Dreptul Uniunii EuropeneDrept constituţionalDrept civilCyberlaw
BusinessAchiziţii publiceAfaceri transfrontaliereAsigurăriBankingConcurenţăConstrucţiiCorporateComercialEnergieFiscalitateFuziuni & AchiziţiiGamblingHealth & PharmaInfrastructurăInsolvenţăMedia & publicitatePiaţa de capitalProprietate intelectualăTelecom
ProtectiveData protectionDreptul familieiDreptul munciiDreptul sportuluiProtecţia consumatorilorProtecţia mediului
LitigationArbitrajContencios administrativContravenţiiDrept penalMediereProcedură civilăRecuperare creanţe
 
Drept civil
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
STOICA & Asociatii
 
14 comentarii | 
Print Friendly, PDF & Email

Informarea privind medierea poate fi realizata direct de catre instanta de judecata. Aspecte practice ale procedurii de informare
15.10.2012 | Elena-Mihaela ENACHE


Potrivit art. 2 din Legea nr. 192/2006 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 115/2012, daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege. Dispozitiile art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Codul de procedura civila raman aplicabile in mod corespunzator.

Asadar, noua reglementare prevede obligatia partilor de a se prezenta la sedinta de informare privind medierea fie inainte de declansarea procesului, fie in cursul procesului.

Sub aspectul redactarii, textul art. 2 din Legea nr. 192/2006 este criticabil intrucat in partea finala a dispozitiei legale citate se face trimitere la un articol inexistent din Codul de Procedura civila. Articolul 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) C. proc. civ. nu este reglementat nici in dreptul pozitiv, nici in Noul Cod de Procedura Civila republicat in data de 03.08.2012 (neintrat in vigoare), astfel ca nu putem cataloga aceasta trimitere decat ca fiind o eroare legislativa. De lege ferenda se impune fie abrogarea tezei finale, fie modificarea cu articolul relevant la care ar fi trebuit sa faca trimitere.

Sub aspectul aplicarii legii in timp, apreciez ca dispozitia legala se aplica si proceselor declansate inainte de 1.10.2012, caci art. 725 C. proc. civ. prevede dispozitiile legii noi de procedura se aplica, din momentul intrarii ei in vigoare, si proceselor in curs de judecata incepute sub legea veche (…).

Sub aspectul naturii juridice, participarea la sedinta de informare este o obligatie procesuala a partilor, iar nu o procedura prealabila cum gresit a fost catalogata uneori.

Asadar, nu medierea este obligatorie inainte sau in cursul procesului, ci participarea la sedinta de informare cu privire la mediere.

Mentionez inca de la inceput ca exista o serie de neconcordante legislative, iar noua obligatie procesuala instituita va naste multe controverse in practica judiciara si doctrina de specialitate.

I. DOMENIUL DE APLICARE

De lege lata, informarea cu privire la mediere este obligatorie in conflictele in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege, lege care adauga materia conflictelor din domeniul protectiei consumatorilor, in cazul in care consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectarii clauzelor contractuale ori a garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si agentii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute de legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor (art. 2 alin. (2) din Legea medierii). Prin exceptie, art. 2 alin. (4) prevede ca nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege.

Problematic va fi domeniul de aplicare al legii in momentul intrarii in vigoare a art. 601 din Legea nr. 192/2006 (in data de 09.01.2013) potrivit cu care in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa caz, sunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii:

a) in domeniul protectiei consumatorilor, cand consumatorul invoca existenta unui prejudiciu ca urmare a achizitionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectarii clauzelor contractuale ori garantiilor acordate, a existentei unor clauze abuzive cuprinse in contractele incheiate intre consumatori si operatorii economici ori a incalcarii altor drepturi prevazute in legislatia nationala sau a Uniunii Europene in domeniul protectiei consumatorilor; observam ca acest text este inutil, fiind prevazut si de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 192/2006. De lege ferenda ar trebui realizata o uniformizare a dispozitiilor, fiind abrogat art. 2 alin. (2).

b) in materia dreptului familiei, in situatiile prevazute la art. 64;

c) in domeniul litigiilor privind posesia, granituirea, stramutarea de hotare, precum si in orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;

d) in domeniul raspunderii profesionale in care poate fi angajata raspunderea profesionala, respectiv cauzele de malpraxis, in masura in care prin legi speciale nu este prevazuta o alta procedura;

e) in litigiile de munca izvorate din incheierea, executarea si incetarea contractelor individuale de munca;

f) in litigiile civile a caror valoare este sub 50.000 lei, cu exceptia litigiilor in care s-a pronuntat o hotarare executorie de deschidere a procedurii de insolventa, a actiunilor referitoare la Registrul Comertului si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 999-1018 din Codul de procedura civila. Desi textul face trimitere la o norma din Noul Cod de Procedura civila, aceasta trimitere este acum gresita, caci NCPC a fost republicat, iar articolele renumerotate. Inainte de republicare, art. 999-1018 se refereau la procedura ordonantei de plata si procedura cererilor cu valoare redusa.

Chiar si modificat, ne intrebam care va fi soarta acestuia in perioada 09.01.2013 (cand va intra in vigoare) si 01.02.2013 (data intrarii in vigoare a NCPC), intrucat ordonanta de plata este prevazuta de OUG nr. 119/2007 ce va fi abrogata de Legea nr. 76/2011. De lege ferenda se impune modificarea textului de lege astfel: (….) si a cazurilor in care partile aleg sa recurga la procedurile prevazute la art. 1.013-1.032 din Codul de procedura civila, urmand ca in normele tranzitorii sa se prevada ca pana la intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Civila, art. 601 lit. f) se aplica procedurilor prevazute de OUG nr. 119/2007 privind masurile pentru combaterea intarzierii executarii obligatiilor de plata rezultate din contracte comerciale si OG nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata. Aceasta modificare ar utila intrucat de esenta acestora este celeritatea obtinerii unor titluri executorii in materia creantelor certe, lichide si exigibile, iar informarea cu privire la mediere (realizata fie prin intermediul instantei, fie prin intermediul mediatorilor), nu va face decat sa intarzie procesele. Modificarea se impune si pe o interpretare a fortiori a art. 2 alin. (5) din OUG nr. 119/2007 care prevede ca procedura concilierii prealabile reglementate de art. 7201 C. proc. civ. nu este obligatorie in cazul ordonantei de plata. Or, cu atat mai mult, fiind o procedura urgenta, nu ar trebui sa fie obligatorie informarea asupra medierii. De altfel, acest text a facut de curand obiectul controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 303/2012, Curtea constata ca procedura ordonantei de plata reglementata de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 119/2007 este o procedura derogatorie de la dreptul comun, fiind o procedura speciala, simplificata si rapida de recuperare a creantelor certe, lichide si exigibile, neconditionata de existenta concilierii directe, care ar fi contrara scopului urmarit de legiuitor, acela de a asigura celeritatea solutionarii cererii creditorului. In acest sens, a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiei art. 2 alin. (5) din OUG nr. 119/2007.

Aceeasi remarca se impune si in cazul somatiei de plata prevazute de OG nr. 5/2001, nici in acest caz nefiind necesara concilierea prealabila.

Observam de asemenea ca doar in litigiile civile cu valoare mai mica de 50.000 lei partile vor avea obligatia informarii. Astfel, art. 2 va trebui coroborat cu aceasta dispozitie. Intre timp insa, trebuie subliniat ca inainte de intrarea in vigoare a art. 601 din Legea medierii, in toate litigiile civile indiferent de valoare, partile vor avea obligatia informarii, cu exceptia cazurilor prevazute la art. 2 alin. (4) din lege.

g) in cazul infractiunilor pentru care actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate si impacarea partilor inlatura raspunderea penala, dupa formularea plangerii, daca faptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, cu conditia ca victima sa isi exprime consimtamantul de a participa la sedinta de informare impreuna cu faptuitorul.

(2) In sensul alin. (1), dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii intr-o anumita materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

II. PROCEDURA INFORMARII CU PRIVIRE LA MEDIERE

a) Informarea realizata de instanta de judecata

Deosebit de interesanta este dispozitia art. 6 din Legea nr. 192/2006 care prevede ca organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale informeaza partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le indruma sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.

Asadar, desi informarea asupra procedurii medierii poate fi realizata de mediator, in egala masura va putea fi realizata de instanta in cadrul unei sedinte de informare. Nimic nu va impiedica instanta sa realizeze aceasta informare in cadrul sedintei de judecata. Observam ca legea instituie chiar obligatia, iar nu posibilitatea instantei sa informeze partile (textul stipuleaza “autoritatile cu atributii jurisdictionale informeaza partile”).

Astfel, instanta de judecata, in virtutea art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care prevede ca solutionarea litigiilor intr-un termen rezonabil, dar si in virtutea art. 6 din Legea nr. 192/2006, va putea informa partile cu privire la avantajele medierii in cadrul sedintei de judecata, urmand a consemna acest aspect in incheierea de sedinta.

De asemenea, art. 131 alin. (2) C. proc. civ. prevede ca in litigiile care, potrivit legii, pot face obiectul procedurii de mediere, judecatorul poate invita partile sa participe la o sedinta de informare cu privire la avantajele folosirii acestei proceduri. Textul de lege nu distinge intre informarea facuta de instanta de judecata (pe care o poate realiza in virtutea art. 6 din Legea nr. 192/2006) si informarea realizata de mediator.

Astfel, din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta fara indoiala ca pentru celeritatea procedurii, instanta insasi poate informa partile in legatura cu avantajele medierii.

Exista insa anumite materii in care legea prevede ca informarea cu privire la mediere se va realiza strict de catre mediator, cu anumite nuantari. Bunaoara, art. 7207 C. proc. civ. prevede ca in materia litigiilor dintre profesionisti, in cazul in care judecatorul recomanda medierea, iar partile o accepta, acestea se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Cu toate acestea, per a contrarior, daca partile nu accepta medierea, informarea poate fi realizata direct de catre instanta de judecata. Aceeasi nuanta o prezinta si art. 6141 C. proc. civ. potrivit cu care in fata instantei de fond, aceasta va starui pentru solutionarea divortului prin intelegerea partilor. In cazul in care judecatorul recomanda medierea, iar partile o accepta, acestea se vor prezenta la mediator, in vederea informarii lor cu privire la avantajele medierii. Asadar, daca partile nu accepta medierea, informarea lor se va putea face de catre instanta de judecata.

Asa cum am aratat deja, in virtutea art. 6 din Legea nr. 192/2006, a art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, dar si a art. 131 alin. (1) C. proc. civ, instanta de judecata poate realiza ea insasi procedura de informare in cadrul sedintei de judecata.

Intrucat legea prevede “prezentarea partilor la sedinta de informare”, instanta ar putea dispune chiar prin citatie aceasta obligatie de prezentare, sub sanctiunea amenzii judiciare (art. 1081 pct. 2 lit. g) C. proc. civ.). Citarea in persoana a partilor se va dispune in temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cu care in tot cursul procesului, judecatorul va incerca impacarea partilor, dandu-le indrumarile necesare, potrivit legii. In acest scop, el va solicita infatisarea personala a partilor, chiar daca acestea sunt reprezentate.

Desi legea impune in sarcina instantelor sa informeze partile cu privire la avantajele medierii, apreciem ca nu este exclusa nici posibilitatea ca instanta sa impuna partilor sa se prezinte la mediator pentru informare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 192/2006, medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator.

Asa cum am aratat, art. 2 din Legea nr. 192/2006 prevede ca partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea. Fiind astfel vorba despre o obligatie procesuala, judecatorul va pune in vedere partilor sa se prezinte la sedinta de informare si sa depuna procesul-verbal de informare in virtutea art. 129 alin. (2) C. proc. civ. care prevede ca judecatorul va pune in vedere partilor drepturile si obligatiile ce le revin in calitatea lor din proces si va starui, in toate fazele procesuale, pentru solutionarea amiabila a cauzei. Instanta nu poate impune insa un anumit mediator, caci art. 5 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, partile au dreptul sa isi aleaga in mod liber mediatorul.

De asemenea, potrivit art. 61 din Legea medierii, in cazul in care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor sau la propunerea oricareia dintre acestea ori la recomandarea instantei, cu privire la drepturi asupra carora partile pot dispune potrivit legii.

Apreciez ca in aplicarea tuturor textelor mentionate va exista o practica neunitara intrucat unele texte sunt imperative, iar altele dispozitive.

b) Informarea realizata de mediator

Spre deosebire de informarea realizata de instanta de judecata, cea realizata de mediator poate fi derulata fie inainte de declansarea procesului, fie ulterior. Avantajul, pentru profesionistii care se vor judeca in procedura contencioasa de drept comun, este faptul ca aceasta procedura exonereaza profesionistul de realizarea concilierii prealabile in conformitate cu art. 7201 C. proc. civ. ce prevede alternativ incercarea de solutionare a conflictului prin conciliere si mediere. In schimb, realizarea concilierii prealabile nu exonereaza profesionistul de informarea cu privire la  mediere, caci art. 2 din Legea nr. 192/2006 nu prevede nicio exceptie.

De observat ca exista o neconcordanta nefericita intre dispozitiile intrate in vigoare ale Legii nr. 115/2012 si dispozitiile neintrate in vigoare ale acestui act normativ. Daca articolul 2 (in vigoare) impune ambelor parti sa se prezinte la sedinta de informare, art. 601 (ce va intra in vigoare la data de 09.01.2013 , conform art. II din Legea nr. 115/2012), prevede ca partile si/sau partea interesata are aceasta obligatie.

Astfel, art. 601 va completa art. 2 si in opinia mea vor trebui interpretate in sensul ca sedinta de informare nu va trebui sa fie amanata din culpa uneia dintre parti, ea incheindu-se prin redactarea si semnarea de mediator si partea prezenta a unui proces-verbal de informare, iar in cazul sedintei de informare realizate de instanta, prin consemnarea acestor aspecte in incheierea de sedinta.

Observam de asemenea ca, spre deosebire de art. 2 care vorbeste despre “sedinta de informare privind medierea”, art. 601 din Lege prevede ca este vorba despre o “sedinta de informare privind avantajele medierii”.

Apreciez ca, dincolo de neconcordanta terminologica, este vorba despre una si aceeasi sedinta, in urma careia se elibereaza un singur proces-verbal. Ar fi exagerata masura obligarii partii interesate sa participe la doua sedinte de informare unde sa i se enumere aceleasi informatii.

Potrivit art. 43 din Legea medierii, in cazul in care se prezinta numai una dintre parti, mediatorul, la cererea acesteia, va adresa celeilalte parti invitatia scrisa, in vederea informarii si acceptarii medierii, stabilind un termen de cel mult 15 zile. Invitatia se transmite prin orice mijloace care asigura confirmarea primirii textului. Partea solicitanta va furniza mediatorului datele necesare contactarii celeilalte parti. De cele mai multe ori, evident, paratul nu va raspunde invitatiei in vederea informarii si eventual a acceptarii medierii. Potrivit art. 43 alin. (3) daca una dintre parti refuza, in scris, in mod explicit, medierea ori nu raspunde invitatiei mentionate la alin. (1) ori nu se prezinta de doua ori la rand la datele fixate pentru semnarea contractului de mediere, medierea se considera neacceptata.

Desi legea nu prevede, apreciez, asa cum am subiniat si anterior, ca mediatorul este obligat, ca in cazul in care una din parti nu se prezinta, sa incheie un proces-verbal in care sa consemneze ca partea prezenta a fost informata cu privire la procedura medierii, urmand ca acest document sa fie transmis fie de mediator, fie de parte la dosarul cauzei pentru a se face dovada indeplinirii obligatiei. Alaturi de acest document trebuie atasata confirmare de primire a invitatiei adresate partii adverse. Documentele mentionate vor face dovada indeplinirii obligatiei prevazute de art. 2 si art. 601 din Legea nr. 192/2006.

Acest lucru va fi prevazut expres incepand cu 09.01.2013 caci art. 601 prevede: dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii intr-o anumita materie se face printr-un proces-verbal de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea.

III. SANCTIUNEA PENTRU NEINDEPLINIREA OBLIGATIEI DE PARTICIPARE LA SEDINTA DE INFORMARE

Legea nr. 192/2006 nu prevede sanctiunea pentru nerespectarea obligatiei partilor de a se prezenta la sedinta de informare. Fiind o obligatie procesuala, apreciez ca se aplica Codul de Procedura civila, singura sanctiune care poate interveni pentru ambele parti fiind amenda judiciara. Aceasta difera in functie de circumstante. Poate fi de la 50 la 700 lei in conditiile in care partile accepta in fata instantei sa participe la sedinta de mediere, dar ulterior nu se prezinta la mediator, conform art. 1081 pct. 1.lit. f) C. proc. civ. sau poate fi de la 30 la 500 de lei in cazul in care instanta pune in vedere partilor sa se prezinte la sedinta de informare (realizata de instanta) sau sa se prezinte la mediator pentru sedinta de informare si sa depuna procesul-verbal intocmit, iar acestea nu se conformeaza (art. 1081 alin. (1) pct. 2 lit. g).

In cazul reclamantului, pentru neindeplinirea acestei obligatii, instanta poate dispune si suspendarea cauzei, in temeiul art. 1551 C. proc. civ.

Asadar, fiind vorba despre o obligatie procesuala, iar nu despre o procedura prealabila, este gresita opinia potrivit careia actiunea poate fi respinsa ca prematur introdusa ori ca inadmisibila, pentru simplul motiv ca legea nu prevede o asemenea sanctiune.

IV. ONORARIUL MEDIATORULUI

Regula in materia onorariului perceput de mediator este prevazuta de art. 26 alin. (1) din Legea medierii ce prevede ca mediatorul are dreptul la plata unui onorariu stabilit prin negociere cu partile, precum si la restituirea cheltuielilor ocazionate de mediere.

Prin exceptie, pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu. Fiind vorba de o exceptie, aceasta trebuie interpretata in acord cu principiul exceptio est strictissimae interpretationis et applicationis, prevazut de art. 10 C. civ. Astfel, interpretandu-se restrictiv observam ca doar daca urmeaza sa se incheie un contract de mediere, informarea este gratuita, in caz contrar datorandu-se onorariu.

Daca partile nu se prezinta la mediator impreuna, ramane in sarcina partii interesate sa depuna toate diligentele necesare pentru a dovedi indeplinirea obligatiei prevazute de art. 2 din Legea medierii.

Astfel, prezentandu-se la mediator, partea va trebui sa incheie un contract de premediere, in temeiul caruia mediatorul va trimite invitatie la sedinta de informare celeilalte parti. In caz de neprezentare a partii adverse, mediatorul trebuie sa elibereze solicitantului un proces-verbal care sa constate prezenta acestuia la sedinta de informare precum si dovada primirii de adversar a invitatiei mentionate.

Intrucat aceste activitati nu se incadreaza in categoria “procedurii informarii”, mediatorul va percepe onorariu in temeiul contractului de premediere.

In concluzie, daca partile se prezinta de buna-voie la mediator informarea este gratuita. Insa, daca una din parti a incheiat un contract de premediere in temeiul caruia a fost trimisa invitatia, solicitantul achita onorariu pentru procedura de invitare la sedinta de informare, urmand ca informarea si incheierea procesului-verbal de informare sa fie gratuite.

Mentionam ca in “Ghidul privind organizarea sedintei de informare privind medierea” (ce are caracter facultativ pentru mediatori) se arata ca “mediatorii nu pot fi obligati sa faca informarea cu privire la mediere pentru care conform legii nu poate pretinde onorariu avand dreptul de a refuza preluarea unui caz potrivit art. 27 alin. (2) coroborat cu art. 61 alin. (2) si art. 26”.

V. ONORARIUL MEDIATORULUI SE INCLUDE IN CHELTUIELILE DE JUDECATA

In opinia mea, fiind vorba despre diligente in vederea indeplinirii unei obligatii procesuale, costul contractului de premediere este un cost procesual suportat de partea care castiga si care trebuie inclus in cuantumul cheltuielilor de judecata.

Potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, onorariul trebuie sa fie rezonabil si sa tina cont de natura si de obiectul conflictului.

Ce se intampla in situatia in care acest onorariu este nerezonabil? Daca onorariul avocatului poate fi cenzurat de catre instanta de judecata in temeiul art. 274 alin. (3) C. proc. civ., nu acelasi lucru se poate intampla cu onorariul mediatorului, in temeiul principiului exceptio est strictissimae interpretationis et applicationis. Observam ca nici art. 451 din Noul Cod de Procedura Civila nu prevede o asemenea posibilitate. De lege ferenda s-ar impune completarea acestui articol in sensul posibilitatii reducerii onorariului mediatorului din cuprinsul cheltuielilor de judecata.

Potrivit art. 275 C. proc. civ., daca paratul recunoaste la prima zi de infatisare pretentia reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara de cazul in care a fost pus in intarziere inainte de cererea de chemare in judecata.

Apreciez faptul ca daca prin invitatia la sedinta de informare, creditorul ii pune in vedere debitorului ca trebuie sa execute obligatia, aceasta invitatie valoreaza punere in intarziere in temeiul art.1.522 alin. (1) si (2) C. civ. Astfel, chiar daca paratul recunoaste pretentia la prima zi de infatisare, el va fi obligat la plata cheltuielilor de judecata (inclusiv a onorariului mediatorului).

CONCLUZII

Medierea reprezinta o institutie care functioneaza excelent in alte state, dar care, din punctul meu de vedere, va reprezenta un esec in sistemul juridic romanesc din cauza mentalitatii justitiabililor. Aceasta noua obligatie stabilita de lege in sarcina partilor nu va face decat sa prelungeasca mai mult durata litigiilor, supunand reclamantul la costuri si mai mari. Istoria esecului dispozitiilor art. 7201 C. proc. civ. reprezinta un exemplu elocvent.

Dincolo de avantajarea unei categorii profesionale, ratiunea acestei obligatii procesuale a fost de a degreva instantele de judecata incarcate cu un numar prea mare de litigii, insa indeplinirea acestui deziderat va depinde in mare masura de abilitatile mediatorilor, iar un eventual rezultat pozitiv nu va putea fi realizat decat dupa o lunga si serioasa educatie civica a cetatenilor.

Profund criticabile sunt textele nou introduse care aduc, asa cum am aratat, o serie de confuzii si necorelari cu alte dispozitii legale. Practica judiciara va fi confruntata cu o serie de intrebari la care, prin prezenta lucrare, am incercat timid sa imi aduc aportul prin raspunsuri bazate pe textele legale incidente in materie.

Elena Mihaela ENACHE
avocat, Baroul Bucuresti

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Au fost scrise până acum 14 de comentarii cu privire la articolul “Informarea privind medierea poate fi realizata direct de catre instanta de judecata. Aspecte practice ale procedurii de informare”

  1. ANONIM spune:

    Interesant punct de vedere si foarte bine argumentat juridic… numai ca medierea in sine nu are nimic de a face cu juridicul si informarea facuta de instante nu este decat pur formala si foarte sumara. Din tot articolul reiese faptul ca avocatului nu-i place ca trebuie sa mearga la mediator.
    Informarea facuta de mediator are alt format si alt scop decat acela surprins de legiuitor, in speta de a tine un minicurs despre mediere si avantajele ei… Acele informatii le poit lua de pe internet sau chiar de la un avocat, ca tot stiu dansii cum e cu medierea, nu-i asa ?
    In fapt nici nu trebuie sa mearga el, ci doar partile si nu cred ca trebuie sa-si faca griji despre ce se va intampla acolo sub toate aspectele, fiindca la noi, la mediatori totul este lejer si transparent. Acolo , in mediere doar discutam, negociem, cautam solutii…sau mai bine spus responsabilizam partile sa decida o solutie si si sa-si asume alegerea facuta. Cum de altfel sunt mai toate lucrurile in viata, numai ca la un moment dat oamenii uita ca pot face acest lucru si li se pare ca nu mai pot sa faca acest lucru, fiindca asa li se spune… Desi stim ca nu le place acest lucru, ii linistim pe avocati si le spunem ca pot sa vina si ei daca doresc si ca in instanta nu poti castiga intotdeauna, dar in mediere nimeni nu pierde…inclusiv avocatul… Nu trebuie sa fie ingrijorati despre onorariile mediatorului fiindca si acesta se negociaza cu partile si regula generala este ca se suporta in proportie de 50-50% de ambele parti, fiindca pe mediator il „angajeaza” ambele sau toate partile. Pe urma primul lucru care se discuta si negociaza este proprotia in care partile decid sa suporte onorariul…deci nu exista nici un pericol sa fie suprataxati… SI daca oricum avocatul este atent la banii clientuui atunci alegerea ar trebui sa fie simpla: sa mearga cu el in mediere, fiindca un proces costa chiar si de zeci de ori mai mult decat o mediere…nu mai spun de durata si de alte efecte care apar in timp…

    • Mihaela ENACHE spune:

      Da, de acord cu dumneavoastra ca informarea facuta de judecator este una formala, dar eu sunt ferm convinsa ca la fel va fi si informarea facuta de unii mediatori, cu precadere cei care au deja si titlul de avocat. Se va merge pe sintagma „trebuie incheiat si un p-v de informare, e o reglementare noua. semnati aici, va costa atat”.
      Pe de alta parte exista situatii in care pur si simplu medierea nu poate avea loc, atat de distruse sunt relatiile dintre parti. In aceste situatii, pentru celeritatea procedurii, instanta poate face ea informarea pentru a se indeplini conditia de la art.2 din Legea medierii.
      Exemplu: a avut loc o judecata prin ordonanta de plata, s-a respins si acum se judeca pe fond. Credeti ca paratul, care a castiga pe procedura urgenta, va veni pentru mediere in procesul de fond? Eu nu cred.
      Daca ambii parinti solicita incredintarea copilului cu toata taria si se cearta ca la usa cortului (tipic romanesc), vor veni la mediator?
      Asa cum mi-am exprimat scepticismul la finalul articolului, romanii nu au inca educatia necesara medierii, ei sunt pusi pe scandal.

      In functie de circumstante si cum apreciaza instanta, ii va trimite la mediator, motiv pentru care, intr-un fel, e bine ca exista alternativa acelor texte de care am facut vorbire.

      Practica isi va spune cuvantul. Mediatorii au acum sansa sa se afirme si depinde numai de ei sa-si promoveze profesia, mai ales ca acum au acest avantaj.

      • ANONIM spune:

        Daca toate situatiile ar fi doar cele pesimiste prezentate de dvs, da, ar trebui sa se renute la mediere. Practica insa, ne arata ca nici chiar cele pesimiste la care faceti referire nu sunt chiar asa. Si…stiti dvs ca asa se intampla la mediere? Semneaza PV-ul si va costa atati???
        Cred ca sunteti gresit informata. Eu, desi nu sunt avocat, ci doar un biet inginer si economist, nu fac asa.Si nici colegii mei cu care colaborez.
        Cat despre exemplul dat de dvs cu procesul pe fond, va raspund ca DA…ar putea veni. Daca partea respectiva este in criza de timp, de bani etc, si stie ca, chiar daca castiga, procesul dureaza cateva luni-ani pana la finalizare, atunci ce va face? Daca el dispune de orice, numai de timp nu, ce va face? Prefera sa vina la mediere, cu riscul ca va obtine o suma mai mica? Sincer….eu nu imi dau seama, dar as putea incerca sa aflu raspunsul. Si mi-as folosi logica si experienta de inginer si economist, adica: am vazut destule negocieri ( nu exista medierea pe acea vreme ) cand se faceau livrari, plati, incasari…cu discounturi, tocmai pentru a castiga timp si a nu intra in blocaje, de a nu ramane fara lichiditati. Si uite asa au castigat ambele parti…..
        Va mai dau un mic exemplu si inchei. La ce credeti ca apeleaza un sot furios care vine si intreaba, citez: ” in cat timp ma scapi de nebun ??? Platesc numai sa ma scapi cat mai repede…” Sa mai zic ca primul termen era a 2 a zi?
        EU contez pe colaborare, nu pe asa zisele avantaje de care pomeniti, si credeti-ma, este reciproc avantajoasa. Cu argumente.

        • Mihaela ENACHE spune:

          M-ati inteles gresit sau poate eu m-am exprimat intr-un mod care lasa loc de interpretari.
          Eu nu am spus ca toate cauzele sunt ireconciliabile pe calea medierii, am spus „unele”. Pentru aceste „unele” e de prisos prelungirea procesului si o cheltuiala suplimentara la mediator, astfel ca art.6 din Legea medierii este bine venit in aceste cazuri. Pentru celelalte, legea lasa, dupa parerea mea, la „lumina si intelepciunea judecatorului” (cum spune batranul Cod civil) posibilitatea sa le impuna partilor sa se duca la un mediator sa se informeze, tocmai pentru ca acesta are posibilitatea sa-i convinga avantajele acestei proceduri si sa renunte la calea contencioasa.
          Raspunzand la intrebare, raspunsul este „da”, au fost cazuri, nu sunt informata gresit.
          Este optimista solutia dumneavoastra cu „prefera sa vina la mediere, chiar daca obtine mai putin” pentru ca porniti de la premisa ca toti debitorii ar dori( sau ar putea) sa plateasca!

          Cu privire la comentariul legat de onorariul mediatorilor, ati inteles gresit articolul meu. Eu m-am axat strict pe cel care poate fi catalogat „cheltuiala de judecata”, respectiv cel care va fi preluat in 99% din dosarele de mediere care vor exista care vor avea in continut contractul de premediere, cu invitatia la informare si p-v de informare.
          Eu nu am spus nimic de onorariul mediatorului din contractul de mediere care este, intr-adevar negociat de parti, dar care nu este cheltuiala de judecata pentru simplul motiv ca…nu se mai ajunge la judecata! Cuprinderea acordului de mediere in hotararea de expedient ulterior face ca instanta sa nu acorde niciunei parti cheltuieli de judecata, pentru ca niciuna din parti nu a cazut in pretentii.

          • Petre ALPACO spune:

            Doamna…spuneti ca au fost cazuri…. Este o practica? O regula? Cine isi permite, sa plateasca. Or fi fost, cine stie. Dar cazurile particulare, nu cred ca trebuiesc amintite.Nu e deontologic.Nu as turna nici macar un avocat ca…nu a dat, nu a facut, a luat, a facut…etc. La mine spiritul de echipa e prea puternic.
            Mai indraznesc sa va spun ca…o mediere se poate finaliza in 3 moduri: intelegere totala, rezulta acord de mediere; Intelegere partiala-acord pe intelegerea partiala; Neintelegere totala-fara acord. La intelegere partiala si la mediere esuata, nu se mai plateste onorariu? Avocatul daca pierde procesul, refuza onorariul? Deci…..concluzionati.
            Se pare ca am fost singurul care a raspuns comentariilor dvs si colegului Costache
            Avand in vedere ca am inceput ieri si am terminat azi…comentariile, ( pe principiul, aseara m-am culcat dimineata, sau altfel spus…e ffff tarziu ) ma retrag de pe acest site, si va urez…Drum drept si lumina…

          • Mihaela ENACHE spune:

            @Petre Alpaco: e ultimul comentariu pe care il dau, caci deja aceasta discutie deviaza si tindeti sa nu mai vorbiti colegial, iar acest lucru nu imi place.
            „Cazuri particulare ce nu trebuiesc amintite”?? In opinia mea „trebuie” amintite.
            Domnule Petre Alpaco, intelegi gresit si intoarceti cuvintele mele dupa bunul dumneavoastra plac. Vi se pare ca am dat vreun nume? Ca am aratat pe cineva?
            Nu mai repet ce am spus legat de onorariu. Fie nu cititi corect romaneste, fie aveti slabe cunostinte juridice ca sa intelegeti ce am scris.

  2. daca mediatorii vor insista pe remunerarea procesului de informare si emiterea procesului verbal aferent (neurmat de catre o mediere) in mod cert isi vor atrage antipatia tuturor justitiabililor mai ales ca aceasta este o procedura obligatorie, impusa de catre lege si nu de catre interesul partilor.

    in mod cert, mediatorii ar fi putut invata ceva din mecanismul si efectul procedurii concilierii prealabile dar au refuzat sa faca asta doar ptr a obtine o clientela fortata sa le bata la usa.

    Nu cred ca o mediere inceputa cu forta se va finaliza in mod fericit. ca si in relatiile de dragoste – dragoste cu sila nu se poate, altfel ar fi viol.

  3. ANONIM spune:

    Domnule Costache, cred ca faceti o confuzie, si nu-mi dau seama daca o faceti intentionat sau nu.
    In comentariul colegului de mai sus, nu s-a facut nicio precizare cu privire la remunerarea informarii. Doar la scopul ei.
    Este clar pentru toata tagma mediatorilor ca informarea este gratuita. Daca dvs vreti sa induceti ideea gresita, ca s-ar plati informarea, sau ca se doreste plata informarii, atunci inseamna ca doriti sa induceti in eroare premeditat toti cititorii si nu numai.
    Nu vreau sa intru in polemica pe nicio tema. Menirea mediatorului e sa faca 2 sau mai multe parti sa se inteleaga singuri, sa judece singuri si sa aibe de castigat fiecare din acest proces de mediere. Stiti foarte bine ca la judecata, nu se exprima liber, sunt privati de multe lucruri si nu castiga decat una din parti, si multe alte dezavantaje.
    Colegul de mai sus are mare dreptate, si cum spunea si doamna M Enache, Medierea functioneaza foarte bine in alte tari, si nu pentru ca oamenii ar fi mai educati/constienti sau cu alta mentalitate, ci datorita atitudinii avocatilor si a justitiabililor, care inteleg beneficiile colaborarii cu mediatorii. Din fericire, constat o crestere a numarului avocatilor si justitiabililor care inteleg foarte bine rolul si beneficiile medierii, atat pentru ei cat si pentru partile aflate in conflict.
    Vad ca aveti atacuri succesive la adresa medierii si a mediatorilor. Eu va rog sa mai reflectati…
    Va doresc Drum drept si lumina.
    Cu stima….un mediator.

    • va promit ca voi continua discutia daca va inregistrati cu numele real, de mediator existent pe tablou.
      nu imi face placere sa discut cu anonimi. nimic personal, chestie de principiu.

      sper sa ma intelegeti.

      • Petre ALPACO spune:

        Din pacate, asta e conditia noastra, de a fi anonimi.Anonimul mediator x, anonimul avocat y, anonimul ….injiner z…etc.

        In graba, la inregistrare, cred ca numele l-am scris aiurea, cine stie pe unde si nu mi l-a preluat.Nu a fost cu intentie, insa, puteam foarte bine sa ma semnez cu un nume de….vedeta tv, ca si ele-s mediatori, sau de….dottore sau de…orice. Prefer sa raman un anonim….Ce sa fac…nu sunt perfect.
        CAt de principii…ce sunt alea??? Eu stiu ceva de scara valorilor, de morala, etica, integritate etc.
        Principiile m-au ingenuncheat.
        Asta e chiar ultimul comentariu…
        Invariabil…Drum drept si lumina.

  4. as vrea sa vad citi mediatori se vor deplasa in localitatile unde nu gaseste niciunul si unde locuiesc ambele parti.

    as vrea sa vad ce va face un mediator cind una dintre parti este in alta localitate si contrapropune ca medierea sa aibe loc la el in localitate dar nu va sa achite banii, ptr ca nu are. este sau nu un refuz privind medierea?

    medierea este buna daca nu este folosita ptr a scoate bani de la justitiabili. iar problema costului pv emis de catre un mediator tocmai asta imi confirma- intereseaza banii si nu medierea. altfel, nu ar lua bani pe niste acte care sunt tipizate: un pv este pur si simplu un tipizat care se emite de fiecare data cind partile nu doresc medierea, se schimba doar numele partilor si data. dar este mai bine sa iei citeva zeci sau sute de ron decit sa muncesti?

    si uite asa justitiabilii vor fi satisfacuti la maxim de procedura medierii si vor ” recomanda ” si la altii sa o urmeze :)) nice work

  5. ANONIM spune:

    Domnule Costache, va raspund punctual, si apoi ma opresc, deoarece vad ca ma impingeti de la subiect.
    -as vrea sa vad citi mediatori se vor deplasa in localitatile unde nu gaseste niciunul si unde locuiesc ambele parti : sa inteleg ca in astfel de cazuri, avocatul este singura rezolvare. Desi, eu ma deplasez si in judet daca este nevoie. In alte localitati, sincer nu ma deplases, din simplul motiv ca nu am fost solicitat.Dar daca as fi, as solicita in plus cheltuielile de deplasare si nu onorariu pe ora.
    -as vrea sa vad ce va face un mediator cind una dintre parti este in alta localitate si contrapropune ca medierea sa aibe loc la el in localitate……. : parte din raspuns il aveti mai sus. In cazul in care una din parti nu are bani pentru onorariu, sunt convins ca va avea bani pentru avocat.
    -medierea este buna daca nu este folosita ptr a scoate bani de la justitiabili. iar problema costului pv emis de catre un mediator tocmai asta imi confirma- intereseaza banii si nu medierea…….:De data asta m-ati convins. Sunteti tendentios. Acel PV de informare, ca despre el este vorba, este intradevar un document, care respecta o anumita procedura impusa de legea 192/2006, asa cum cererea de chemare in judecata, trebuie sa urmeze o procedura anume, prevazuta in CPC. Acest PV de informare
    il confundati voit cu procesul de mediere, el fiind doar „preludiul” medierii. Si se elibereaza ca dovada a informarii gratuite a partilor aflate in conflict. O prima plata onorifica se face la semnarea contr de premediere(care este cu totul si cu totul altceva, nu-i asa?) , care presupune anumite cheltuieli de chemare a celeilante parti la mediere. Abia daca ambele parti accepta medierea, se semneaza contractul, medierea putandu-se finaliza cu intelegere totala, partiala sau….deloc. Dar sunt convins ca stiti toate acestea….Cat despre cele cateva sute de lei ( cred ca stiti ca moneda noastra este leul si nu ronul), iar induceti idei gresite si tendentioase. Eu cred ca nu va referiti la mediatori, poate faceti referire la experienta dvs. Sau poate, sunteti gresit informat. Nu vreti sa stiti cate ore am consumat pentru cateva sute de lei, respectiv 500 lei, pentru finalizarea unei medieri cu persoane recalcitrante si sarace pe deasupra. Si nu mai spun ca, din 4 persoane, una era de la 200km distanta. Ma gandesc ce faceau daca, nu apelau la mediere ?!?!?
    Eu in continuare mizez pe colaborarea avocat-mediator, care s-a dovedit(din experienta personala) benefica tuturor partilor : mediator, avocati, parti implicate in conflict.
    Va urez in continuare intelepciune, spor si…DRUM DREPT SI LUMINA.

    • citesc mesajul dvs si vad ca exista o anumita problema- dvs va oferiti drept exemplu si va manifestati ca un fel de etalon al mediatorilor iar practica dvs este un exemplu de oferit si care caracterizeaza medierea in ansamblul ei.

      ati fi surpins sa aflati ca nu este asa? foarte bine ca dvs faceti aceste eforturi dar asta nu inseamna ca mediatorii fac acest lucru in ansamblul lor.

      pe linga faptul ca inca nu averi minima diligenta sa va prezentati, intelegeti gresit ce am vrut sa spun. eu m-am referit strict la banii solicitati de catre mediatori ptr emiterea acelui pv care confirma ca reclamantu, a solicitat medierea iar piritul a refuzat sau nu s-a prezentat. atit. pentru a fi mai clar, cititi cap iv din articolul colegei mele.

      dar sesizez un anumit complex fata de avocati, complex in virtutea caruia incercati cu toate mijloacele sa il infirmati.

      nu este cazul. nu am nimic cu medierea ci cu obligarea justitiabililor la efectuarea ei. asta va aduce clienti la usa fara sa faceti eforturi mai ales ca inca sunteti putini ca numar) minime de a convinge lumea de profesionalismul mediatorilor. asta ma supara pe mine. plus costurile suplimentare ocazionate de acest pv.

  6. ANONIM spune:

    Aveti dreptate, am un anumit complex….probabil un B complex, tinand cont ca in familie am …o avocata, ca am foarte multi colaboratori avocati. Acum imi explic de unde…ura complexata a mea fata de profesia asta. Cred ca am alte notiuni eu si va trebui sa-mi reconsider pozitia.
    Si exemple, din pacate pt dvs, va mai pot da, nu numai pe mine. Eu sunt un exemplu negativ….tinand cont ca in tinerete am umblat multa vreme cu capul in nori ( cu voia dvs, am fost un pic…parasutist). Dar mai am colegi, colaboratori atat in magnificul meu oras natal, cat si in alte judete. Si de data asta, nu vreau sa va mai conving.
    Cat despre : banii solicitati de de catre mediatori ptr emiterea acelui PV care confirma ca reclamantu, a solicitat medierea……cu intelegere fac efortul si ma repet. Nu este vorba de un PV, ci de un precontract, care necesita pentru punerea lui in aplicare, niste cheltuieli. Daca dvs va oferiti sa le suportati, va asigur ca nimeni nu v-a mai solicita suma aia infima la precontract, plata care este stipulata peste tot.Oricum, este mai mica decat onorariul de consultatie…..
    Cand in sfarsit se ia ceva de afara cu adevarat benefic, se gasesc mereu persoane care sa critice. Nestiinta/neintelegerea e una, iar reaua intentie e alta.Sau sa-i zicem, teama de concurenta???
    Cu voia dvs si cu minima mea diligenta, eu o sa continui sa colaborez cu colegi avocati ( care in mare parte sunt si ei mediatori), pentru ca am constatat ( noi) ca e mai benefica colaborarea decat sabotarea.
    Va urez…Drum drept si lumina

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate