Despre cei mai buni
24 septembrie 2012 | Robi CIOBANU
Am zis!
Cei mai buni…
…martori oculari sunt bunicuţele de după perdea. Aflate mereu la parterul unui bloc ori după sticla lipită de-un imobil înclinat înspre vreo infracţiune din legi speciale. Înţelegeţi voi aluzia. Când treceţi pe sub pervaz, luaţi opincile în mâini. Că stă să pice. Ș’-apoi pierde DeNeAu’ un martor cheie.
Revenind. Aieştia martori sunt mereu la locul potrivit. După perdea. Şi mereu cu ochii aţintiţi spre stradă. După tăt ce mişcă. 
Sunt precum o cameră de bancomat – vigilenți 24 din 24. Rezultatul, un colaj de cadre pixelate. Greu de desluşit de organu’ de control. Da’ no’… nu-i bai. Când din relatări nu se vede bine povestiuca din cauza pixelilor, completează organu’.
Vorba aceie’ – adevăru’ nu-i pentru tăți. Date insuficiente? Completează organu’. Îi sancționat organu’ de prima instanță? Nu-i bai. Repară Curtea!
Cei mai buni…
…clienţi îs ăi’ de-şi păstrează minciunicile în familie. Noi, loierii neinteresaţi de aflarea adevărului de către instanţă, ne interesează aflarea adevărului din gura clientului pentru a putea vinde o loiereală bine împachetată mai departe. Da’ mulţi clienţi parcă-s hipnotizaţi şi nu vreu’ să bage la tărtăcuță.
Deci le transmitem p’-această cale că mai bine dau picioare-n garduri decât în strategia de caz. Am zis!
Cei mai buni…
…poliţişti sunt ăi’ de nu-s și miliţieni. Asta-i clar. Poliţistu’-i ăla de poa’ să citească şi să-nțeleagă Codu’ (a)procedural fără să-l reinventează la fiece’ audiere. Le recomandăm că-i mai bine să spună „nu ştiu” şi să întrebe loieru’ cum se procedează decât să se afișeze tăți tobă de carte şi să ne ofere nouă argumente în plus pentru instanţă.
Tăt aci, un poliţist îi ăla de te-ntreabă dacă ai întrebări pentru client ori martor după ce el ș’-o epuizat spațiul de emisie. Restu-s miliţieni. Miliţieni ce se cred profesori în facultă. Ei vorbesc, ei pun întrebări. Uneori, ei răspund. Ş’ atât. Ce-i drept, loierii nu pre’ pot pune întrebări că nu s-ar mai respecta egalitatea armelor. Adică no’. Înţelegeţi voi. Cum să existe egalitate de arme când şi loieru’ vorbeşte? Miliţianu’ îşi dă şah-mat jucând singur. Da’-poi dacă are ş’-un adversar.
Vorba-ceie’ – dacă ‘ăl mai de temut adversar e propria-ți persoană, nu tre’ să-ți cauți treabă și cu alții. Nu de alta, da’ unde-s doi, șansele scad. Am zis!
Cei mai buni…
…notari nu există. Poate vă întrebați ce treabă au ăștia cu penalu’. Păi au. Că mai tăți îs o insultă. Cum se plimbă ei galant, conduși de șofer. În timp ce secretarele fac tătă treaba la birou. Ooo, da! Dacă se știa din timp că aplicatu’ de ștampile îți poate decora birou’ în foițe de aur, poate nu mai ajungea Biserica să vândă atâtea lumânări.
Robi CIOBANU
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
