Secţiuni » Jurisprudenţă » CJUE
Jurisprudenţă CJUE (Curtea de Justiţie a Uniunii Europene)
DezbateriProfesionişti

Dreptul la compensatie al pasagerilor zborurilor aeriene in conformitate cu dreptul UE
08.10.2012 | Emanuela MATEI

Secţiuni: CJUE, Dreptul Uniunii Europene, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Regulament (EC) No 261/2004 de stabilire a unor norme comune in materie de compensare si de asistenta a pasagerilor in eventualitatea refuzului la imbarcare si anularii sau intarzierii prelungite a zborurilor si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91

Temeiul legal al acestui regulament este art. 100 alin. 2 TFUE referitor la masuri legislative in domeniul transportului aerian si maritim. La data de 4 octombrie 2012, CJUE a adoptat doua hotarari privind interpretarea acestui regulament.

  1. Rodríguez Cachafeiro si Martínez-Reboredo Varela-Villamor – Cauza C-321/11
  2. Finnair – Cauza C-22/11

Le voi numi in continuare cauza Rodríguez si cauza Finnair. Prima cauza se refera la interpretarea art. 2 lit. j din Regulamentul sus numit.

refuz la imbarcare” inseamna refuzul de a transporta pasageri pe un anumit zbor, desi acestia s-au prezentat pentru imbarcare in conditiile stabilite la art. 3 alin. 2, cu exceptia cazurilor in care exista motive temeinice pentru refuzul la imbarcare, cum ar fi starea sanatatii, cerintele de siguranta sau securitate sau documente de calatorie necorespunzatoare;

Art. 3 alin. 2 stipuleaza ca pasagerii carora li se aplica acest regulament trebuie:

(a) sa aiba o rezervare confirmata pentru zborul respectiv si, cu exceptia cazului de anulare mentionat in articolul 5, sa se prezinte personal pentru inregistrare,— in conditiile stipulate si la ora indicata in prealabil si in scris (inclusiv prin mijloace electronice) de catre operatorul de transport aerian, tour operator sau un agent de voiaj autorizat sau, in cazul in care ora nu este indicata,
— nu mai tarziu de 45 de minute inaintea orei de plecare publicate; fie
(b) au fost transferati de catre un operator de transport aerian sau un tour operator de la zborul pentru care au avut o rezervare la un alt zbor, indiferent de motiv.

A doua cauza se refera la interpretarea art. 2 lit. j si a art. 4 din Regulamentul sus numit. Art. 4 alin. 3 stipuleaza:

In cazul in care pasagerilor li se refuza imbarcarea impotriva vointei lor, operatorul de transport aerian le acorda imediat despagubiri in conformitate cu art. 7 si le ofera asistenta in conformitate cu art. 8 si 9.

Compensatia prevazuta de art. 7 este de:

  • EUR 250 pentru zboruri < sau egal cu 1500 km
  • EUR 400 pentru 1500 km < zboruri < 3500 km
  • EUR 600 pentru zboruri > 3500 km.

Actiunea principala in cauza Rodríguez
Domnul Rodríguez Cachafeiro si doamna Martínez‑Reboredo Varela‑Villamor, reclamanti in actiunea principala, au cumparat fiecare de la Iberia un bilet de avion pe ruta La Coruña (Spania) – Santo Domingo. Acest bilet cuprindea doua zboruri, respectiv:

  • zborul IB 513, La Coruña‑Madrid din 4 decembrie 2009 (13.30-14.40), si
  • zborul IB 6501, Madrid‑Santo Domingo din aceeasi zi (16.05-19.05).

Primul zbor a avut o intarziere de o ora si 25 de minute. Prevazand ca aceasta intarziere va duce la pierderea zborului urmator din Madrid, la ora 15.17, Iberia a anulat tichetul de imbarcare al acestora pentru al doilea zbor, de la 16.05. Instanta de trimitere arata ca, atunci cand au ajuns la Madrid, s‑au prezentat la poarta de imbarcare in momentul in care compania efectua ultimul apel al pasagerilor. Personalul Iberia nu le‑a permis totusi imbarcarea pentru motivul ca tichetele de imbarcare le‑au fost anulate, iar locurile au fost atribuite altor pasageri. Reclamantii din actiunea principala au asteptat ziua urmatoare pentru a ajunge la Santo Domingo cu un alt zbor si au ajuns la destinatia finala cu 27 de ore intarziere. Reclamantii au cerut o compensatie in valoare de 600 EUR si Iberia a contestat aceste pretentii aratand ca faptele pe baza carora s‑a introdus actiunea in fata acestei instante nu constituiau un „refuz la imbarcare”, ci trebuiau analizate drept o pierdere a zborului de legatura, in masura in care decizia de refuz la imbarcare nu era imputabila unei suprarezervari, ci era motivata de intarzierea zborului anterior. Disputa ajunge in fata instantei care suspenda judecarea cauzei si adreseaza Curtii urmatoarea intrebare preliminara:

„Poate fi considerata inclusa in sfera notiunii de refuz la imbarcare prevazuta la art. 2 lit. j coroborat cu art. 3 alin. 2 si cu art. 4 alin. 3[din Regulamentul nr. 261/2004] situatia in care o companie de transport aerian refuza imbarcarea intrucat, in urma primei etape a calatoriei, se produce o intarziere imputabila companiei, iar aceasta anticipeaza in mod eronat ca pasagerii nu vor ajunge la timp pentru a doua etapa si permite ca locurile acestora sa fie ocupate de alti pasageri?”

Actiunea principala in cauza Finnair
In urma unei greve a personalului aeroportului din Barcelona la 28 iulie 2006, zborul regulat intre Barcelona si Helsinki de la ora 11.40 operat de Finnair a trebuit sa fie anulat. Pentru ca pasagerii acestui zbor sa nu fie afectati de un timp de asteptare prea lung, Finnair a decis sa isi reorganizeze zborurile ulterioare. Considerand ca Finnair i‑a refuzat imbarcarea fara vreun motiv intemeiat in sensul art. 4 din Regulamentul nr. 261/2004, domnul Lassooy a introdus o actiune la Tribunalul de Prima Instanta din Helsinki, solicitand obligarea Finnair la plata compensatiei prevazute la art. 7 alin. 1 lit. b din acest Regulament. Prin hotararea din 19 decembrie 2008, aceasta instanta i‑a respins cererea de despagubire apreciind ca regulamentul mentionat nu viza decat compensarea refuzului la imbarcare din cauza unor situatii de suprarezervare din motive economice. Respectiva instanta a considerat ca acest art. 4 nu era aplicabil in speta in masura in care compania aeriana isi reorganizase zborurile in urma unei greve intervenite la aeroportul din Barcelona, greva care a reprezentat o circumstanta extraordinara fata de care Finnair luase toate masurile care puteau fi pretinse de la aceasta. Curtea de apel din Helsinki a anulat hotararea pronuntata de Tribunalul de Prima Instanta din Helsinki si a obligat Finnair la plata sumei de 400 EUR catre domnul Lassooy. In acest sens, instanta sesizata cu apel a considerat ca Regulamentul nr. 261/2004 este aplicabil nu doar in caz de suprarezervare, ci si in anumite cazuri de refuz la imbarcare din motive operationale si a exclus astfel posibilitatea ca operatorul de transport aerian sa fie exonerat de obligatia de compensare pe motive legate de o greva. In cadrul recursului formulat de Finnair la Curtea Suprema aceasta instanta isi exprima rezervele fata de continutul obligatiei de compensare a pasagerilor care au facut obiectul unui „refuz la imbarcare”, astfel cum se indica la art. 4 din Regulamentul nr. 261/2004, fata de motivele susceptibile sa justifice un „refuz la imbarcare” in sensul art. 2 lit. j din acest Regulament, precum si fata de posibilitatea ca un operator de transport aerian sa se prevaleze de circumstantele exceptionale prevazute la art. 5 alin. 3 din acelasi Regulament in legatura cu zboruri ulterioare celui care a fost anulat din cauza unor astfel de circumstante.

Curtea Suprema a hotarat sa suspende judecarea cauzei si sa adreseze Curtii urmatoarele intrebari preliminare:

„1) Regulamentul nr. 261/2004 si in special art. 4 din acesta trebuie interpretat in sensul ca aplicarea sa este limitata la refuzul la imbarcare ca urmare a unei suprarezervari efectuate de un operator de transport aerian din motive economice sau acest regulament este aplicabil si in privinta refuzului la imbarcare intemeiat pe alte motive, cum ar fi motivele legate de operare?

2) Dispozitiile art. 2 lit. j din Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretate in sensul ca motivele temeinice enumerate in acest regulament sunt limitate la factorii care se refera la pasageri sau refuzul la imbarcare poate fi justificat si prin alte motive? In cazul in care regulamentul trebuie inteles in sensul ca imbarcarea poate fi refuzata si din alte motive decat cele care privesc pasagerii, acesta trebuie interpretat in sensul ca refuzul la imbarcare este justificat si in cazul unei reorganizari a zborurilor din cauza circumstantelor exceptionale in sensul considerentelor (14) si (15) ale Regulamentului?

3) Regulamentul nr. 261/2004 trebuie interpretat in sensul ca operatorul de transport aerian poate fi exonerat de raspundere in temeiul art. 5 alin. 3 nu numai pentru zborul anulat din cauza unor circumstante extraordinare, ci si in raport cu pasagerii curselor ulterioare, in masura in care acesta incearca sa repartizeze urmarile negative ale circumstantelor exceptionale cu care se confrunta – cum ar fi grevele – intre membrii unui grup de pasageri care este mai mare decat cel al pasagerilor zborului anulat prin reorganizarea zborurilor ulterioare astfel incat nicio calatorie a vreunui pasager sa nu fie amanata in mod nerezonabil? Cu alte cuvinte, poate operatorul de transport aerian sa invoce circumstantele extraordinare si in raport cu pasagerii unei curse ulterioare pentru care evenimentul respectiv nu a avut urmari directe? In aceasta privinta, exista o diferenta majora dupa cum statutul pasagerului si dreptul acestuia la compensatie urmeaza sa fie apreciate in raport cu art. 4 din Regulament referitor la refuzul la imbarcare sau in raport cu art. 5 referitor la anularea unui zbor?”

Cu privire la intrebarile preliminare – cauza Rodríguez

CJUE subliniaza ca obiectivul principal al Regulamentului este asigurarea unui inalt nivel de protectie a pasagerilor, ceea ce justifica o interpretare extensiva a drepturilor recunoscute acestora (Hotararea din 10 ianuarie 2006, IATA si ELFAA, C‑344/04, Rec., p. I‑403, punctul 69, precum si Hotararea din 22 decembrie 2008, Wallentin‑Hermann, C‑549/07, Rep., p. I‑11061, punctul 18).

Motivul refuzului in speta este anticiparea eronata ca acesti pasageri nu vor ajunge la timp la imbarcarea pentru cel de al doilea zbor si decizia de a permite altor pasageri sa ocupe, in acest al doilea zbor, locurile pe care trebuiau sa le ocupe pasagerii a caror imbarcare a fost refuzata. Acest motiv nu poate fi imputat in nici un fel pasagerilor reclamanti, de aceea nu este comparabil cu cele mentionate explicit la art. 2 lit. j, dar trebuie calificat drept „refuz la imbarcare” in sensul art. 2 lit. j din Regulamentul mentionat. Refuzul in cauza nu poate fi justificat in mod rezonabil.

Asadar situatia in care, in cadrul unui contract de transport unic si care cuprinde mai multe rezervari privind zboruri imediat succesive si inregistrate concomitent, un transportator aerian refuza imbarcarea anumitor pasageri pentru motivul ca primul zbor cuprins in rezervarea lor a avut o intarziere imputabila transportatorului respectiv, iar acesta a prevazut in mod nejustificat ca pasagerii mentionati nu vor ajunge la timp la imbarcarea pentru al doilea zbor este inclusa in notiunea de „refuz la imbarcare” prevazuta de art. 2 lit. j din Regulamentul nr. 261/2004.

Cu privire la intrebarile preliminare – cauza Finnair
Notiunea „refuz la imbarcare” nu poate fi restransa la cazurile de suprarezervare caci aceasta interpretare ar avea ca efect diminuarea sensibila a protectiei acordate pasagerilor in temeiul Regulamentului nr. 261/2004 si, prin urmare, ar fi contrara obiectivului urmarit de acesta, mentionat in considerentul (1), care este acela de a asigura un inalt nivel de protectie a pasagerilor, lucru care justifica o interpretare larga drepturilor recunoscute acestora (a se vedea in acest sens Hotararea din 10 ianuarie 2006, IATA si ELFAA, C‑344/04, Rec., p. I‑403, punctul 69, precum si Hotararea din 22 decembrie 2008, Wallentin‑Hermann, C‑549/07, Rep., p. I‑11061, punctul 18). Refuzul la imbarcare pentru alte motive decat suprarezervarea, cum ar fi motivele legate de operare este inclus in notiunea „refuz la imbarcare”.

Legiuitorul Uniunii nu a avut in vedere ca respectiva compensare sa poata fi inlaturata pentru motive legate de aparitia unor „circumstante extraordinare”.

Art. 2 lit. j poate exclude calificarea de „refuz la imbarcare” in baza a doua categorii de motive:

  • nerespectarea de catre pasagerul care s‑a prezentat la imbarcare in conditiile stabilite la art. 3 alin. 2
  • motive temeinice pentru a justifica refuzul la imbarcare „cum ar fi starea sanatatii, cerintele de siguranta sau securitate ori documente de calatorie necorespunzatoare”.

In cazul in care un tert este cel care cauzeaza „refuzul la imbarcare”, operatorii de transport aerian pot solicita despagubiri de la aceasta terta persoana. O astfel de despagubire este, asadar, susceptibila sa atenueze, chiar sa stearga sarcina financiara suportata de operatorii respectivi de transport ca urmare a acestor obligatii (Hotararea IATA si ELFAA, citata anterior, punctul 90).

COMENTARIU LA CAUZELE CITATE MAI SUS

Daca motivele unui refuz la imbarcare nu sunt bazate pe culpa pasagerului, fie prin nerespectarea de catre acesta a conditiilor de imbarcare sau prin un alt motiv legat fie de starea sa de sanatate sau de lipsa documentelor de calatorie corespunzatoare, operatorul de transport trebuie sa compenseze pasagerul, asa cum este prevazut la art. 7 al Regulamentului nr. 261/2004, chiar daca refuzul la imbarcare nu este cauzat din culpa proprie, ci este consecinta actiunii unei terte persoane.

Alte cauze judecate de catre CJUE care au in vedere chestiuni prejudiciale (procedura prevazuta la art. 267 TFUE) legate de Regulamentul nr. 261/2004 sunt urmatoarele:

  • C-344/04 referitoare la art. 5, 6 si 7 a Regulamentului sus numit (Marea Britanie)
  • C-173/07 referitoare la art. 3 Domeniul de aplicare,  alin. 1 lit. a (Germania)
  • C-549/07 referitoare la art. 5 Anularea zborului, alin. 3 si alin. 1 (Austria)
  • C-204/08 referitoare la art. 5 Anularea zborului, alin. 1 (Germania)
  • C-402/07 si C-432/07 referitoare la art. 2, 5, 6 si 7 (Austria)
  • C-294/10 referitoare la art. 5 Anularea zborului, alin. 3 (Letonia)
  • C-83/10 referitoare la art. 2 si 12, notiunea de anulare si dreptul la compensatii suplimentare (Spania).

Cauze judecate conforme cu procedura prevazuta la art. 258 alin. 2 TFUE sunt:

  • C-264/06 referitoare la art. 16 alin. 3 (Luxemburg)
  • C-333/06 referitoare la art. 16 (Suedia).

Emanuela MATEI

Cuvinte cheie: , , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti