Secţiuni » Jurisprudenţă » CJUE
Jurisprudenţă CJUE (Curtea de Justiţie a Uniunii Europene)
DezbateriProfesionişti
8 comentarii

Cauza Radu. Mandatul european de arestare – C-396/11 pendinte – Curtea de Apel Constanta
11.10.2012 | Emanuela MATEI

Secţiuni: CJUE, Dreptul Uniunii Europene, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

Aceasta cauza, C-396/11 Radu, constituie o premiera, in sensul in care este primul caz in care intrebari preliminare trimise de o instanta romana vor fi analizate de Marea Camera a Curtii de Justitie a Uniunii Europene. Eu voi incerca prin acest articol sa fac o introducere care va facilita o mai buna intelegere si eu sper sa maresc interesul existent pentru aceasta ramura de drept foarte importanta, dreptul Uniunii Europene. Precizez ca aceasta cauza va face obiectul dezbaterii din data de 18 octombrie 2012 (ora 09:30), cand AG Sharpston isi va prezenta concluziile. Deci articolul este unul de analiza bazat pe informatiile disponibile expuse mai jos si exprima opinia mea proprie.

Intrebarile preliminare transmise de Curtea de Apel Constanta:

  1. Daca normele juridice continute de articolul 5 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale si articolul 6 combinat cu articolul 48 si articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare si la articolul 5 paragrafele 3 si 4, articolul 6 paragrafele 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale constituie norme juridice comunitare primare, cuprinse in tratatele constitutive?
  2. Actiunea autoritatii judiciare desemnate din statul de executare a unui mandat european de arestare, constand in privarea de libertate si predarea fortata, fara acceptul persoanei fata de care s-a emis un mandat european de arestare (persoana solicitata a fi arestata si predata), constituie ingerinte realizate de statul de executare in exercitiul dreptului (persoanei solicitata a fi arestata si predata) la libertate individuala, cuprins in dreptul Uniunii potrivit articolului 6 din TUE combinat cu articolul 5 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale si potrivit articolului 6 combinat cu articolul 48 si articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare si la articolul 5 paragrafele 3 si 4, articolul 6 paragrafele 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale?
  3. Daca ingerinta statului de executare a unui mandat european de arestare, in exercitiul drepturilor si garantiilor cuprinse in articolul 5 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale si potrivit articolului 6 combinat cu articolul 48 si articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare si la articolul 5 paragrafele 3 si 4, articolul 6 paragrafele 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale trebuie sa indeplineasca conditia necesitatii intr-o societate democratica si pe cea a proportionalitatii acesteia cu scopul concret urmarit?
  4. Daca autoritatea judiciara desemnata din statul de executare a unui mandat european de arestare poate respinge cererea de predare, fara a incalca obligatiile stabilite de tratatele constitutive si celelalte norme juridice comunitare, pe motivul neindeplinirii cumulative a conditiilor necesare potrivit articolului 5 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale si articolul 6 combinat cu articolul 48 si articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare si la articolul 5 paragrafele 3 si 4, articolul 6 paragrafele 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale?
  5. Daca autoritatea judiciara desemnata din statul de executare a unui mandat european de arestare, poate respinge cererea de predare, fara a incalca obligatiile stabilite de tratatele constitutive si celelalte norme juridice comunitare, pe motivul netranspunerii, totale sau partiale, sau a transpunerii defectuoase (in sensul neindeplinirii conditiei reciprocitatii) de catre statul emitent al unui mandat european de arestare a Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene?
  6. Daca normele juridice continute de articolul 5 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale si articolul 6 combinat cu articolul 48 si articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, prin raportare si la articolul 5 paragrafele 3 si 4, articolul 6 paragrafele 2 si 3 din Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale la care se face trimitere in articolul 6 din TUE intra in conflict cu dreptul intern al statului membru al Uniunii Europene – Romania, respectiv cu titlul III al Legii nr. 302/2004, precum si daca Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene este corect transpusa prin aceste norme?

FAPTE RELEVANTE:

Pe rol pronuntarea asupra sesizarilor Parchetului de pe langa Curtea de Apel Constanta nr. 638/II/2/2007 din 25 mai 2009 si 620/II/5/2009 (trei sesizari cu acelasi numar) din 3 iunie 2009, privind:

  1. executarea mandatului european de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 din 16.03.2007 emis de Parchetul Coburg – Germania;
  2. executarea mandatului european de arestare nr. 16 AR 231/02 din 08.08.2007, emis de Parchetul din Bielefeld – Germania;
  3. executarea mandatului european de arestare nr. 104 Js 7970/08 din 26.02.2008, emis de Parchetul din Verden – Germania;
  4. executarea mandatului european de arestare nr. 81 Js 80/05 din 14.03.2007 emis de Parchetul din Munster – Germania.

NOTA: Mandatul citat la pozitia a doua, 16 AR 231/02 se refera la fapte penale pentru care subiectul in cauza a fost urmarit in instanta in Romania, dosarul penal nr. 3644/180/2007 si a aparut in fata Tribunalului Bacau unde a fost condamnat in prima instanta, cauza fiind in prezent in calea de atac a apelului la Tribunalul Bacau, asa cum rezulta din dispozitia de transfer depusa la dosarul cauzei. Pentru acest mandat, Decizia-Cadru 2002/584/JAI (art. 4) asa cum a fost implementata de legea romana prevede un motiv valid de refuz si anume „cand persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusa unei proceduri penale in Romania pentru aceeasi fapta care a motivat mandatul european de arestare” (art 88 alin 2 litera b din Legea 302/2004).

Persoana solicitata nu a consimtit la predare si nu a renuntat la aplicarea principiului specialitatii. Prin sentinta penala nr. 74/P din 5.06.2009, Curtea de Apel Constanta a decis ca nu exista in principiu motive de a nu executa mandatele respective de arestare (pozitiile 1, 3, 4 de mai sus), de aceea aceasta a suspendat judecata pana la pronuntarea Curtii de Justitie a Uniunii Europene, in temeiul art. 19 alin. 3 lit. b din Tratatul Uniunii Europene si art. 267 din Tratatul de Functionare a Uniunii Europene a unei hotarari preliminare privind interpretarea dreptului Uniunii.

CADRUL JURIDIC

Drept primar

Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, in special articolele 48 (Prezumtia de nevinovatie si dreptul la aparare) si 52 (Intinderea si interpretarea drepturilor si principiilor) si Conventia Europeana pentru Drepturile Omului (in cazul in care drepturile prevazute de Carta corespund unor drepturi garantate) in special articolele: art. 5 (Dreptul la libertate si la siguranta) si art. 6 (Dreptul la un proces echitabil).

Articolul 6 TUE  pe care il si reproduc aici:

(1) Uniunea recunoaste drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptata la 12 decembrie 2007, la Strasbourg, care are aceeasi valoare juridica cu cea a tratatelor.

Dispozitiile cuprinse in Carta nu extind in niciun fel competentele Uniunii astfel cum sunt definite in tratate.

Drepturile, libertatile si principiile prevazute in Carta se interpreteaza in conformitate cu dispozitiile generale din titlul VII al Cartei privind interpretarea si punerea sa in aplicare si cu luarea in considerare in mod corespunzator a explicatiilor mentionate in Carta, care prevad izvoarele acestor dispozitii.

(2) Uniunea adera la Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Competentele Uniunii, astfel cum sunt definite in tratate, nu sunt modificate de aceasta aderare.

(3) Drepturile fundamentale, astfel cum sunt garantate prin Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si astfel cum rezulta din traditiile constitutionale comune statelor membre, constituie principii generale ale dreptului Uniunii.

Articolul 82 TFUE temeiul legal al Deciziei-Cadru

Drept Secundar
Decizia-cadru a Consiliului privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre 2002/584/JAI care nu impiedica un stat membru sa aplice normele sale constitutionale privind respectarea dreptului la un proces echitabil, transpusa de Legea 302/2004, unde CAPITOLUL III Executarea de catre autoritatile romane a unui mandat european de arestare” este relevant, in special:

ART. 88 – Motive de refuz al executarii – (a se vedea art. 3 si 4 ale Deciziei Cadru)

ART. 90 – Procedura de executare a mandatului european de arestare Voi cita din alin. 7:

Daca persoana solicitata nu consimte la predarea sa catre autoritatea judiciara emitenta, procedura de executare a mandatului european de arestare continua cu audierea persoanei solicitate, care se limiteaza la consemnarea pozitiei acesteia fata de existenta unuia dintre motivele obligatorii sau optionale de neexecutare, precum si la eventuale obiectii in ceea ce priveste identitatea – (a se vedea art. 14 al Deciziei cadru).

ART. 94 – Hotararea (a se vedea art. 15 al Deciziei Cadru)

ART. 97 – Predarea amanata sau conditionata

Cu privire la prima intrebare, o consider una abstracta dar si una la care raspunsul poate fi direct citit din art. 6 TUE primul alineat conform caruia Carta are aceeasi valoare juridica cu tratatele deci rezulta de aici ca aceasta contine norme de drept primar al Uniunii Europene (C-92/09 & C-93/09 – pct. 45). Mai mult art. 51 alin. 1 din Carta cere statelor membre sa respecte aceste drepturi atunci cand implementeaza dreptul UE.

Cu privire la a doua intrebare, cred ca aceasta va fi fie reformulata, fie alaturata unor alte intrebari insa ce e important de considerat este faptul ca orice privare de libertate poate aduce in mod potential atingere unor drepturi garantate de titlul VI din Carta, insa in preambulul Deciziei cadru se stipuleaza la punctul 12:

Prezenta decizie-cadru respecta drepturile fundamentale si principiile recunoscute in articolul 6 TUE si reflectate in Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene  in special in capitolul VI. Nimic din prezenta decizie-cadru nu poate fi interpretat ca o interdictie de a refuza predarea unei persoane impotriva careia a fost emis un mandat european de arestare, atunci cand exista motive sa se creada, pe baza unor elemente obiective, ca respectivul mandat de arestare a fost emis cu scopul de a urmari sau de a pedepsi o persoana pe motive de sex, rasa, religie, origine etnica, cetatenie, limba, opinii politice sau orientare sexuala, sau de a aduce atingere situatiei acestei persoane pentru oricare din aceste motive. Prezenta decizie-cadru nu impiedica un stat membru sa aplice normele sale constitutionale privind respectarea dreptului la un proces echitabil… Rezulta ca daca se poate dovedi discriminare pe motivele mai sus enumerate exista o posibilitate de a refuza in mod legal predarea persoanei in cauza.

Articolul 1 alin. 3 al numitei Decizii-cadru precizeaza ca aceasta nu poate avea ca efect modificarea obligatiei de respectare a drepturilor fundamentale si a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate de articolul 6 TUE.

Articolul 1 alin. 2 statueaza ca statele membre executa orice mandat european de arestare, pe baza principiului recunoasterii reciproce si in conformitate cu dispozitiile prezentei decizii-cadru, iar preambulul la punctul 6 prevede ca mandatul de arestare european prevazut in prezenta decizie-cadru constituie prima concretizare, in domeniul dreptului penal, a principiului recunoasterii reciproce pe care Consiliul European l-a calificat drept „piatra de temelie” a cooperarii judiciare.

Cu privire la a treia intrebare, reamintesc ca obiectivul stabilit pentru Uniune, si anume, de a deveni un spatiu de libertate, securitate si justitie, duce la eliminarea extradarii intre statele membre si la inlocuirea acesteia cu un sistem de predare intre autoritatile judiciare. In functie de acest obiectiv se afirma in preambul la punctul 7 ca Decizia Cadru este conforma cu principiul proportionalitatii, adica ea nu depaseste ceea ce este necesar pentru crearea unui spatiu de libertate, securitate si justitie.

Cu privire la a patra intrebare, as vrea sa spun ca aceasta este prima care este intr-adevar interesanta si la obiect, caci investigheaza direct conditiile in care se poate efectua refuzul pe motivul neindeplinirii cumulative a conditiilor necesare din Conventie combinata cu prevederile Cartei, adica pe motivul incalcarii unor principii generale de drept (art. 6 alin. 3 TUE). Am sa revin la ea mai jos.

Cu privire la a cincea intrebare, as vrea sa spun ca obligatiile asumate de Romania in conformitate cu tratatele UE nu pot face obiect pentru masuri de retorsiune, insa exista posibilitatea oferita de art. 259 TFUE de a sesiza Comisia si apoi Curtea daca va fi necesar.

Cu privire la a sasea  intrebare, as vrea sa spun ca nu este de competenta CJUE sa interpreteze legea romana si astfel sa stabileasca daca aceasta este sau nu compatibila cu dreptul UE. Aceasta analiza a compatibilitatii este in competenta instantei nationale. CJUE va furniza doar interpretarea actului secundar si anume a Deciziei-cadru in asa fel incat sa faciliteze misiunea instantei romane.

Revin la a patra intrebare.

VALIDITATE

CJUE urmeaza urmatoarea logica in mod uzual. Se procedeaza mai intai la aprecierea validitatii articolelor din Decizia-cadru in raport cu drepturile fundamentale protejate in ordinea juridica a Uniunii. Citirea combinata a art. 1 alin. 2 cu articolele 3-4 din Decizia-cadru, aduce dupa sine concluzia ca obligatia de predare fiind una foarte larga, chiar daca nu este irefutabila, nu se poate exclude posibilitatea ca aceasta limitare draconica a motivelor de refuz nu poate aduce atingere drepturilor fundamentale, in special celor din titlul VI al Cartei.

Insa este foarte probabil ca aprecierea validitatii sa aduca concluzia ca Decizia-cadru satisface de o maniera satisfacatoare protectia drepturilor fundamentale si anume ca validitatea nu poate fi contestata in raport cu art. 48 din Carta, caci imposibilitatea unui refuz nu atrage dupa sine o rasturnare a prezumtiei de nevinovatie si nici o negare a dreptului la aparare. Vezi si concluziile AG Bot in Melloni, C-399/11, punctele 73-85.

INTERPRETARE

Odata ce prevederile deciziei sunt valide, ele trebuie respectate ca atare. Prin sentinta penala nr. 74/P din 5.06.2009, deliberand asupra cererilor formulate, judecatorul competent din cadrul Curtii de Apel Constanta, pentru motivele mai jos expuse, a hotarat:

„I. In baza articolului 94 din Legea nr. 302/2004 modificata,

Dispune executarea mandatului european de arestare nr. 6 Js 5032 b/02 emis de Parchetul Coburg – Germania la data de 16.03.2007 privind pe persoana solicitata Radu… Dispune executarea mandatului european de arestare nr. 104 Js 7970/08 emis de Parchetul Verden – Germania la data de 26.02.2008 privind aceeasi persoana solicitata Radu… Dispune executarea mandatului european de arestare nr. 81 Js 80/05 emis de Parchetul Munster – Germania la data de 14.03.2007 privind aceeasi persoana solicitata Radu…

II. In temeiul art. 88 alin. 2 lit. b din Legea nr. 302/2004 modificata,

Refuza executarea mandatului european de arestare nr. 16 AR 231/02 emis de Parchetul Bielefeld- Germania la data de 08.08.2007 privind aceeasi persoana solicitata Radu…

III. In temeiul art. 90 al. 10 din Legea nr. 302/2004 modificata,

Mentine masura arestarii preventive luata fata de persoana solicitata Radu… pentru 30 de zile, cu incepere de la 08.06.2009, ora 23.30 pana la 08. 07. 2009, ora 23.30.

IV. In temeiul art. 97 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 302/2004 modificata,
Dispune amanarea predarii persoanei solicitate Radu catre autoritatile judiciare din Germania, pana la terminarea judecatii in dosarul penal nr. 3644/180/2007 al Tribunalului Bacau.

Aici avem articolul 88 din legea romana care implementeaza articolele 3 si 4 din Decizie. Apoi articolul 90 si respectiv 94 corespund in buna masura articolelor 14 si 15 din Decizie.

As face mai intai o observatie in trecere si anume ca in Decizie la articolul 4 alin. 6 si articolul 5 alin. 3 se foloseste termenul de „resortisant sau rezident”, in schimb legea romana foloseste termenul de „cetatean roman„. O posibila prevedere discriminatorie? Insa aceasta cum am zis e doar o paranteza.

Ma opresc aici caci fara sa cunosc argumentele partilor in actiunea principala nu pot decat constata ca odata ce la baza actului UE sta principiul enuntat in art 1 alin. 2 acel al recunoasterii reciproce si scopul vizat este cel de a crea un spatiu de libertate, securitate si justitie motivele specifice de a refuza executarea mandatelor sunt cele prevazute de articolele 3 si 4, acestea trebuie interpretate restrictiv. Prin analogie citez:

Desi principiul recunoasterii reciproce sta la baza structurii Deciziei‑cadru 2002/584, aceasta recunoastere nu implica totusi o obligatie absoluta de executare a mandatului de arestare emis. Astfel, sistemul deciziei‑cadru mentionate, dupa cum rezulta in special din articolul 4 din aceasta, lasa statelor membre posibilitatea de a permite, in situatii specifice, autoritatilor judiciare competente sa decida ca o pedeapsa aplicata trebuie sa fie executata pe teritoriul statului membru de executare (Cauza 42/11 pct. 30).

In afara acestor motive specifice se poate refuza predarea unei persoane impotriva careia a fost emis un mandat european de arestare, atunci cand exista motive sa se creada, pe baza unor elemente obiective, ca respectivul mandat de arestare a fost emis cu scopul de a urmari sau de a pedepsi o persoana pe motive de sex, rasa, religie, origine etnica, cetatenie, limba, opinii politice sau orientare sexuala, sau de a aduce atingere situatiei acestei persoane pentru oricare din aceste motive.

In incheiere, as vrea sa citez din concluziile AG Mengozzi in Cauza C‑42/11 care furnizeaza un alt motiv si anume o eventuala atingere adusa la demnitatea persoanei cu precizarea ca CJUE nu a confirmat acest motiv in mod specific:  

Reintoarcerea la drepturile si principiile fundamentale pe care o opereaza articolul 1 alineatul (3) din Decizia‑cadru 2002/584 trebuie sa actioneze ca o bariera de securitate. In domeniul care face obiectul Deciziei‑cadru mentionate si, in sens mai larg, in domeniul cooperarii politienesti si judiciare in materie penala, nu este posibil sa se aplice principiul recunoasterii reciproce, care se afla in centrul mecanismului mandatului european de arestare, in acelasi mod ca atunci cand este vorba despre recunoasterea unei diplome universitare sau a unui permis de conducere eliberate de un alt stat membru. Cu atat mai mult, nu ar fi vorba de faptul ca statele membre contribuie la crearea unui spatiu de libertate, securitate si justitie care ar avea drept consecinta neglijarea drepturilor fundamentale ale persoanelor al caror comportament a putut constitui o amenintare pentru libertate, securitate sau justitie. Principiul recunoasterii reciproce, mai ales atunci cand se urmareste aplicarea acestuia cu privire la un mandat european de arestare emis in scopul executarii unei pedepse, cum este cazul in cauza principala, nu se poate aplica in mod automat, ci trebuie, dimpotriva, sa fie avut in vedere in lumina contextului personal si uman al situatiei individuale aflate la baza fiecarei cereri de executare a unui mandat european de arestare. Astfel – si articolul 1 alin. 3 din Decizia‑cadru 2002/584 este o dovada in acest sens –, cu ocazia aplicarii principiului recunoasterii reciproce in sensul deciziei‑cadru mentionate, protectia drepturilor fundamentale, printre care, in primul rand, demnitatea persoanei condamnate (art. 1 din Carta) trebuie sa fie obsesia legiuitorului national atunci cand transpune actele Uniunii, a autoritatilor judiciare nationale atunci cand fac uz de prerogativele care le sunt atribuite de dreptul Uniunii, dar si a Curtii atunci cand i se solicita sa interpreteze dispozitiile Deciziei‑cadru 2002/584. In considerarea principiului superior al protectiei demnitatii umane, piatra de temelie a protectiei drepturilor fundamentale in cadrul ordinii juridice a Uniunii, trebuie sa fie asigurata, dar si, daca este cazul, limitata libera circulatie a hotararilor judecatoresti penale (pct. 28).

Emanuela MATEI

Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

8 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti