ArticoleESSENTIALSRNSJStudiiOpiniiInterviuriInterviuri VIDEOPovestim cărţi
 
 
Opinii
Print Friendly, PDF & Email

Infractiuni ale Codului rutier in procesul lui Kafka
26.10.2012 | Daniela ANGELESCU


Recent a fost promovat un Recurs în Interesul Legii al Procurorului General determinat de practica neunitară și interpretarea diferită a art. 85 al. 1 si 2 din Codul Rutier referitor la reținerea (sau nu) a două infracțiuni distincte, în cazul faptei de punere în circulație a unui autovehicul cu numărul provizoriu expirat, existând, în principal, două opinii diferite:
– o primă opinie consideră că fapta se încadrează exclusiv în prevederile alin. 1 al art. 85 ce se referă la o “conducere a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat”;
– a doua opinie consideră că există un concurs (real sau ideal) între fapta sancționată prin alineatul 1 menționat mai sus cu fapta sancționată prin alineatul 2 al art. 85, ce se referă la “conducerea unui autovehicul cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare”, cel puțin în sensul de “uz de fals”.

Personal, cred că adevărata “to be or not to be” trebuie să plece doar de la ce înseamnă număr “expirat”, daca este “radiat” sau “neradiat” (a se vedea inadvertențele OUG. 195/2002 ce induc ideea că atribuirea numărului provizoriu este “diferită” de înmatriculare – art. 13 al. 3 și art. 16). Iar dacă numărul este considerat radiat, atunci se încadrează (doar) la alin. 1 al art. 85 (număr neînmatriculat), întrucât numărul expirat nu e propriu-zis fals, fără nicio legătură cu “realitatea”, respectiv cu autovehiculul și cu titularul nominal căruia îi fusese atribuit. Numărul expirat e într-adevăr ne-actual, dar în același timp el devine un număr “istoric”, în sensul că reflectă (chiar ne-actual) o “istorie” reală ce include autovehiculul, numărul și titularul. A se reține concursul cu “falsul” ar însemna să sancționezi “dublu” un titular care din greșeală a circulat cu autovehiculul cu număr  provizoriu de 1 lună în ziua 32, în timp ce un altul care la un autovehicul ÎNMATRICULAT falsifică (înlocuiește) plăcuța cu număr de înmatriculare va fi inculpat doar pentru “conducere cu număr fals”. Iar concursul s-ar aplica în situația în care un autovehicul NE-înmatriculat ar circula fie cu un număr “real” dar al altui titular adică un număr-clonă, fie cu un număr unic dar care nu e înregistrat în nicio evidență – și care n-ar putea fi decât “fals” în raport de autovehiculul căruia i s-a aplicat numărul ori chiar/și în raport de titularul pe care l-a “clonat”, pentru că în ambele situații se stabilește o falsă identitate-identificare autovehicul-număr-titular.

Procurorul General optează totuși pentru soluția “concursului”, dar ICCJ va decide.

Într-adevăr însă, este greu de înțeles ce este în fapt și în drept această ÎNMATRICULARE (VERSUS) RADIERE din felul în care este reglementată ori interpretată și aplicată mai ales într-un alt gen de faptă – în cazul în care se transmite un autoturism unui nou titular, vechea înmatriculare pierzîndu-și prin aceasta valabilitatea (tot din punctul propriu de vedere, din păcate, se pare unic).

Astfel, ceea ce doresc să sesizez este faptul că, deși conducerea unui autovehicul cu număr expirat (inclusiv de către titular) are gravitatea ei și trebuie sancționată – ceea ce se și întâmplă (doar practica fiind neunitară), ea-mi apare ca “minoră” totuși față de fapta punerii în circulație a unui autovehicul de către unul sau mai mulți subdobânditori subsecvenți, neînmatriculat pe numele niciunuia și peste termenul de 30 de zile de la data transferului inițial al bunului de la fostul (și ultimul) titular înmatriculat ce trebuia radiat in cele 30 de zile, care nu este sancționată nicidecum penal, existând o “practică unitară” în a considera că reprezintă cel mult o contravenție, întrucît “nu există o radiere” propriu-zisă (deși DIN CAUZA dobînditorului). Iar “principiul înmatriculării continue” nu poate opera în pofida pierderii calității de titular a transmițătorului, menținându-se o falsă (caducă) înmatriculare chiar prin fapta OMISIUNII dobânditorului (obligat la radiere și la o nouă înmatriculare pe numele propriu).

“Ciudățenia” acestei contravenții constă în faptul că nu s-ar putea aplica amenda decât dobânditorului care se duce totuși să își înmatriculeze autovehiculul peste termenul de 30 de zile (deci pentru simpla întârziere), dar contravenientul nu va putea fi sancționat niciodată dacă pur și simplu nu se duce să înmatriculeze. Cât despre punerea în circulație propriu-zisă, peste termenul de 30 de zile în care subdobânditorul avea obligația imperativă să înmatriculeze pe numele său și să radieze de pe numele fostului titular autovehiculul, nicio autoritate nu consideră că s-ar încadra în vreo infracțiune, deși fapta echivalează, în opinia mea, cel puțin cu prevalarea în circulație de o “falsă identitate” (prin neînmatriculare pe numele propriu) și uz de fals avute în vedere de art. 85 al Codului rutier, mai aplicabil chiar decât în cazul uzului unui număr expirat al titularului, aceasta întrucât, numărul auto va induce în eroare trimițând automat la un fost titular, oricum o altă persoană decât prezentul titular; totodată sunt de părere că există și un concurs cu abuzul de încredere și înșelăciune în contracte față de fostul titular.

Abuzul de încredere constă, în speță, în dispunerea pe nedrept de actele vechiului titular și de plăcuțele cu număr de înmatriculare (ce iși pierd valabilitatea în cazul unui subdobânditor din altă localitate), ce trebuiau predate în termenul obligatoriu de 30 de zile exclusiv autorității competente a înmatricula/radia, nicidecum altor persoane dobânditori subsecvenți.

Inșelăciunea în contracte este de asemenea posibil a se reține întrucât, în principiu și în mod expres, legea obligă la executarea nu doar a obligațiilor explicite cât și a obligațiilor implicite ale unui tip de contract ori care sunt stabilite direct în legi și de la care nici chiar părțile contractului nu pot deroga (1169-1170 NCC, fost 969-970 CC); în speță, chiar legea specială obligă în cazul transferului unui autovehicul (iar în caz contrar sancționează) la înmatricularea pe numele noului titular și predarea actelor vechiului titular autorității competente în primele 30 de zile. Și în această “speță” există uneori mai multe persoane interesate în dobândirea și punerea în circulație a unui autoturism nu pe numele propriu ci pe numele fostului, vânzătorul înșelat și necunoscător al acestor intenții vădit ilegale și premeditate ce îl vor prejudicia, pe care dacă le-ar fi cunoscut nu ar fi vândut celui in cauză.

Juriștii sau nejuriștii (polițiști, funcționari ai serviciului înmatriculări, procurori) a căror opinie este atât de largă față de fapta pe care o sesizez, pare a pleca parcă de la un fel de “interpretare populară” în sensul în care cartea de identitate, certificatul de înmatriculare sau plăcuțele cu număr auto sunt “actele mașinii” iar nu “actele persoanei-titular nominal”, astfel că mașina poate trece cu actele “ei” cu tot de la o persoană la alta. Evident, mă opun acestei interpretări populare și doresc a sublinia că “actele mașinii” au un regim diferit de cel al bunului propriu-zis în caz de transfer. În același timp, indiferent de faptul că operează transferul dreptului de proprietate de la o persoană la alta necondiționat de vreo formalitate ad validitatem sau ad probationem și nu există vreun fel de restricții, punerea în circulație este o cu totul altă situație și implică dimpotrivă o anumită responsabilitate și restricții. Cu alte cuvinte, cel ce dobândește un autovehicul e liber să îl aibă dar nu e liber să circule cu el fără a fi înmatriculat pe numele propriu (nemaivorbind și de faptul că e un bun fiscalizabil și trebuie înregistrat fiscal, supus reviziei tehnice, plătită asigurarea civilă obligatorie, eventual a rovinietei etc.). Concluzia este că subdobânditorul nu se poate prevala (legal) de actele și numele fostului titular, nici predându-le altor persoane (eludând autoritatea) nici punând el însuși autovehiculul în circulație (exceptând primele 30 de zile) cât timp știe că subzistă prin chiar fapta sa omisivă o altă identitate decât a lui proprie ce-l indica în mod fals tot pe vechiul titular, iar fapta este perfect încadrabilă în cele 4 infracțiuni cu aceste argumente.

Astfel, vechea înmatriculare devine – și trebuie considerată – CADUCĂ în momentul transferului autovehiculului către o altă persoană, ceea ce este o pierdere a valabilității înmatriculării (uneori inclusiv a numărului propriu-zis chiar de n-ar fi de tip provizoriu) la fel de serioasă ca și expirarea unei autorizații sau a unui număr provizoriu. Mai mult, în cazul al doilea, cel puțin numărul provizoriu expirat nu indică un fals titular, iar cel ce conduce astfel autovehiculul își asumă un risc propriu, în timp ce în situația pe care am pus-o în discuție, se va prejudicia direct și fostul titular (caducitatea înmatriculării nefiind adusă la cunoștința autorității competente) precum și toți ceilalți terți – în principal Statul prin toate instituțiile co-interesate de transferul unui autovehicul și cunoașterea identității actualului titular.

Cu toate acestea, doresc a sesiza faptul că, cel puțin în cazul în care autovehiculul a fost radiat – în mod oficial și public – de la Administrația Financiară de către fostul titular înmatriculat, nicio autoritate nu s-ar mai putea prevala (legal) de faptul că nu ar cunoaște intervenirea caducității prin pierderea calității de titular a celui radiat fiscal. Ajung astfel la greșita înțelegere și aplicare a faimosului articol 17 (alin. 2) din Codul rutier, înteles de autoritatea competentă în sensul că doar noul titular are posibilitatea de a radia autovehiculul de pe numele vechiului titular, nu însă și vechiul titular însuși, așa încât, se ajunge în practică la situația în care Serviciul de înmatriculări nu radiază nici din oficiu autovehiculul (cel puțin dupa trecerea celor 30 de zile de la data radierii publice de la Administrația Financiară) și nici la solicitarea expresă a transmițătorului autovehiculului (dupa cele 30 de zile), “blindat” cu toate actele doveditoare ale transferului și în plus cu dovada prejudicierii sale prin fapta omisivă a subdobânditorului.

În speță, se poate observa că obligația subdobânditorului de a înmatricula-radia este corelativă nu doar cu DREPTUL fostului titular de a i se radia identitatea, dar și al autorității înseși care are deopotrivă obligația și dreptul de a fi informată corect și de a ține o corectă evidență și înregistrare, spre a nu furniza date false despre identitatea unui titular altor autorități, cum se întâmplă frecvent când, spre exemplu, este sancționat de CNADNR cu amendă pentru neplata rovinietei un vânzător-neproprietar în loc de cumpărătorul-proprietar și adevăratul autor al contravenției, iar această eroare si abuz este posibil tocmai pentru că cel din urmă nu s-a înmatriculat. De aceea, chiar și în situația în care articolul 17 nu indică expres dreptul vînzătorului de a solicita radierea (el fiind scutit doar de această Obligație ce revine exclusiv cumpărătorului si în sensul doar de Obligație) – nu se poate susține că Dreptul nu există ori că acest DREPT este lăsat la bunul plac al cumpărătorului (mai ales că de multe ori există interese oculte în a nu se radia numele vânzătorului).

Pentru înțelegere voi da ca exemplu o speță (destul de răspândită) în care un fel de con-frate jurist, titular chiar în calitate de persoană autorizată a unui autoturism, vinde către un cumpărător – despre care nu știa și nu bănuia inițial că era chiar un dealer de mașini vechi cu o clientelă proprie interesată în dobândirea și folosirea clandestină a unui autoturism – astfel că acest cumpărător inițial, chiar dintru început a premeditat înșelăciunea și bineînțeles nu înmatriculează pe numele său (implicit nu-l radiază nici pe vânzător), în schimb revinde altei persoane dintr-o altă localitate (poate nu întâmplător dintr-o zonă notorie prin colorata sa mafie locală).

Vânzătorul în cauză, spre deosebire de alte situații întâlnite în practică, fusese totuși vigilent și auto-diligent în sensul că a radiat autoturismul de la Administrația Financiară, pe baza actelor doveditoare inclusiv ale transferului, el eliberând și factură cu ștampilă, înregistrată și în registrele proprii de contabilitate, încheindu-se pe deasupra și un act notarial. Cu toate acestea, CNADNR, dupa multe luni de la vânzare și radiere fiscală, trimite două titluri executorii pentru amendă și taxă de drum (solicitată deci de două ori) pentru că autoturismul (ce îi aparținuse odată vânzătorului) ar fi circulat de două ori în aceeași săptămână în afara localității unde (încă) figura înmatriculat, fără a avea rovinietă.

Urmează două procese de contestare a contravenției, într-o îndepărtată localitate de sediul vânzătorului, ce au fost admise, constatându-se chiar că nu mai era proprietar. De remarcat însă un nou abuz al Statului în cele două procese, care, în afară de faptul că nu are o comunicare a bazelor de date între instituțiile cel puțin co-interesate într-un domeniu, depune întâmpinări ale juriștilor CNADNR împotriva vânzătorului, deși CNADNR fusese și notificat și chemat în judecată tocmai pentru a se anula eroarea pe care o facuse (vânzătorul facând un efort și cheltuială în plus prin aceste procese) și insistă prin întâmpinările depuse în amendarea ne-proprietarului și obligarea sa la taxa de drum, ignorând nu doar actul oficial de scoatere a bunului din evidența fiscală, dar implicit a întregii situații juridice reale dovedite cu toate actele transferului.

Ulterior, vânzătorul se îndreaptă către Serviciul de înmatriculări/radieri cu o cerere de radiere a autoturismului (motivată pe larg și însoțită și de dovezile ilegalităților comise de subdobânditori și a prejudicierii sale) considerând că cel puțin în ceasul al 12-lea i s-ar recunoaște acest Drept, cerere ce se soluționează însă în notoriul stil al autorității in-competente (ce nu s-a convins în ruptul capului că vânzătorii au drept la radiere) și susține prin răspunsul oficial că n-ar putea radia autoturismul decât dacă va fi obligată printr-o hotărâre judecătorească (adică o invitație la a fi chemată în judecată). Și deși există precedente de admitere a acestor acțiuni, nici prin aceasta nu înțelege autoritatea competentă că cel puțin judecătorii au știut a aplica legea, astfel încât ar putea să ia în calcul considerentele și dispozitivele emise și să le aplice direct administrativ în alte cazuri, fără a mai fi obligată de instanțe.

Mai adaug o utilă precizare: prin acțiunea în contencios – declanșată de fostul titular ulterior răspunsului oficial (neradierea) – ce a fost admisă, acesta și-a apărat nu doar un interes privat cât și un interes PUBLIC, conform ambelor teze induse de art. 1 al Legii nr. 554/2004. De aceea, poate că și în acest caz, ar trebui să se recunoască dreptul foștilor titulari ai unui autovehicul aflați în situație similară de a acționa direct în contencios fără vreo plângere prealabilă din mai multe considerente:

– plâgerea prealabilă e chiar inutilă și e o pierdere de vreme, în baza faptului de notorietate că ea nu este niciodată soluționată favorabil (timp în care autovehiculul e pus in circulație abuziv);

– precondiția plângerii prealabile conduce și la concluzia implicită că acțiunea trebuie declanșată în termenul legal raportat la soluționarea cererii prealabile, iar în speță, întrucât se apără nu doar un interes privat ci și unul PUBLIC, acesta nu s-ar mai putea realiza dacă acțiunea în contencios este respinsă într-o cauză drept tardivă, prescrisă sau prematură pentru nerespectarea termenului raportat la plângerea prealabilă;

– există oricum precedentul – privitor la un interes totuși mai mult privat – ce are legătură de asemenea cu înmatriculările, Codul Rutier și autoritatea competentă, acționată în contencios pentru refuzul de a înmatricula (conexat cu controversata taxă de poluare), când s-a recunoscut petenților posibilitatea de a introduce acțiune în contencios neprecedată de plângere prealabilă.

Într-un final, îmi amintesc nostalgic de o cinematecă, cazul prezentat trimițând inevitabil la un Orson Welles ce a regizat pe timpuri un PROCES kafkian (nu doar umorul lui Caragiale “e cu noi” ci și amarul gust al scriitorului ceh, trăind noi toți cei “fără nume” într-o lume în care ne zbatem absurd  precum universalul K).

Speța rutieră îmi stârnește astfel, vrând-nevrând, gânduri filozofice în genul OMULui REVOLTAT – Camus, pe care le probez satiric și punctual spre a sublinia absurdul existențial al întregii situații numite juridice:

– a se observa în primul rând cum proasta reglementare, înțelegere și aplicare a Codului rutier a determinat inițial în cauză pe juriștii bugetari ai Statului prin CNADNR să insiste în amendarea și taxarea unui jurist ne-bugetar (contribuabil însă la bugetul lor), deși acesta își radiase bunul “auto” de la Atotputernicul Fisc și plătise și impozitul doveditor al venitului/preț încasat, în considerarea tocmai a pierderii calității de titular al bunului fiscalizabil vândut de el, sau cu alte cuvinte: “tot pățitu-i vinovat” iar “stânga nu știe ce face dreapta” în statul de drept;

– implicit, se mai poate observa în această epică juridică cum Ochiul Ciclopic al CNADNR clar-văzător în trafic, deși avertizat asupra înșelării sale, se închide totuși tacit și complice față de adevărații neplătitori ai rovinietei și făptuitori ai încă altor fapte, pe care ar fi trebuit sa îi indice chiar el organelor în drept, indiferent că ar fi autori cunoscuți sau necunoscuți, asa încât opinez că i s-ar aplica un 263 Cod Penal;

– nici ochiul vigilent și omniprezent al celor de la “rutieră” atât de plini de siguranță și încredere, sesizați oricum de către fostul titular al autoturismului asupra ilegalităților, nu a mai reușit depistarea în trafic a OZN-ului autohton neidentificabil la titular și dat în urmărire, care pare a fi dispărut într-un Triunghi al Bermudelor ce nu poate fi penetrat de organu (văzului) lor;

– “cel” de sub Prefectură – adică pomposul Serviciu zis Public și Comunitar al înmatriculărilor și radierilor, oscilabil și in-potent, cere să fie chemat în instanță pentru a fi forțat să aplice legea, deoarece ochiul minții sale nu depistează singur negru pe alb un articol de temei ce-l îndrituiește pe vânzător-transmițător să ceară radierea numelui său caduc – folosit abuziv si peste termen, posibil chiar în activități de tip mafiot, oricum clandestine; constat că “cel” de sub-prefectură e și un “fals intelectual”, el muncește nu gândește

– între timp, dealerul-cumpărător al autoturismului și cheia întregului caz, deși identificabil și identificat, profitorul total și absolut nu va plăti cel puțin vreo amendă (cu atât mai puțin nu va suporta vreo consecință penală) atâta timp cât va ramâne consecvent necinstei sale și nu se prezintă vreodată să înmatriculeze pe numele lui (chiar tardiv) autoturismul dobândit și retransmis;

– insomniile vânzătorului, pe de altă parte, nevoit a acționa în instanță pe cei ce nu-i văd nici dreptul lui și nici pe al lor propriu, servindu-le chiar el mingea la fileu prin acțiunile antamate, sunt singurele care se opun totuși la somnul rațiunii născător de monștrii al “somnoroaselor păsărele” pline de autoritate superioară pe craca lor.

În acest timp, pe la ceas de seară și beznă totală, un moderator emite cu frecvența tv un tragi-comic adevăr:”Trăim în România și asta ne ocupă tot timpul!”.

Pe surse de (ne)-încredere am fost informată că această vorbă de DUH a fost “furată” de la un alt “om al zilei”, fost executiv și legislativ (emitent chiar al Codului Rutier), METAMORFOZA(T) kafkian într-un faimos condamnat, FAPT pentru care nu bag mâna în foc. Dar dacă este așa, atunci povestea se sfârșește apoteotic și corecțional cu un amendament al Justiției Divine.

Daniela ANGELESCU
Avocat, Baroul București

Newsletter JURIDICE.ro
Youtube JURIDICE.ro
Instagram JURIDICE.ro
Facebook JURIDICE.ro
LinkedIn JURIDICE.ro

Aflaţi mai mult despre , , , , ,
JURIDICE.ro utilizează şi recomandă SmartBill pentru facturare.

Puteţi publica şi dumneavoastră pe JURIDICE.ro. Publicăm chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare şi să ne scrieţi la adresa redactie@juridice.ro!

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

CariereEvenimenteProfesioniştiRLWCorporate