Secţiuni » Jurisprudenţă » ÎCCJ » Recurs în interesul legii
ÎCCJ. Recurs în interesul legii

RIL promovat. Cazurile ce se circumscriu ipotezei legale a dispunerii masurii arestarii preventive in lipsa inculpatului, in procedura de executare a mandatului
26.09.2012 | Andrei PAP

Secţiuni: Recurs în interesul legii, VARIA (alte surse)
JURIDICE - In Law We Trust

Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii privind interpretarea şi aplicarea art. 152 din Codul de procedură penală vizând executarea mandatului de arestare preventivă, după cum inculpatul prezent (şi ascultat) la soluţionarea propunerii de arestare preventivă, a lipsit sau nu la pronunţarea hotărârii. Cazurile ce se circumscriu ipotezei legale a dispunerii măsurii arestării preventive în lipsa inculpatului, în procedura de executare a mandatului.

Optica jurisprudenţială:

Analiza practicii judiciare a relevat următoarele orientări, şi anume:

1. Într-o primă orientare, instanţele dispunând arestarea preventivă a inculpatului (prezent, atât la judecarea cauzei, cât şi la pronunţarea hotărârii), în condiţiile art. 1491 şi art. 150 alin. 1 din Codul de procedură penală, înmânează acestuia un exemplar al mandatului, iar un alt exemplar îl trimit organului de poliţie pentru a fi predat la locul de deţinere odată cu arestatul, potrivit art. 152 alin. 1 din acelaşi cod.

Instanţele au apreciat că sunt îndeplinite condiţiile art. 152 alin. 1 din Codul de procedură penală, mandatul de arestare preventivă fiind emis după ascultarea inculpatului.

2. În aceeaşi ipoteză (inculpatul prezent şi ascultat la judecarea/soluţionarea propunerii de arestare preventivă şi, de asemenea, prezent la pronunţarea hotărârii), după executarea efectivă a ordinului de arestare de către organul de poliţie (după consumarea actului procedural faptic al arestării preventive) instanţele, printr-o încheiere separată, au constatat/au confirmat începerea executării mandatului de arestare preventivă.

Dispunând arestarea preventivă a inculpatului, începând cu data încarcerării, punerii în executare a mandatului de arestare preventivă (respectiv, data arestării efective de către organul de poliţie a persoanei arătate în mandat), instanţele au aplicat procedura reglementată de art. 152 alin. 2 şi urm. din Codul de procedură penală. Într-o asemenea procedură, instanţele procedează la o nouă verificare a identităţii persoanei arestate, care este întrebată dacă doreşte să facă declaraţii sau să formuleze obiecţiuni.

Justificarea aplicării procedurii prevăzute de art. 152 alin. 2 din Codul de procedură penală (care nu rezultă expres din motivarea hotărârilor) pare a fi aceea că între momentul pronunţării hotărârii prin care se dispune arestarea şi emiterea mandatului, cel al emiterii mandatului şi cel al punerii efective în executare a acestuia există o durată în timp. Astfel, între emiterea mandatului şi executarea sa efectivă, durata poate fi de ore sau de zile.

Această situaţie de fapt care nu îşi găseşte corespondent în dispoziţiile art. 152 alin. 2 din Codul de procedură penală (măsura arestării nefiind dispusă în lipsa inculpatului, ci, dimpotrivă, în prezenţa şi după ascultarea sa), este, totuşi, asimilată de instanţe cu procedura menţionată.

În concluzie, în această opinie, instanţele, considerând că sunt în ipoteza emiterii în lipsa inculpatului a mandatului de arestare preventivă, apreciază incidente dispoziţiile art. 152 alin. 2 din Codul de procedură penală care, de fapt, vizează ipoteza dispunerii măsurii arestării în lipsa inculpatului conform art. 150 din acelaşi cod.

Este astfel extinsă nejustificat, prin analogie, aplicarea dispoziţiilor art. 152 alin. 2 din Codul de procedură penală.

Procurorul General apreciază că din economia dispoziţiilor art. 103 alin. 10 şi 13 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală (republicată), rezultă că măsura arestării în vederea predării poate fi luată numai după ascultarea persoanei solicitate în prezenţa apărătorului, iar după întocmirea încheierii, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare, dispoziţiile Codului de procedură penală cu privire la conţinutul şi executarea mandatului de arestare aplicându-se în mod corespunzător.

În acest sens, este şi practica instanţei supreme, executarea mandatului de arestare emis după ascultarea persoanei solicitate efectuându-se potrivit art. 152 alin. 1 din Codul de procedură penală.

:: Textul integral al recursului în interesul legii

Andrei PAP

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti