Patru lucruri care nu imi plac la o mediere in malpraxisul medical
26 septembrie 2012 | Mihai COSTACHE
Practic dreptul din 1998 – aproape 14 ani – si am fost implicat in multe tranzactii. Inainte de aparitia medierii – o „minune” a lumii juridice – totul se rezuma la o discutie cu avocatul adversarului, prin telefon, la birou sau la terasa din spatele Curtii de Apel; ne comunicam reciproc pretentiile clientilor si rezolvam problema. Acum lucrurile s-au schimbat – trebuie facuta o mediere, la un cabinet specializat si sub atenta indrumare a unui specialist.
Nu exista nici o indoiala ca o buna mediere poate duce la solutionarea „out of court” a unor dosare care prezinta dificultati – cum ar fi divortul cu minori, de exemplu. Insa in afara acestor exceptii, indesarea pe gitul justitiabilului si al avocatilor a medierii ca procedura OBLIGATORIE si ONEROASA, incepe sa me enerveze la culme.
Am si un Top 4 al acestor lucruri suparatoare:
1. Din pricina medierii, nu se mai discuta nici o tranzactie
In ultimul timp, de cand se discuta noua modificare a Legii nr. 192/2006 privind obligativitatea informarii cu privire la mediere pentru fiecare persoana (fizica sau juridica) ce-si propune deschiderea unui proces judiciar am intilnit urmatoarea „mantra” – „nu vrem sa incepem nici o negociere pina cand nu demaram informarea cu privire la mediere”. WHAT??? Oamenii nu mai pot discuta despre inchiderea litigiului pe cale amiabila inaintea inceperii medierii; nu mai putem inchide litigiul chiar inaintea inceperii unei asemenea proceduri astfel incat sa nu mai pierdem timp si bani cu un mediator (mai ales daca partile sunt din orase diferite – chestiune la care legiuitorul – in marea intelepciune – nu s-a gindit sa reglementeze problema costurilor, macar)?
Sa va povestesc o mediere in domeniul malpraxisului medical: clientul trebuie sa lipseasca de la serviciu (sau de la conducerea firmei sale) pentru a participa la mediere. Uneori trebuie chiar sa se deplaseze in alt oras (si sa vezi probleme de deplasare mai ales in cazul celor vatamati ca urmare a erorii medicale).
Ajunsi la mediator vom auzi „psalmul” privind scopul medierii, eventual background-ul mediatorului, cum va decurge procedura si problemele legate de confidentialitate. Apoi se semneaza – depinde de mediator – un acord de confidentialitate.
Apoi reclamantul (in cazul de malpraxis, victima erorii medicale) comunica celeilalte parti o cerere prin care precizeaza suma de bani ce o doreste ca si despagubiri. Dupa ceva timp, partea adversa va comunica suma ce este dispusa sa o acopere si care este – in cele mai multe cazuri – ridicol de mica. Si atunci, mediatorul imi spune „nu iti face griji, este doar inceputul. Spune clientului sa nu o ia ca pe o jignire”. Dupa ce te calmezi incerci sa iti linistesti clientul – cum sa nu fie jignit cand ti se ofera 5.000 euro pentru pierderea unui rinichi sanatos, 4 operatii suplimentare si cateva vizite la sectia ATI a spitalelor?
Daca mediatorul si-ar face profesia asa cum trebuie ar fi trebuit sa tatoneze terenul si intentiile partilor inainte de a incepe prima sesiune astfel incat sa stie de unde pleaca pretentiile partilor si nu ar irosi timpul acestora cu chestiuni preliminare, stiute de toti negociatorii – primele oferte se refuza intotdeauna. In plus, daca medierea este o pierdere de timp/bani macar sa o stim inainte de a o incepe si la asta folosesc discutiile dinaintea medierii.
2. Avocatii apararii trateaza medierea ca pe un JOC
Un aspect destul de dureros al medierii este ca avocatii apararii (cei care reprezinta asiguratorul sau medicul vinovat) nu inteleg ca nu poti spune unei parti vatamate „rinichiul dumneavoastra scos din greseala valoareaza doar 5.000 euro, atat am calculat ca face”. O asemenea chestiune nu ar face-o niciodata in fata unui judecator si a publicului din sala de judecata.
In acest caz, singurul lucru care il pot face este sa explic clientului ca aceasta mediere este doar un JOC in care fiecare parte incearca sa isi promoveze interesele financiare. Dar pentru partea vatamata nimic din aceasta procedura nu este un joc.
3. Mediatorul nu este decat un curier scump
O problema este ca nu exista mediatori specializati in malpraxisul medical. Dar probabil ca isi vor face curind o Asociatie – mai incaseaza ceva taxe si ofera niste diplome de medicina si legislatie specifica – ioc. Pentru ca unui mediator nu-i trebuie si nu-i foloseste legea. Asa le spune la fiecare curs.
In practica mea, cei mai multi mediatori nu fac altceva decat sa comunice intre parti ofertele si contra-ofertele. Daca aveam nevoie de curier, lucram cu DHL. Sunt cu mult mai ieftini si la fel de eficienti.
Pe de alta parte, daca ar exista un mediator specializat in domeniul malpraxisului medical atunci probabil ca ar costa cat costul unei operatii pe creier si ar creste costul litigiului cu mult peste pretul unui proces in fata instantei.
Dar nici nu vreau ca un meditor proaspat iesit de pe bancile cursului de 40 de ore si 10 carti citite in cele 2 saptamini sa „isi faca mana” pe spezele clientului meu.
4. Folosirea medierii ca o „pipaire” a fondului cauzei
Am vazut si medieri in care partile s-au intilnit doar pentru a vedea cat de pornita era partea vatamata sa ceara ca si daune si cat de interesata era de o actiune in fata instantei de judecata.
Imi pare rau, dar medierea nu este pentru descoperiri. Daca asiguratorul vrea „inside information” atunci sa astepte sa primeasca cererea de chemare in judecata.
In aceeasi idee, este fascinant cum mediatorul vine si imi spune despre justificarile partii adverse cu privire la sumele mici oferite ca si daune. El deja preia faptele mentionate de partea adversa ca fiind temeinice si adevarate fara ca nici macar sa verifice daca acestea sunt sustinute si de probe.
Intr-un caz, mediatorul nici macar nu realizase ca „adevarurile” spuse de partea adversa erau bazate pe o simpla afirmatie a unui expert prieten de familie cu medicul vinovat, fara a exista macar expertiza IML
Ar fi trebuit sa-i spun mediatorului ca greseste sau sa las aceste informatii la secret spre a fi folosite in cadrul procesului judiciar? Am preferat varianta a doua, era clar ca medierea nu avea nici un rezultat, sumele oferite fiind ridicol de mici.
Medierea este menita sa rezolve cazuri si nu sa fie doar o oportunitate ca partile sa testeze pretentiile reciproce. In plus, cum poti lua spre mediere un caz de malpraxis cand nu intelegi la nivel elementar problema medicala in discutie?
Medierea nu este o ocazie de a lipsi motivat de la serviciu.
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
