RIL promovat. Calcularea termenului de 30 de zile in care trebuie aplicata sanctiunea disciplinara si momentul de la care incepe sa curga acest termen
26 septembrie 2012 | Andrei PAP
Procurorul General al României, Laura Codruţa Kovesi, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu recurs în interesul legii întrucât în practica judiciară s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la „Calcularea termenului de 30 de zile în care trebuie aplicată sancţiunea disciplinară conform dispoziţiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii. Momentul de la care începe să curgă acest termen.
Optica jurisprudenţială:
1. Astfel, în cadrul contestaţiilor formulate împotriva deciziilor de sancţionare disciplinară, unele instanţe de judecată au admis excepţia prescripţiei dreptului de aplicare a sancţiunii disciplinare, considerând că data la care angajatorul a luat la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare şi de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin. (1) din Codul muncii, este data la care nota/procesul verbal de sesizare/raportul de informare/referatul de prezentare a situaţiei a fost înregistrat în registrul general al angajatorului şi a dobândit dată certă.
În susţinerea acestor soluţii, instanţele judecătoreşti consideră că cercetarea disciplinară trebuie să se efectueze în interiorul celor 30 de zile calendaristice în care trebuie să se emită şi decizia de sancţionare, iar în contextul legislativ analizat, nu se poate confunda cercetarea realizată de comisia de cercetare disciplinară, materializată într-un raport, cu data înregistrării sesizării în ce priveşte săvârşirea abaterii disciplinare care reprezintă data luării la cunoştinţă despre săvârşirea faptei şi de la care curge termenul de prescripţie de 30 de zile.
Se mai apreciază că data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare în sensul prevederilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii este data la care nota/referatul/procesul verbal de sesizare primeşte data certă prin înregistrarea în registrul general al angajatorului, chiar dacă ulterior este necesară completarea informaţiilor pe care le conţine sesizarea iniţială (completare ce se va realiza prin intermediul cercetării disciplinare).
În cadrul acestei opinii jurisprudenţiale s-a arătat că, a aştepta finalizarea cercetării disciplinare, pentru a începe să curgă termenul de 30 de zile, ar echivala cu prelungirea arbitrară a perioadei în care angajatorul trebuie să-şi exercite prerogativele disciplinare, ceea ce pune sub semnul incertitudinii situaţia salariatului. De asemenea, se îngreunează stabilirea exactităţii faptelor şi se reduce eficienţa combaterii comportamentelor dăunătoare.
Ca atare, s-a considerat că această interpretare este conformă spiritului legii, răspunzând necesităţii asigurării stabilităţii raporturilor de muncă, ea conduce la responsabilizarea angajatorului în exercitarea prerogativelor disciplinare, scopul reglementării unui termen de prescripţie de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin. (1) din Codul muncii fiind acela al cercetării cu celeritate de faptelor, a circumstanţelor săvârşirii acestora şi a vinovăţiei salariatului, în vederea lămuririi situaţiei sale profesionale.
2. Alte instanţe, în aceleaşi ipoteze, au respins excepţia prescripţiei dreptului angajatorului de a emite decizii de sancţionare, considerând că momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile prevăzut de art. 252 alin. (1) din Codul muncii este data la care reprezentatul angajatorului, persoană juridică, abilitat să aplice sancţiuni disciplinare, a luat la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare prin raportul de cercetare disciplinară prealabilă, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
În acest sens, instanţele de judecată au apreciat că numai după finalizarea cercetării disciplinare prealabile, prevăzute de art. 251 din Codul muncii, se poate aprecia dacă fapta săvârşită de salariat întruneşte sau nu, cumulativ, elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, astfel cum este definită prin art. 247 alin. (2) din Codul muncii.
Procurorul General apreciază ultimul punct de vedere exprimat ca fiind în acord cu litera şi spiritul legii.
:: Textul integral al recursului în interesul legii
Pentru JURIDICE.ro, Andrei PAP
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
