ICCJ. Stipulatia pentru altul vs. cesiune contract
13 noiembrie 2012 | Corina CIOROABĂ, Corina CIOROABĂ
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în cazul stipulaţiei pentru altul, beneficiarul nu poate dobândi obligaţia de plată a preţului în calitate de beneficiar al contractului în favoarea altei persoane, deoarece, pe de o parte, un astfel de contract generează numai drepturi pentru beneficiar, nu şi obligaţii, iar, pe de altă parte, faţă de acest contract încheiat între stipulant şi promitent, în speţă, faţă de contractul de vânzare-cumpărare, beneficiarul are calitatea de terţ. În speţă, într-o clauză a unui contract de vânzare-cumpărare, părţile au prevăzut că sunt de acord să încheie un act adiţional în formă scrisă la contract prin care vor fi transferate toate drepturile şi obligaţiile unei părţi din contract către o societate comercială care va fi înfiinţată. Înalta Curte a statuat că această operaţiune nu reprezintă o stipulaţie pentru altul, întrucât, prin clauza menţionată, părţile contractului de vânzare-cumpărare nu s-au identificat ca stipulant şi promitent, ci au convenit la subrogarea în drepturile şi obligaţiile achizitorului cu persoana juridică ce urma să ia fiinţă în starea în care acestea existau la momentul preluării, or, la data încheierii actului adiţional obligaţia de plată a preţului era executată. (Decizia nr. 1020 din 28 februarie 2012 pronunțată în recurs de Secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect acţiune în pretenţii)
- Flux integral: www.juridice.ro/feed
- Flux secţiuni: www.juridice.ro/*url-sectiune*/feed
Pentru suport tehnic contactaţi-ne: tehnic@juridice.ro
