
În speţă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat, pe lângă daune morale, şi obligarea la plata unor despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea lipsei de folosinţă a casei, grădinii şi terenului agricol, aferentă perioadei strămutării, respectiv contravaloarea recoltelor culese şi neculese în aceeaşi perioadă, precum şi a utilajelor agricole (pluguri, semănători, secerători, batoze, căruţe etc.) şi a animalelor domestice (cai, mânji, junici, găini), confiscate ca efect al strămutării. Înalta Curte a reţinut că bunurile a căror contravaloare este solicitată de reclamant sunt fie bunuri mobile care, datorită naturii lor, nu intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001, fie bunuri imobile prin destinaţie care intră în sfera de reglementare a acestei legi (utilajele agricole), dar pentru care reclamantul nu a făcut dovada că a urmat procedura reglementată de Legea nr. 10/2001, în cadrul căreia nu a obţinut restituirea acestora în natură sau prin echivalent. În ceea ce priveşte solicitările referitoare la contravaloarea lipsei de folosinţă a casei, grădinii şi terenului agricol pe perioada strămutării, Înalta Curte a apreciat că aceste pretenţii nu intră in sfera de aplicare a art. 5 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 221/2009, care vizează numai echivalentul valorii bunurilor confiscate şi nerestituite, nu şi contravaloarea lipsei de folosinţă a bunurilor restituite. (Decizia nr. 2192 din 23 martie 2012 pronunţată în recurs de Secţia I civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect despagubiri morale şi materiale în baza Legii nr. 221/2009)
Corina CIOROABĂ
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
