CJUE. Interzicerea intrarii pe teritoriul unui stat a presedintelui altui stat
17 octombrie 2012 | Razvan Horatiu RADU, Razvan Horatiu RADU, Anca VOICU
Ungaria impotriva Republicii Slovace
„Neindeplinirea obligatiilor de catre un stat membru – Dreptul de circulatie pe teritoriul statelor membre – Presedintele Ungariei – Interzicerea intrarii pe teritoriul Republicii Slovace – Relatii diplomatice intre statele membre”
Consideratii introductive
La data de 16 octombrie 2012 Curtea de Justitie a Uniunii Europene (Curtea) s-a pronuntat in Mare Camera cu privire la o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata de Ungaria, in temeiul articolului 259 TFUE, impotriva Republicii Slovace, ca urmare a refuzului acestui stat de a-i permite presedintelui Ungariei intrarea pe teritoriul sau. Este a patra oara cand Curtea a avut ocazia sa se pronunte cu privire la o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor formulata de un stat membru impotriva altui stat membru al Uniunii Europene[1].
Situatia de fapt
La invitatia unei asociatii cu sediul in Slovacia, presedintele Ungariei, domnul Sólyom, prevazuse sa se deplaseze, la 21 august 2009, in orasul slovac Komárno pentru a participa la ceremonia de inaugurare a unei statui a Sfantului Stefan. Data de 20 august este o zi de sarbatoare nationala in Ungaria, la aceasta data fiind comemorat Sfantul Stefan, intemeietorul si primul rege al statului maghiar. Pe de alta parte, data de 21 august este o data sensibila in Slovacia, intrucat la 21 august 1968 a avut loc invadarea Cehoslovaciei de catre trupele Pactului de la Varsovia, din care faceau parte si trupele maghiare.
Dupa mai multe schimburi diplomatice intre ambasadele celor doua state membre cu privire la vizita programata a presedintelui Sólyom, reprezentantii Republicii Slovace au indicat ca vizita respectiva nu era considerata potrivita, avand in vedere in special faptul ca presedintele maghiar nu isi exprimase dorinta de a intalni personalitati slovace si ca data de 21 august era deosebit de sensibila. In urma altor contacte diplomatice, presedintele Sólyom a aratat ca dorea in continuare sa efectueze vizita.
Printr-o nota verbala din 21 august 2009, Ministerul Afacerilor Externe slovac l-a informat pe ambasadorul Ungariei in Slovacia ca autoritatile slovace decisesera sa ii refuze presedintelui Sólyom accesul pe teritoriul slovac, in aceeasi zi, pentru motive legate de riscuri pentru siguranta, in temeiul dispozitiilor Directivei 2004/38[2], precum si in temeiul dispozitiilor de drept intern referitoare la sederea strainilor si la politia nationala. Presedintele Sólyom a fost informat cu privire la continutul acestei note in timp ce se deplasa spre Slovacia, a confirmat primirea acesteia la frontiera si a renuntat sa intre pe teritoriul slovac.
Autoritatile maghiare au contestat faptul ca Directiva 2004/38/CE ar putea constitui un temei juridic valabil pentru a justifica refuzul Republicii Slovace de a-i acorda presedintelui Ungariei accesul pe teritoriul sau, considerand de asemenea ca decizia de refuz nu era motivata suficient, fiind adoptata cu incalcarea dreptului Uniunii. Prin urmare, au adresat o plangere Comisiei Europene, solicitandu-i sa examineze oportunitatea angajarii unei proceduri in constatarea neindeplinirii obligatiilor, in temeiul articolului 258 TFUE, impotriva Republicii Slovace pentru incalcarea articolului 21 TFUE si a Directivei 2004/38/CE.
Raspunsul Comisiei, transmis la 11 decembrie 2009, a fost in sensul ca „cetatenii Uniunii au dreptul de libera circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre in temeiul articolului [21 TFUE] si al Directivei 2004/38”. Cu toate acestea, „in temeiul dreptului international, statele membre isi rezerva dreptul de a controla accesul unui sef de stat strain pe teritoriul lor, indiferent daca acest sef de stat este sau nu este cetatean al Uniunii”[3].
Cele doua state membre au avut ocazia de a-si prezent observatiile scrise in cadrul unei sedinte organizate de Comisie. La 24 iunie 2010, Comisia a apreciat ca dispozitiile articolului 21 alineatul (1) TFUE si ale Directivei 2004/38/CE nu sunt aplicabile vizitelor efectuate de seful unui stat membru pe teritoriul altui stat membru si ca, in aceste conditii, pretinsa neindeplinire a obligatiilor nu este intemeiata.
In consecinta, la 8 iulie 2010, Ungaria a introdus actiune la Curte. Comisia a formulat cerere de interventie in sustinerea concluziilor Republicii Slovace.
Motivarea instantei UE
Curtea a respins exceptia de necompetenta invocata de Republica Slovaca, aratand ca i se solicita sa se pronunte asupra domeniului de aplicare al dreptului Uniunii, in special al articolului 21 TFUE, precum si al Directivei 2004/38/CE, pentru a aprecia existenta unei pretinse neindepliniri de catre Republica Slovaca a obligatiilor care ii revin in temeiul dreptului UE.
Cu privire la pretinsa incalcare a dreptului de libera circulatie si de sedere al presedintelui maghiar pe teritoriul Slovaciei, Curtea a aratat ca „statutul de cetatean al Uniunii are vocatia de a fi statutul fundamental al resortisantilor statelor membre”[4]. Intrucat detine cetatenia maghiara, domnul Sólyom beneficiaza in mod incontestabil de acest statut.
Curtea a aratat ca, desi cetatenia Uniunii confera fiecarui cetatean al Uniunii un drept fundamental si individual la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre, sub rezerva limitarilor si conditiilor prevazute de tratate si a masurilor adoptate in scopul aplicarii acestora[5], dreptul Uniunii trebuie interpretat in lumina normelor relevante ale dreptului international, intrucat acest drept face parte din ordinea juridica a Uniunii si este obligatoriu pentru institutiile acesteia[6].
In acest context, Curtea arata ca, in temeiul normelor cutumiare ale dreptului international general, precum si al normelor conventiilor multilaterale, seful de stat se bucura in relatiile internationale de un statut special care presupune, printre altele, privilegii si imunitati. Astfel, prezenta unui sef de stat pe teritoriul unui alt stat impune acestuia din urma obligatia de a garanta protectia persoanei care indeplineste aceasta functie, si aceasta independent de calitatea in care are loc sederea sa[7].
„Statutul de sef de stat prezinta, asadar, o specificitate, ce decurge din faptul ca este reglementat de dreptul international, ceea ce face ca, pe plan international, actiunile sale, precum prezenta sa in strainatate, sa intre sub incidenta acestui drept, in special a dreptului relatiilor diplomatice. O astfel de specificitate este de natura sa deosebeasca persoana care se bucura de acest statut de toti ceilalti cetateni ai Uniunii, astfel incat accesul acestei persoane pe teritoriul unui alt stat membru nu este supus acelorasi conditii precum cele aplicabile celorlalti cetateni”[8].
In consecinta, imprejurarea ca un cetatean al Uniunii exercita functia de sef de stat este de natura sa justifice o limitare, intemeiata pe dreptul international, a exercitarii dreptului de circulatie pe care dreptul Uniunii il confera acestei persoane. In aceste conditii, nici articolul 21 TFUE, nici Directiva 2004/38 nu impuneau Republicii Slovace sa garanteze accesul pe teritoriul sau presedintelui Ungariei[9].
Cu privire la pretinsul abuz de drept comis de Republica Slovaca, care s-ar fi prevalat de Directiva 2004/38/CE pentru urmarirea unor scopuri politice, Curtea a aratat ca, desi acest stat a invocat in mod gresit prevederile directivei, aceasta imprejurare nu constituie totusi un abuz de drept in sensul jurisprudentei Curtii.
Curtea a respins ca inadmisibile motivele intemeiate pe o eventuala repetare in viitor a incalcarii prevederilor dreptului UE in discutie de catre Republica Slovaca prin crearea unei neintelegeri similare (intrucat evenimentele ulterioare – intalnirea din 10 septembrie 2009 – au dovedit o ameliorare clara in relatiile dintre cele doua state membre) si pe interpretarea domeniului de aplicare personal al acestor norme pentru a clarifica limitele aplicarii lor in relatiile bilaterale dintre statele membre (respectiv, daca aceste norme ii privesc numai pe sefii de stat sau privesc si alte categorii de cetateni ai Uniunii), fiind fara relevanta pentru solutionarea litigiului, care il privea numai pe presedintele Ungariei, iar nu si alte categorii de cetateni.
Solutia Curtii
In consecinta, Curtea a respins actiunea, obligand Ungaria la plata cheltuielilor de judecata si Comisia la suportarea propriilor cheltuieli de judecata.
[1] Celelalte cauze sunt: C-141/78, Republica Franceza/Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord, C-388/95, Regatul Belgiei/Regatul Spaniei, C-145/04, Regatul Spaniei /Regatul Unit al Marii Britanii si al Irlandei de Nord.
[2] Directiva 2004/38/CE privind dreptul la libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre pentru cetatenii Uniunii si membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 si de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE si 93/96/CEE.
[3] A se vedea punctul 15 din hotararea Curtii.
[4] Hotararea din 20 septembrie 2001, Grzelczyk, C-184/99, punctul 31, Hotararea din 2 martie 2010, Rottmann, C-135/08, punctul 43, Hotararea din 15 noiembrie 2011, Dereci si altii, C-256/11, punctul 62.
[5] Hotararea din 7 octombrie 2010, Lassal, C-162/09, C-162/09, punctul 29, Hotararea din 5 mai 2011, McCarthy, C-434/09, punctul 27.
[6] Hotararea din 16 iunie 1998, Racke, C-162/96, punctele 45 si 46, Hotararea din 3 septembrie 2008, Kadi si Al Barakaat International Foundation/Consiliul si Comisia, C 402/05 P si C 415/05 P, punctul 291.
[7] A se vedea punctele 46-48 din hotararea Curtii.
[8] A se vedea punctele 49-50 din hotararea Curtii.
[9] A se vedea punctele 51-52 din hotararea Curtii.
Razvan Horatiu RADU
Agent Guvernamental pentru Curtea de Justitie si Tribunalul UE
Anca VOICU
Consilier pentru Afaceri Europene
Ministerul Afacerilor Europene
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
