Dreptul securităţii sociale
7 comentarii

Criza economica – cauza de utilitate publica?
28.11.2012 | Mihaela MAZILU-BABEL

Secţiuni: CJUE, Dreptul securitatii sociale, Dreptul Uniunii Europene, RNSJ
JURIDICE - In Law We Trust

În data de 15 noiembrie 2012 Curtea de Justiție s-a pronunțat printr-o Ordonanță motivată cu privire la cererea de întrebare preliminară C- 369/12 sosită de la Curtea de Apel Brașov.

Astfel, cum era de așteptat, la punctul 14 din Ordonanță Curtea afirmă: „Curtea a avut deja ocazia să amintească, la punctul 15 din Ordonanța din 14 decembrie 2011, Corpul Național al Polițiștilor (C‑434/11), la punctul 14 din Ordonanța din 14 decembrie 2011, Cozman (C‑462/11), precum și, respectiv, la punctul 12 din Ordonanța din 10 mai 2012, Corpul Național al Polițiștilor (C‑134/12), că, potrivit articolului 51 alineatul (1) din cartă, dispozițiile sale se adresează „statelor membre numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii”.”

De asemenea, „precum deciziile de trimitere adresate Curții în cauzele care au determinat pronunțarea celor trei ordonanțe menționate la punctul precedent, prezenta decizie de trimitere nu conține niciun element concret care să permită să se considere că Legea nr. 118/2010 urmărește să pună în aplicare dreptul Uniunii. Competența Curții de a răspunde la întrebările adresate de instanța de trimitere nu este, așadar, demonstrată.” (pct. 15 cuprins Ordonanță).

***

29 octombrie 2012

Avem:

O cerere de întrebare preliminară, a treia din saga “Corpul Național al Polițiștilor” și a doua cauză în care o curte de apel (nu tribunal) din România este convinsă (sau poate a invocat ex officio) să trimită întrebări preliminare Curții de Justiție cu privire la tăierile salariale ale personalului din sectorul bugetar.

Pusă în context european, această cerere se alătură celei trimise de către judecătorul portughez, respectiv cauza C-128/12. Spre deosebire de cea portugheză, care se concentrează pe principiul egalității (art. 20 din Cartă) și, în subsidiar, pe art. 31, respectiv dreptul la condiții demne de muncă, cererea trimisă de către Curtea de Apel Brașov face trimitere, în subsidiar, la art. 17 din Carta UE, respectiv la situația în care tăierile salariale din sectorul bugetar aduc atingere dreptului de proprietate (asupra salariilor) și dacă aceste tăieri, deși ar putea fi justificate „datorită” crizei economice, ar trebui “recompensate” (bineînțeles, instanța nu precizează dacă scopul pentru care aceste salarii au fost tăiate ar mai putea fi atins dacă, pe de altă parte, s-ar decide că ar trebuie să se primească o justă despăgubire – respectiv dacă s-ar mai putea obține astfel reechilibrarea bugetară).

Urmează astfel să redăm cuprinsul acestor întrebări iar mai apoi să facem o scurtă critică (fără a aborda întrebările privind egalitatea deoarece pe acestea le-am atins, indirect, într-un articol anterior, primul scris pentru JURIDICE.ro) și să încercăm să oferim deja un eventual răspuns Curții de Apel Brașov, răspuns pe care chiar Curtea de Apel Brașov și l-ar fi putut oferi, în baza jurisprudenței deja existente a Curții de Justiție.

Astfel:

I. Întrebările adresate (în afara celor privind principiul egalității de tratament) sunt:

I.1. Sintagma „bunurile sale” (n.n. – ale cetăţeanului), prevăzută de art. 17 alin. 1 teza 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretată în sensul că acestea includ şi drepturile salariale?

I.2. Sintagma „cauză de utilitate publică”, prevăzută de art. 17 alin. 1 teza 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretată în sensul de „criză economică?

I.3. Sintagma „folosinţa bunurilor în limitele impuse de interesul general„, prevăzută de art. 17 alin. 1 teza 3 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretată în sensul dereducere cu 25 % a salariilor personalului bugetar„?

I.4. Dacă Statul Român reduce cu 25 % salariile angajaţilor plătiţi din fonduri publice, invocând criza economică şi necesitatea reechilibrării bugetului de stat, în conformitate cu art. 17 alin. 1 teza 2 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că ulterior este obligat la plata, faţă de aceşti angajaţi, a unei despăgubiri juste, acordate în timp util, pentru pierderea suferită?

II. Ce spune art. 17 alin. 1 din Carta DFUE?

Articolul 17
Dreptul de proprietate
(1) Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire bunurile pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de bunurile sale decât pentru o cauză de utilitate publică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. Folosința bunurilor poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de interesul general.

Explicaţie cu privire la articolul 17 – Dreptul de proprietate (JO C 303/2007 p. 17)

Acest articol corespunde primului articol din Protocolul adiţional la CEDO:

Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

“Este vorba despre un drept fundamental comun tuturor constituţiilor naţionale. Acesta a fost consacrat în repetate rânduri în jurisprudenţa Curţii de Justiţie şi, în primul rând, prin hotărârea în cauza Hauer (din 13 decembrie 1979, Rec. 1979, p. 3727). Redactarea a fost modernizată, dar, în conformitate cu articolul 52 alineatul (3), acest drept are acelaşi înţeles şi acelaşi domeniu de aplicare ca şi cel garantat prin CEDO, iar restrângerile prevăzute de aceasta nu pot fi depăşite.”

Observăm că explicația cu privire la art. 17 din Carta DFUE face trimitere atât la art. 1 din Protocolul 1 la CEDO dar și la constituțiile naționale, iar în cazul României, la art. 44 din Constituție.

II.2. Ce spune art. 44 din Constituție?
Art. 44: Dreptul de proprietate privată (extras)
(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bază de reciprocitate, în condiţiile prevăzute prin lege organică, precum şi prin moştenire legală.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(6) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.

II.2. Concluzie intermediară:

Observăm, din cuprinsul întrebărilor adresate, că, de facto, instanța din România a dorit să afle dacă următoarea formulare a art. 17 alin. 1 Carta DFUE este una corectă:

(1) Orice persoană are dreptul de a deține în proprietate, de a folosi, de a dispune și de a lăsa moștenire drepturile salariale pe care le-a dobândit în mod legal. Nimeni nu poate fi lipsit de drepturile salariale decât pentru o criză economică, în cazurile și condițiile prevăzute de lege și în schimbul unei despăgubiri juste acordate în timp util pentru pierderea pe care a suferit-o. O reducere cu 25 % a salariilor personalului bugetar poate fi reglementată prin lege în limitele impuse de o reechilibrare bugetară.

Deoarece art. 17 trebuie interpretat și în conformitate cu articolele relevante din Constituție (cf. art. 52 alin. 4 Carta DFUE), propunem și următoarea reformulare pentru art. 44 alin. 3 din Constituție:
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o criză economică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.

De asemenea, cum art. 17 reprezintă o „copie” a art. 1 Protocol 1 CEDO (cf. explicații art. 17 Carta DFUE  coroborat cu art. 52 alin. 3 Carta DFUE), acesta trebuie și el reformulat:
Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale salariale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru criză economică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa drepturilor salariale conform reechilibrării bugetare sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

III. Scurte observații

Domeniul de aplicare al art. 17 din Carta DFUE

Când ne uităm la domeniul de aplicare al unui articol din Carta DFUE trebuie să facem o dublă verificare deoarece avem, pe de o parte, domeniul ratione materiae specific fiecărui articol în parte – în cazul articolului 17 – domeniul ratione materiae fiind format din situațiile de facto/de legem ce afectează/privesc dreptul de proprietate, iar pe de altă parte, avem domeniul ratione materiae general, respectiv cel de la art. 51 din Carta DFUE și anume faptul că art. 17 din Carta DFUE se aplică doar la situațiile care privesc dreptul de proprietate dar și care intră, a priori, în domeniul de aplicare al dreptului UE. Astfel, dacă nu ne aflăm în domeniul de aplicare al dreptului UE, nu contează că printr-o reglementare internă s-a adus atingere dreptului de proprietate așa cum este el protejat de către art. 17 din Carta DFUE, deoarece art. 17 din Carta DFUE se aplică doar la situațiile care intră în domeniul de aplicare al Cartei DFUE, celelalte situații urmând a fi acoperite, eventual, prin art. 44 din Constituție cu trimitere la art. 1 din Protocolul 1 CEDO (datorită art. 20 din Constituție) – (control de convenționalitate și/sau control de constituționalitate).

Astfel, întrebarea apriorică (oricăror alte întrebări) este: suntem în domeniul de aplicare al dreptului UE?
Considerăm că nu.

Răspunsul la această întrebare este strâns legat de răspunsul la întrebările privind egalitatea sau nu dintre funcționarii din sectorul public și personalul care lucrează în întreprinderi cu capital privat dar care aparțin statului (de exemplu: Hidroelectrica, Oltchim). Altfel spus, consilierul juridic dintr-o primărie se află într-o situație comparabilă cu consilierul juridic de la Hidroelectrica? Dacă da, atunci ne-am afla în domeniul de aplicare al Cartei UE (cu privire la principiul egalității) în măsura în care dreptul Uniunii a reglementat dispoziții ce afectează situația consilierului juridic de la Hidroelectrica. În ceea ce privește dreptul de proprietate, ne-am afla în domeniul de aplicare al Cartei UE în măsura în care am avea dispoziții unionale care privesc dreptul de proprietate al unui subiect activ unional (persoană fizică/juridică unională dar și cetățeni ai unui stat terț dar cu privire la care există reglementări unionale în materie – a se vedea dreptul la reuniune cu familia, situația cetățeanului turc sau elvețian – Tratatul de la Ankara, Tratatul cu CE-Elveția -, etc.).

În plus, spuneam, în articolul ce aborda cererea trimisă de către instanța din Portugalia cât și cea de la Curtea de Apel Constanța, că:

este cunoscut faptul că în ceea ce privește discriminarea întemeiată pe categoria socio-profesională sau pe locul de muncă, CJ a statuat că dreptul primar unional nici măcar nu conține dispoziții care să constituie temei juridic pentru luarea unor măsuri a Consiliului (de Miniștri) de combaterea a unor asemenea discriminări (a se vedea în acest sens Hotărârile Chacón Navas, C13/05, Rec., p. I6467, punctul 55, și Coleman, C303/06, Rep., p. I5603 punctul 46).”

De asemenea, în Ordonanța din 10 mai 2012, Curtea de Justiție a spus, cu privire la prima întrebare, “ca și deciziile de trimitere adresate Curții în cauzele care au determinat pronunțarea Ordonanțelor Corpul Național al Polițiștilor și Cozman), citate anterior, prezenta decizie de trimitere nu conține niciun element concret care să permită să se considere că Legea nr. 118/2010 și Legea nr. 285/2010 urmăresc să pună în aplicare dreptul Uniunii. Competența Curții de a răspunde la prima întrebare preliminară nu este, așadar, demonstrată.”

Drept urmare, considerăm că și cu privire la aceste întrebări, competența Curții de a răspunde nu va fi demonstrată în măsura în care instanța nu va dovedi că acele două legi urmăresc să pună în aplicare dreptul Uniunii. Din lipsă de timp (timp pe care, pe de altă parte, Curtea de Apel Brașov pare să-l aibă) nu o să intrăm și pe fond, respectiv, a demonstra că în noțiunea de “cauză de utilitate publică” nu intră și cea de “criză economică”.

Concluzie:

Pe lângă faptul că nu înțelegem cum poate Curtea de Apel Brașov să considere că, oferindu-i șansa Curții de Justiție să spună că da, criza economică reprezintă o cauză de utilitate publică și dând naștere astfel la N situații în care statul va putea doar să invoce criza economică și să confiște orice bun, proprietate privată, va reuși astfel să asigure protecția unui drept fundamental, nu înțelegem, de asemenea, de ce consideră ea, Curtea de Apel Brașov, , după două respingeri ale unor cereri adresate tot de către instanțe române și tot în cauze care au același obiect, aceleași părți, a treia oară va fi cu noroc. Pentru a patra oară, recomandăm atașat la cerere și un trifoi cu patru foi.

PS: Nu mai menționăm faptul că CEDO s-a pronunțat în sensul că aceste tăieri sunt convenționale dar și că, Curtea Constituțională a spus că aceste reduceri sunt constituționale. De ce ar spune Curtea de Justiție altfel? (lăsând la o parte faptul că nu este competentă). Poate ne răspunde Curtea de Apel Brașov dacă cineva o va întreba.

Mihaela MAZILU-BABEL

Cuvinte cheie: , ,
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

Autori JURIDICE.ro
Juristi
JURIDICE pentru studenti
JURIDICE NEXT









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

7 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.

↑  Înapoi în partea de sus a paginii  ↑

Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti