Filiatia paterna in contextul reproducerii umane asistate. Scurte consideratii
31 octombrie 2012 | Artin SARCHIZIAN
Mater semper certa est, pater incertus est, spuneau romanii, ghidati fiind de faptul ca daca nasterea copilului de catre mama, da certete filiatiei fata de aceasta, atunci, fata de tata, a carui legatura biologica se bazeaza pe faptul conceptiunii (zamislirii) ce nu rezulta niciodata cu puterea evidentei, ramane sub semnul incertitudinii.
De altfel, aceasta filosofie sta si la fundamentul dispozitiilor Codului Civil privitor la filiatie, unde, de la inceput, ni se arata ca filiatia fata de mama rezulta din faptul nasterii, pe cand fata de tata, legiuitorul se abtine a face vreo referinta legata de faptul din care “rezulta” filiatia, trecand direct la modul in care se “stabileste” aceasta.
Astfel, in ce priveste observatia din urma, anume omisiunea de a arata in concreto faptul din care rezulta filiatia fata de tata, cu siguranta aceasta nu este pur intamplatoare si cu atat mai putin lipsita de interes (sub cuvant ca ar fi de notorietate aceasta chestiune), ci, mai curand, am putea-o aprecia ca fiind o “diplomatie” din partea redactorilor Codului de a evita crearea unei situatii generatoare de interpretari si, chiar mai mult, fata de stadiul actual al stiintei medicale, “neclara”.
Pentru a justifica aceasta opinie, ne putem referi, in mod succint, numai la vasta problematica a “reproducerii umane asistate” sau, mai corect spus, la insemintarea artificiala, care ca si tehnica de reproducere umana asistata medical la randu-i se poate realiza si in forma fertilizarii in vitro (FIV) cand, privind-o simplist, aceasta se infatiseaza ca fiind, operatiunea tehnico- stiintifica, medicala, constand in fecundarea unui gamet feminin (ovul) cu un gamet masculin (spermatozoid) in laborator (in vitro), embrionul rezultat in urma acestui procedeu fiind transferat in uter, in scopul implantarii si dezvoltarii sale ulterioare ca fat. Cat priveste materialul genetic masculin, acesta poate proveni de la un asa -zis donator a carui identitate ramane de cele mai multe ori sub umbra anonimatului.
In acest context si in fata acestei realitatii medicale, ne intrebam din ce fapt rezulta filiatia fata de tata, si mai putin cum se stabileste filiatia intrucat aceasta din urma chestiune este relativ facila, anume, in drept, filiatia se va stabili prin prezumptia de paternitate, recunoastere sau pe cale judecatoreasca.
Va fi oare, in continuare procreerea (zamislirea) faptul juridic generator al raportului de filiatie? Daca am raspunde afirmativ, am spune atunci ca tatal va fi donatorul materialului genetic, care, dupa cum am aratat, poate ramane anonim (provenit dintr-o banca de material seminal), caz in care am risca ramanerea intr-o stare de profunda “incertitudine” privind statutul persoanei copilului, a carui paternitate ar ramane aproape imposibil de determinat, dar totusi suntem in fata unei realitati, asa- zisa “filiatie genetica”. Dimpotriva, daca vom prefera paternitatea determinata prin formulele clasice “sotul mamei” sau celelalte, atunci, cu siguranta, in acest din urma caz, faptul generator al filiatiunii nu va ma fi in mod absolut zamislirea (fapt care va fi trecut sub tacere) ci ne vom raporta strict la actul sau faptul juridic prin care se “stabileste” filiatia.
Ramanand in acest registru, opinam ca aceasta din urma pare a fi si optiunea legiuitorului, cata vreme, pe de o parte, legea “tace” atunci cand ne asteptam a indica faptul din care rezulta filiatia fata de tata, iar, pe de alta parte, in alin. 1 al art. 441 C. civ. se arata expresis verbis ca “Reproducerea umana asistata medical cu tert donator nu determina nicio legatura de filiatie intre copil si donator”, pentru ca mai apoi, in art. 443 alin. 1 sa se instituie regula dupa care nimeni nu poate contesta filiatia copilului pentru motive ce tin de reproducerea asistata medical si nici copilul astfel nascut nu poate contesta filiatia sa, cu o limitata exceptie, prevazuta in alineatul al doilea al aceluiasi articol, ce conscra dreptul sotului mamei de a tagadui paternitatea copilului, in conditiile legii, insa, numai daca nu a consimtit la reproducerea asistata medical realizata cu ajutorul unui tert donator.
Ori, aceasta precizarea pe care leguitorul o face relativa la excluderea vreuneii “legaturi” evident juridice dintre copil si tatal donator vine sa legitimeze opinia privind existenta a doua tipuri de filiatie: una genetica (in cazul nostru, determina ca tata, pe donator) si una civila (ce indica drept tata, pe acela fata de care se stabileste in formele prevazute de lege paternitatea), cu amendamentul ca, fata de redactarea clara a art. 443, nu se poate reclama in caz de reproducere asistata medical o alta filiatie decat cea determinata de lege (filiatia civila). In mod cert, dincolo de fermitatea normei, ne intrebam daca o astfel de situatie este echitabila si raspunde exigentelor Conventiei Europene a Drepturilor Omului, in conditiile in care Curtea Europeana a statuat in numeroase solutii faptul ca aspectul privind filiatia intra in continutul larg al “vietii de familie” garantat de art. 8 din Conventia, si, mai mult, Curtea, in cenzura pe care o face, tine seama de criteriul “realitatii biologice” in stabilirea filiatiei (Kroon s.a. vs. Olanda, Hotarare din 27/10/1994 ).
Retinand acestea, in prezent, nu putem decat a ne inclina in fata justetii si luciditatii romanilor ce-l reputau pe pater ca fiind incertus. Dar, cu aceeasi condescendenta fata de intelepciunea romana, ne vom limita a spune, fata de contextul actual, Mater semper certa est?, evident, fata de realitatea medicala ce poate utiliza in procesul de fecundare gameti proveniti de la o alta femeie decat mama purtatoare, caz in care ne limitam a ne intreba retoric cine va fi mama?
Totodata, aceasta abordare ne prilejuieste ocazia de a ne intreba ce mai reprezinta practic filiatia?
O abordarea riguroasa ne cere a porni de la definitia pe care ne-o ofera doctrina, in care filiatia (paterna) este reputata ca fiind legatura juridica, bazata pe conceptie, care exista intre tata si copil[1]. Astfel, observam si notam imprejurarea ca doctrina priveste filiatia drept un veritabil raport juridic, si, mai mult, acorda faptului conceptiunii (zamislirii) valoare de izvor al raportului juridic, altfel spus, acesta este faptul juridic generator al raportului juridic al filiatiei, cata vreme prin fapt juridic vom intelege acea imprejurare care, potrivit legii, atrage dupa sine anumite consecinte juridice[2].
Cu toate acestea, legea nu da valoare de raport juridic (legatura de drept) filiatiei, si cu atat mai putin, atribuit faptului conceptiunii valoare de cauza a raportului juridic (izvor), ba dimpotriva, legea (Codul Civil) confera calitatea de raport juridic rudeniei, pe care o defineste in art. 405 alin. 1 C. civ., ca fiind legatura bazata pe descendenta unei persoane dintr-o alta persoana sau pe faptul ca mai multe persoane au un ascendent comun, si, de asemenea, in alin. 2 rudenia civila este legatura rezultata din adoptia incheiata in conditiile prevazute de lege.
In alti termeni, ne intrebam daca filiatia este sau nu un raport juridic, anume o relatie sociala, patrimoniala sau nepatrimoniala reglementata de norma de drept civil[3] si care este structura acestui raport.
Optiunea ferma pentru un raspuns devine cu atat mai dificila in conditiile in care doctrina clasica considera filiatia ca fiind o simpla consecinta directa a faptului material al procreatiunii, pentru ca, la randu-i, filiatia sa aiba drept consecinta rudenia, ce este “un raport legal intre doua persoane, pe cand filiatiunea este o legatura naturala”[4], caz in care, nu mai putem vorbi despre un raport juridic.
De asemenea, daca am atribui filiatiunii, vazuta ca legatura biologica, cu valoare de raport juridic, atunci ne intrebam ce se intampla in situatia in care rudenia aparenta nu corespunde cu filiatia biologica, bunaoara in cazul unei actiuni in tagaduirea paternitatii, cand situatia de drept a copilului (anume ca are ca tata, pe sotul mamei) nu corespunde cu realitatea biologica, caz in care, acesteia din urma nu-i mai putem conferi valoare de “relatie de drept”, anume raport juridic.
In mod cert, nu putem omite faptul ca filiatia, privita ca relatie sociala (anume insasi legatura biologica), este reglementata de norma civila, caz in care vorbim despre un raport juridic (relatia sociala sub actiunea normelor juridice civile), situatie in care se confirma definitia doctrinei, ce o priveste drept o legatura juridica.
Insa cu toate acestea, lucrurile par a nu fi tocmai clarificate, cata vreme, in expunerea de mai sus ne-am referit la asa-zisele (generic denumite) forme ale filiatiunii, anume genetica (cu donatorul, in cazul reproducerii asistate) si una civila, dupa legi. Ei bine, pentru a da substanta problemei de fata, aparent lipsita de interes, dar in profunzime extrem de spinoasa si deloc de neglijat, ne intrebam in continuare, care filiatie va fi considerata drept raport juridic?
Tocmai de aceea, pentru a clarifica modalitatea in care aceste stari de fapt se prefac, sub actiunea normelor juridice, in veritabile raporturi juridice, se cere a stabili ordinea in care acestea (imprejurarile factuale) actioneza si interactioneaza, astfel, mai intai, faptul generator il constituie conceptiunea, privita ca fecundarea unui gamet feminin (ovul) cu un gamet masculin (spermatozoid) indiferent de modalitatea de realizare, deci, si “in laborator”.
Biologic vorbind, parintii vor fi donatorii celor doua materiale genetice, caz in care vorbim de filiatie genetica. Insa, in cazul acestora, legea nu recunoaste nici un efect, prin urmare, este exclus vreun raport juridic intre acestia si copil, cata vreme potrivit art. 441. alin. 1 C. civ., reproducerea umana asistata medical cu tert donator nu determina nicio legatura de filiatie intre copil si donator. Insa cu toate aceasta, filiatia, vazuta ca legatura biologica dintre donator si copil, ramane o realitate faptica, dar, dupa cum legea o spune, nu ca stare de drept.
Apoi, legatura dintre parinte (desemnat de lege) si copil se numeste filiatie, caz in care vorbim despre un raport juridic, anume relatia recunoscuta si reglementata in drept, si, prin care, mai departe, se determina rudenia privita la randu-i ca fiind acea legatura juridica dintre persoanele care, prin faptul nasterii sau, dupa caz, al adoptiei, descend una din alta ori dintr-un autor comun.
Prin urmare, ne intrebam in cazul paternitatii, filatia mai este (cum doctrina arata) intotdeauna legatura biologica ce rezulta din procreatie? Cu siguranta, in cazul reproducerii asistate cu tert donator, filiatia fata de tatal desemnat in formele prevazute de lege nu se poate fonda pe faptul procreatiunii. Atunci, in acest caz, care va fi faptul generator al raportului de filiatie fata de copilul astfel conceput?
Relevante, consideram a fi, sub acest aspect, dispozitiile art. 442 alin. 1 C. civ., din care rezulta ca parintii care doresc sa recurga la reproducerea asistata medical cu tert donator trebuie sa isi dea consimtamantul in prealabil, in conditii care sa asigure deplina confidentialitate, in fata unui notar public care sa le explice, in mod expres, consecintele actului lor cu privire la filiatie. Din a carui interpretare, putem considera ca, cel putin fata de tata, in cazul reproducerii asistate cu tert donator, actul de acord al consimtamantului exprimat in prealabil ce trebui a “fi data in fata unui notar public” va fi cauza raportului juridic de filiatie ce se va stabili intre acesta si copil, evident fiind exprimat ab initio va fi conditionat de reusita operatiunii medicale de fecundare.
Ca este asa, rezulta implicit si din dispozitiile art. 443 alin. 2, ce arata ca sotul mamei poate tagadui paternitatea copilului, in conditiile legii, daca nu a consimtit la reproducerea asistata medical realizata cu ajutorul unui tert donator, anume filiatia stabilita fata de “sotul mamei” poate fi contestata numai daca lipseste acordul prealabil, ori, in tacerea legii, este atins de ineficacitate.
Conchizand, in opinia noastra:
- Nu se poate fonda, in mod exclusiv, filiatia paterna pe faptul conceptiunii, cata vreme in cazul reproducerii asistate, filiatia fata de sotul mamei se va stabili in puterea consimtamantului in prealabil exprimat de acesta privind operatiunea medicala a reproducerii.
- Filiatia, desemneaza intr-un inteles, legatura biologica dintre tata (cel de la care provine materialul genetic, gametii) si copilul rezultat. Iar, intr-un alt inteles, desemneaza acea relatie dintre tata si copil, reglementata de lege.
- Filiatia, o data stabilita, determina rudenia, care la randu-i este privita ca o legatura juridica dintre persoane, fondata nu exclusiv pe faptul nasterii, ci acela al filiatiei.
[1] I. P. Filipescu, A. Filipescu, Tratat de Dreptul Familiei, Ed. a VII- a Ed. AllBeck, 2002,p.321,Dan Lupascu, Dreptul Familieie, Ed. A IV-a Ed.Universul Juridic, 2009 pag. 189
[2] O.Ungureanu, Drept Civil, Introducere, Ed. Rosetti,Bucuresti 2002, p. 94
[3] G. I. Boroi, C. A. Anghelescu, Curts de Drept Civil, Parte Generala, Ed. Hamangiu 2011, p. 51
[4] C. Hamangiu, I. Rosetti Balanescu, Al. Baicoianu in Tratat de Drept Civil, V.I. Ed. Nationala S. Ciornei, Bucuresti 1928, p. 458.
dr. Artin SARCHIZIAN
Avocat, Baroul Bucuresti
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
