Secţiuni » Arii de practică » Protective » Dreptul muncii
Dreptul muncii
ConferinţeDezbateriCărţiProfesionişti
14 comentarii

In sala de judecata cu un bunic derutat
30.10.2012 | Cristiana VĂRĂȘTEANU

Secţiuni: Dreptul muncii, Opinii
JURIDICE - In Law We Trust

Suntem cu toţii familiarizaţi cu unele situaţii „speciale” şi într-o mare măsură triste întâlnite în faţa instanţei de judecată. Chiar de curând am avut ocazia să asist la una dintre aceste situaţii faţă de care nu am putut să rămân indiferentă.

Eram în sala de  judecată la Secţia destinată Litigiilor de Muncă şi Asigurărilor Sociale, aşteptându-mi cuminte rândul la dosar, verificându-mi între timp, pe telefon, e-mail-urile de la clienţi şi cu o ureche ciulită la ce se mai întâmpla în sală. La un moment dat, un domn mai în vârstă care făcuse o contestaţie împotriva unei decizii de concediere încerca să explice instanţei motivul pentru care contractul lui de muncă fusese încheiat cu o anumită persoană juridică, decizia de concediere fusese emisă de altă persoană juridică iar contestaţia lui era formulată împotriva deciziei de concediere emisă de această din urmă persoană juridică.

Cu vorba ceva mai lentă, specifică oamenilor mai în vârstă şi oarecum stânjenit de prezenţa în faţa instanţei, încerca să explice faptul că cele două instituţii au aceeaşi adresă, acelaşi cont bancar, practic toate celelalte date rămăseseră neschimbate. Instanţa s-a făcut că nu înţelege (mi-e greu să cred că nu a înţeles) şi a întrebat partea adversă „faţă de aceste aspecte?”. Reprezentantul părţii adverse, având mingea la fileu, a ridicat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Dându-i cuvântul bunicului, acesta emoţionat a încercat să reia explicaţia cu concordanţa tuturor datelor însă instaţa nerabdătoare i-a retezat vorba şi a rămas în pronunţare pe excepţie.

În acel moment, complet revoltată de ceea ce auzisem, m-am ridicat şi am rugat în mod respectuos instanţa să îmi permită să îl reprezint în mod gratuit pe domnul Bunic. Bineînţeles că instanţa s-a enervat, m-a întrebat dacă am împuternicire în acel dosar, am spus că nu am dar că o fac imediat. Şi mai iritată instanţa m-a întrebat: „Domnişoară, aţi fost angajată în cauză?” „Nu, răspund eu, dar domnul tocmai mă angaja, nu-i aşa domnule?” îl întreb eu pe Bunic ce s-a grăbit să confirme. Instanţa mă apostrofează „Domnişoara avocat, am rămas deja în pronunţare, nu mai revin, ar trebui să ştiţi asta”. „Onorată instanţă, ambele părţi sunt prezente, dosarul este încă în faţa dumneavoastră, vă rog respectuos să permiteţi să îmi exprim concluziile pe excepţia invocată”.

Bineînţeles că nu mi s-a permis să fac nimic, i-am facut însă semn Bunicului să mă aştepte pe hol căci urma dosarul meu.

Am ieşit apoi din sală şi am scris repede de mână o cerere precizatoare în care am specificat faptul că contestaţia a fost formulată împotriva deciziei de concediere nr…., din data… emisă de societatea Y, care la momentul încheierii contractului de muncă se numea X, schimbându-şi între timp denumirea.

L-am trimis pe Bunic înapoi în sală să depună cererea precizatoare la dosar, instanţa nu i-a primit-o, deşi nu se terminase şedinţa de judecată, spunându-i să o depună prin registratură, ceea ce a şi făcut.

Verific soluţia pe Portalul Instanţelor: „Repune cauza pe rol ca urmare a cererii formulate de către contestator şi depusă prin Serviciul Registratură la data de… de stabilire a cadrului procesual pasiv. Dispune citarea părţilor, contestatorul cu menţiunea de a comunica intimatei duplicatul cererii de chemare în judecată, al cererii depuse la data de… şi a face dovada în acest sens la următorul termen. Stabileşte termen la data de…”

Bun, reuşisem să îl scap pe Bunic de primul hop. Acum ce să fac, nu puteam sa îl las baltă. Am analizat actele din dosar şi am constatat că într-adevăr avea dreptate, concedierea se făcuse cu nerespectarea prevederilor legale cu privire la dreptul la preaviz. Bunicul era pensionar dar fusese reangajat pe post datorită vastei experienţe dobândite în 25 de ani de muncă la acea societate. Când au considerat că nu mai e nevoie de el au vrut să se descotorosească. L-am reprezentat în dosar şi azi s-a dat soluţia: am câştigat, intimata fiind obligată la reintegrare şi la plata unor despăgubiri egale cu salariile majorate, indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii până la data reintegrării efective.

Nu vă pot explica cât de încântat era Bunicul şi cât de mult mi-a mulţumit, spunând că o minune m-a ridicat atunci de pe scaun.

Ceea ce este trist este faptul că astfel de lucruri se întâmplă prea des iar noi am devenit prea indiferenţi la ele. Eu m-am ridicat în ziua aceea şi am ajutat un om dar nimeni altcineva nu a facut-o şi nici nu am văzut vreun semn de protest din partea celorlalţi cu privire la evidenta defavorizare a lui.

Oare simplul fapt că era un om în vârstă ne îndreptăţeşte să ne purtăm cu dispreţ?

Cristiana VĂRĂȘTEANU
avocat, Baroul București

Cuvinte cheie:
Vă invităm să publicaţi şi dvs., chiar şi opinii cu care nu suntem de acord. JURIDICE.ro este o platformă de exprimare. Publicarea nu semnifică asumarea de către noi a mesajului. Totuşi, vă rugăm să vă familiarizaţi cu obiectivele şi valorile Societătii de Stiinţe Juridice, despre care puteti ciţi aici. Pentru a publica vă rugăm să citiţi Condiţiile de publicare, Politica privind protecţia datelor cu caracter personal şi să ne scrieţi la adresa de e-mail redactie@juridice.ro!

JURIDICE.ro foloseşte şi recomandă My Justice

JURIDICE CORPORATE
JURIDICE MEMBERSHIP
Juristi
JURIDICE pentru studenti









Subscribe
Notify of

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

14 Comments
Inline Feedbacks
View all comments
Important: Descurajăm publicarea de comentarii defăimatoare. Vor fi validate doar comentariile care respectă Politica JURIDICE.ro şi Condiţiile de publicare.


Secţiuni        Selected     Noutăţi     Interviuri        Arii de practică        Articole     Jurisprudenţă     Legislaţie        Cariere     Evenimente     Profesionişti